Pretentii banesti. Cerere acordare ajutor judiciar. Anulare cerere pentru insuficienta timbrare. Drept la un proces echitabil
O.U.G. nr. 51/2008 republicata
Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3)
Conventia EDO, art. 6
Nu este incalcat dreptul la un proces echitabil daca s-a dispus anularea cererii de chemare in judecata pentru insuficienta timbrare, in conditiile in care taxele judiciare sunt determinate de cuantumul exagerat si nerealist al pretentiilor reclamantului.
(Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 143 din 12 mai 2010, F.S.)
Prin sentinta civila nr. 127/25.02.2010 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 407/108/2009 a fost anulata ca insuficient timbrata cererea formulata de reclamantul C.G.M. impotriva paratilor Penitenciarul Arad, Administratia Nationala a Penitenciarelor Bucuresti, L.A. si H.D., avand ca obiect actiune in raspundere civila delictuala.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca reclamantul a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 500.001 lei cu titlul de daune morale.
Raportat la cuantumul pretentiilor solicitate, instanta a stabilit cuantumul taxei de timbru datorata de reclamant potrivit prevederilor art. 1 si art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 la suma de 8.186,53 lei RON taxa judiciara de timbru si 5 lei RON timbru judiciar conform art. 3 din O.G. nr.32/1995, comunicand prin citatie reclamantului obligatia de timbrare sub sanctiunea anularii cererii ca netimbrata in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr.146/1997.
Cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru formulata de reclamant a fost admisa in parte si acesta a fost obligat sa achite suma de 986,53 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Punandu-i-se in vedere reclamantului obligativitatea achitarii taxei de timbru si a timbrului judiciar, acesta a declarat ca nu intelege sa timbreze cererea intrucat nu are posibilitati banesti, aflandu-se in stare de detentie.
Avand in vedere aceste imprejurari precum si prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, tribunalul a dispus in sensul celor mai sus aratate.
Impotriva sentintei a declarat apel in termen reclamantul care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand solutionarea pe fond a cererii de chemare in judecata.
In motivare a invocat gresita anulare a cererii formulate, solutia fiind in contradictoriu cu dispozitiile O.U.G. nr. 51/2008 si echivaland cu incalcarea art. 6 din CEDO referitor la dreptul la un proces echitabil.
Legal citati, paratii nu au formulat intampinari in cauza.
Examinand apelul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 295 alin. (1) Cod procedura civila instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 500.001 lei cu titlu de daune morale.
Cu privire la timbrarea cererii, reclamantul a apreciat ca, fata de dispozitiile art. 8, 6, 13 CEDO prezenta cerere (decurgand dintr-un drept castigat) este scutita de plata taxelor de timbru; in subsidiar, a solicitat scutirea de plata acestor taxe, invocand dispozitiile OUG nr. 51/2008.
Instanta de apel a retinut ca pretentiile patrimoniale intemeiate pe dispozitiile art. 6,8,13 din CEDO nu sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
In ceea ce priveste cererea de scutire formulata in baza O.U.G. nr. 51/2008, instanta a retinut ca a fost admisa in limitele prevazute de dispozitiile art. 7 din sus-mentionatul act normativ.
Ramanand de achitat un rest de 986,53 lei taxa judiciara de timbru si de 5 lei - timbru judiciar-diferenta de taxe necontestata de reclamant, acesta a refuzat sa il plateasca, invocand lipsa disponibilitatilor banesti, iar in apel - impiedicarea liberului acces la justitie.
Instanta de apel constata ca liberul acces la justitie nu interzice statului sa stabileasca taxe ce trebuie achitate in situatia promovarii anumitor cereri de chemare in judecata, ci impune ca acestea sa nu fie atat de impovaratoare incat persoanele interesate sa-si vada accesul la justitie golit de continut si de posibilitatea efectiva in a-l exercita.
De aceea, legislatia a prevazut atat situatiile in care actiunile in justitie sunt scutite de taxele de timbru si, prin O.U.G. nr. 51/2008 aprobata prin Legea 153/2008, a stabilit conditiile si procedura de urmat pentru asigurarea ajutorului public judiciar persoanelor ale caror posibilitati financiare nu le permit achitarea taxelor cerute de lege pentru legala sesizare a instantelor civile.
Or, in cauza, reclamantul a beneficiat de scutire de la plata taxelor in cuantumul prevazut de susmentionatul act normativ.
Pe de alta parte, faptul ca taxa de timbru datorata de reclamant depaseste cuantumul in care opereaza scutirea de plata (ca forma a ajutorului judiciar) este consecinta cuantumului pretentiilor banesti ale reclamantului.
In acest context, este de mentionat ca in cauza Kupiec vs. Polonia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca, inclusiv in situatia in care disputa dintre parti este una reala si serioasa (aceasta prezumtie relativa operand in favoarea reclamantului), daca cererea de despagubiri pare a fi exagerata si nerealista, taxa de timbru nu poate fi considerata disproportionata.
Transpunand aceste considerente in prezentul litigiu, instanta retine ca pretentiile reclamantului sunt exagerate si lipsite de o baza reala, acesta fiind dator sa accepte ideea ca un cuantum exagerat si nerealist al pretentiilor atrage o taxa de timbru intr-un cuantum corespunzator, speranta sa intr-o scutire totala de la plata taxelor nefiind rezonabila.
Pentru aceste considerente, retinand ca in mod corect cererea de scutire in tot de la plata taxelor de timbru a fost respinsa de prima instanta si ca dispozitiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 au fost corect aplicate, in baza dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila instanta a respins apelul declarat de reclamant.