Societate comerciala. Adunarea generala a asociatilor. Nerespectarea obligatiei de informare. Consecinte
Legea nr. 31/1990, rep. - art. 195, art. 196, art. 132
Administratorii sunt obligati sa convoace adunarea asociatilor la sediul social, cel putin o data pe an sau de cate ori este necesar, convocarea adunarii urmand a fi facuta in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.
Procedura organizarii adunarii generale, obiectul dezbaterilor si exercitarea dreptului de vot trebuie sa se fundamenteze pe indeplinirea obligatiei de informare cu privire la obiectul adunarii, lipsa convocarii sau chiar convocarea nelegala, nementionarea in convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunara a problemelor ce fac obiectul deliberarii fiind neregularitati ce au aptitudinea de a genera nulitatea hotararii.
Informarea necorespunzatoare asupra chestiunilor supuse deliberarii si convocarea defectuoasa a asociatilor nu permite identificarea motivului determinant si a obiectivului urmarit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci cand aceasta lipseste datorita absentei scopului imediat ori atunci cand ea este ilicita sau imorala, atrage sanctiunea nulitatii.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 14 din 18 ianuarie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 47/C.C. din 23 aprilie 2010 pronuntata in dosarul nr. 3587/30/2009 Tribunalul Timis a admis cererea formulata de reclamantul B.I. in contradictoriu cu parata S.C. A S.R.L. Giarmata, dispunand anularea hotararii adunarii generale extraordinare a asociatilor S.C. A S.R.L. Giarmata din data de 3 aprilie 2009.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel societatea parata, solicitand schimbarea ei, in sensul respingerii cererii reclamantului.
Prin decizia civila nr. 14 din 18 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins apelul formulat de parata S.C. A S.R.L. Giarmata impotriva sentintei comerciale nr. 47/C.C. din 23 aprilie 2010 a Tribunalului Timis, in considerente aratand ca prima instanta a retinut o stare de fapt corecta si a interpretat in acelasi fel actul juridic dedus judecatii, pronuntand o hotararea temeinica si legala ca urmare a aplicarii judicioase a dispozitiilor legale in materie, criticile apelantei privitoare la aprecierea eronata a probelor administrate in cauza, precum si cele referitoare la adaugarea la lege fiind nefondate.
Prin cererea introductiva, astfel cum a fost ea precizata prin scriptul depus la termenul din 24 noiembrie 2009, reclamantul a solicitat anularea hotararii adunarii generale extraordinare a societatii parate din data de 3 aprilie 2009, sustinand, in esenta, ca aceasta a fost adoptata in conditii nelegale, el, in calitate de asociat cu 50% din capitalul social al S.C. A S.R.L. Giarmata, nefiind convocat cu respectarea termenului de 10 zile prevazut de lege, negand, totodata, ca i s-ar fi comunicat, pana la acea data, hotararea contestata.
In aceste conditii, pe de o parte, apelantei ii revenea sarcina de a dovedi, cum in mod corect a retinut si judecatorul fondului, atat imprejurarea ca a comunicat reclamantului hotararea adunarii generale extraordinare prin care s-a decis, la a doua adunare, ca cei doi asociati nu vor finanta societatea comerciala, ca se renunta la ideea de a obtine un credit bancar care sa fie garantat cu ipoteca asupra imobilelor aflate in patrimoniul persoanei juridice, ca se majoreaza capitalul social de catre celalalt asociat, dl. F.A., cu suma de 1.000.000 lei si ca se va porni o actiune in justitie impotriva unei alte societati comerciale pentru recuperarea unei datorii de 200.000 lei, cat si faptul ca de la acea data au trecut mai mult de 15 zile, actiunea fiind tardiv formulata, dovada pe care parata nu a facut-o nici in apel. Pe de alta parte, nici tardivitatea completarii de actiune, invocata pentru prima data in calea de atac, nu poate fi primita, intrucat in fata tribunalului, desi prezent prin aparatorul sau la termenul de judecata din 24 noiembrie 2009, apelanta nu ridicat nicio obiectie in acest sens.
Codul de procedura civila, prin art. 132‚ distinge doua categorii de cereri: a) de intregire, care au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul actiunii introductive, cum ar fi, spre exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor in litigiu sau pentru completarea elementelor de fapt, si b) de modificare, prin care reclamantul urmareste sa schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare in judecata, precum partile, obiectul sau temeiul juridic. Aceasta distinctie prezinta importanta nu numai teoretica, dar mai ales una practica, deoarece conform art. 132 si 134 din cod, cererea de modificare a actiunii nu poate fi primita, fara acordul celeilalte parti decat la prima zi de infatisare, care este aceea in care partile pot pune concluzii, altfel cererea precizatoare este tardiva. In schimb, daca paratul nu ridica exceptia de tardivitate a modificarii cererii introductive ulterioara primei zile de infatisare fie la termenul la care aceasta a fost formulata, daca partea este prezenta la dezbateri, cum a fost cazul in speta, fie la primul termen care ar urma acestui moment procesual daca paratul nu este prezent la termenul la care se savarseste aceasta neregularitate, instanta este obligata sa solutioneze procesul in noile limite determinate de reclamant, intrucat prevederile art. 132 din Codul de procedura civila, privitoare la momentul pana la care se poate intregi ori modifica actiunea introductiva, au caracter dispozitiv.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare, hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei. Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata de orice persoana interesata. Membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie. Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin consiliul de administratie, respectiv prin directorat, hotararea irevocabila de anulare urmand sa fie mentionata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de la data publicarii ea fiind opozabila tuturor actionarilor. Prevederile art. 196 arata ca dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, in ce priveste dreptul de a ataca hotararile adunarii generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata, termenul de 15 zile prevazut la art. 132 alin. 2 urmand sa curga de la data la care asociatul a luat cunostinta de hotararea adunarii generale pe care o ataca.
Intr-adevar, prin insasi cererea de chemare in judecata reclamantul a aratat ca in data de 2 aprilie 2009 a primit din partea societatii convocatorul pentru adunarea generala extraordinara din aceeasi zi (in realitate convocatorul a fost primit in 1 aprilie 2009), a doua adunare urmand sa aiba loc in ziua urmatoare, doar ca apelanta face confuzie intre recunoasterea primirii convocarii si negarea comunicarii hotararii adunarii generale extraordinare a carei nulitate se solicita a fi constatata de catre instanta. De asemenea, nu se poate sustine ca prima instanta ar fi adaugat la lege, impunand in sarcina paratei o conditie neprevazuta de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, respectiv aceea de a face dovada ce document a fost transmis reclamantului intimat in conditiile in care acest act normativ nu cere nici macar confirmarea de primire, cum fara temei sustine apelanta.
Astfel, in timp ce reclamantul considera ca termenul de 10 zile prevazut de alin. 3 al art. 195 din Legea societatilor comerciale curge doar din momentul receptionarii convocatorului, pentru ca asociatul sa ia cunostinta de continutul ordinii de zi si al punctelor ce urmeaza a fi dezbatute, instituirea unui termen rezonabil pentru sedinta adunarii generale fiind un beneficiu acordat celui convocat tocmai pentru ca acesta sa-si organizeze apararea, parata apelanta sustine exact contrariul, in sensul ca acest termen curge de la data expedierii actului de convocare si nu de la primirea acestuia, invocand in sprijinul sau si doctrina de specialitate.
Articolul 195 prevede ca administratorii sunt obligati sa convoace adunarea asociatilor la sediul social, cel putin o data pe an sau de cate ori este necesar, convocarea adunarii urmand a fi facuta in forma prevazuta in actul constitutiv, iar in lipsa unei dispozitii speciale, prin scrisoare recomandata, cu cel putin 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea acesteia, aratandu-se ordinea de zi.
Intr-adevar, la prima vedere ar parea ca in lipsa unei precizari exprese in textul legii, termenul de 10 zile inainte de ziua fixata pentru tinerea adunarii asociatilor in care administratorii sunt obligati sa convoace, prin scrisoare recomandata (in actul constitutiv al S.C. A S.R.L. Giarmata nefiind prevazute dispozitii speciale in acest sens), ar curge de la data expedierii convocatorului. Insa, Curtea apreciaza ca nu aceasta a fost intentia legiuitorului, pentru ca in caz contrar s-ar ajunge la situatii absurde, precum cea din speta, unde desi convocatorul a fost expediat catre asociatul reclamant cu respectarea termenului mentionat (mai exact la data de 19 martie 2009), actul a ajuns efectiv in posesia destinatarului abia in ziua precedenta adunarii generale a asociatilor (in data de 1 aprilie 2009, ora 1700), la fel de bine putand ajunge la destinatar si ulterior sedintei adunarii, fiind imposibil de acceptat ca, si intr-un asemenea caz, administratorul a respectat dispozitiile art. 195 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare.
Chiar daca unii doctrinari sustin ca termenul de 10 zile, care este unul minim, in actul constituitv putandu-se prevedea un termen mai lung, si el curge de la data expedierii convocarii si nu de la data primirii, alti teoreticieni sunt de parere ca verificarea respectarii acestui termen se face prin raportare la fiecare asociat in parte, in functie de momentul in care acesta a primit convocarea. Desi chestiunea in litigiu este una intens dezbatuta in doctrina juridica contemporana, Curtea, avand in vedere consecintele care pot rezulta din insusirea primei interpretari a textului art. 195 alin. 3, considera ca doar cea de-a doua orientare doctrinara este in masura sa satisfaca exigentele impuse de faptul ca procedura organizarii adunarii generale, obiectul dezbaterilor si exercitarea dreptului de vot trebuie sa se fundamenteze pe indeplinirea obligatiei de informare cu privire la obiectul adunarii, lipsa convocarii sau chiar convocarea nelegala, nementionarea in convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunara a problemelor ce fac obiectul deliberarii fiind neregularitati ce au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.
Obligatia de informare a asociatilor din partea societatii cu privire la data si ordinea de zi a adunarii generale, precum si modul si durata minima a timpului scurs intre momentul convocarii si cel al tinerii sedintei au fost instituite de legiuitor in vederea protejarii consimtamantului asociatilor si acordarii posibilitatii acestora de a-si exercita votul in deplina cunostinta de cauza. Obligatia de informare a fost statuata tocmai in scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care sa se fundamenteze pe o cauza licita si sa permita identificarea obiectivului urmarit. Vointa sociala se formeaza in organul de deliberare care este adunarea generala a asociatilor/actionarilor, ca organ colectiv alcatuit din totalitatea asociatilor/actionarilor societatii. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societatii il au in viata acesteia, Legea nr. 31/1990 a stabilit anumite formalitati privitoare la procedura convocarii, formarea corecta a vointei sociale fiind indiscutabil legata de respectarea principiilor care guverneaza procedura informarii.
Informarea corespunzatoare a asociatilor/actionarilor asupra datei adunarii si asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocarii organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocari. Ca organ de deliberare, adunarea generala decide atat asupra problemelor obisnuite din viata societatii, cat si asupra problemelor ce vizeaza elemente fundamentale ale existentei acesteia, decizia sociala trebuind sa respecte cerintele valabilitatii cauzei din perspectiva prevederilor art. 948 pct. 4 din Codul civil. Or, informarea necorespunzatoare asupra chestiunilor supuse deliberarii si convocarea defectuoasa a asociatilor/actionarilor nu permite identificarea motivului determinant si a obiectivului urmarit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci cand aceasta lipseste datorita absentei scopului imediat, ori atunci cand ea este ilicita sau imorala, atrage sanctiunea nulitatii.
Nerespectarea obligatiei de informare este in masura sa afecteze acea componenta a cauzei care vizeaza concordanta acestui element cu legea si ordinea publica societara. Formalitatile instituite pentru convocare si care urmaresc asigurarea formarii corecte a vointei sociale, vizeaza nu numai ocrotirea directa a interesului privat al asociatilor/actionarilor, ci si ocrotirea intereselor tertilor care au intrat sau pot intra in raporturi juridice cu entitatea in cadrul careia functioneaza organul deliberativ, si care astfel sunt protejati de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune in pericol securitatea, siguranta si stabilitatea raporturilor juridice si mediul de afaceri. De aceea, Curtea apreciaza ca apelul paratei nu este intemeiat in conditiile in care reclamantul intimat nu a fost convocat in mod legal de administratorul S.C. A S.R.L. Giarmata la sedinta adunarii generale extraordinare a asociatilor din 3 aprilie 2009.
Nu in ultimul rand, gresit a inteles apelanta ca prima instanta ar fi adaugat la lege, impunand in sarcina societatii o conditie neprevazuta de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, respectiv aceea de a face dovada ce document a transmis reclamantului intimat in conditiile in care legea nu cere decat convocarea prin scrisoare recomandata. Aceasta eroare se datoreaza atat confuziei dintre recunoasterea primirii convocarii si negarea comunicarii hotararii adunarii generale extraordinare a carei nulitate se solicita a fi constatata, cat si faptului ca parata nu intelege ca, intrucat asociatul reclamant sustine ca nu i s-a comunicat, decat in fata tribunalului, la termenul din 26 ianuarie 2010, hotararea contestata, ei ii revenea sarcina de a dovedi ca, in realitate, respectiva hotararea a fost comunicata partii adverse inca din data de 18 mai 2010, ora 1015, asa cum o afirma, proba pe care nu a facut-o, in cuprinsul confirmarii de primire de la acea data nefiind mentionat felul actului trimis. De asemenea, sunt nereale sustinerile apelantei potrivit carora in Romania nu se poate transmite o scrisoare cu continut certificat. Aceasta, intrucat, in chiar cuprinsul notei de transport emisa de firma de curierat Cargus, la care aceasta a apelat, exista o rubrica pentru "Descrierea marfii", dupa cum si la cealalta companie Fan Courier Express exista rubrica "Continut", in care se pot descrie actele trimise. De altfel, chiar si Posta Romana, in cadrul serviciului "Prioripost cu valoare declarata fixa", ofera posibilitatea pentru clienti de a completa, pe langa datele privind adresa expeditorului si cea a destinatarului, o confirmare postala de primire (AR), care se livreaza ulterior clientului, si o nota de inventar, cuprinzand continutul certificat al trimiterii postale.