Dosar inregistrat la sectia civila a tribunalului. Scoatere de pe rol si trimitere la sectia comerciala. Cale de atac
C.proc.civ., art. 158, art. 159
Este inadmisibil recursul declarat impotriva hotararii prin care cauza este trimisa de la o sectie la alta in cadrul aceleiasi instante.
(Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 429 din 3 mai 2010, F.S.)
Prin cererea inregistrata sub nr.1114/24.01.2006 la Judecatoria Timisoara, reclamanta prin reprezentant a chemat in judecata paratii Ministerul Industriilor si Comertului, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SC "T." SA Timisoara, M.M., SC "I." SRL, Municipiul Timisoara, Consiliul Local Timisoara si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
Reclamanta a solicitat sa se constate preluarea abuziva, in anul 1968 de catre Statul Roman - cu titlu de succesiune vacanta - a imobilului inscris in cartea funciara Timisoara, restituirea imobilului catre reclamanta, anularea actelor de privatizare care au stat la baza incheierii de carte funciara prin care imobilul a trecut in proprietatea SC "T." SA Timisoara potrivit Legii nr. 15/1990 si H.G. nr. 834/1991, anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat de BNP, incheiat intre SC "T." SA si M.M. si contractele de vanzare-cumparare intervenite intre M.M. si SC "I." SRL Timisoara privind acelasi imobil.
Prin sentinta civila nr. 4518/2008, Judecatoria Timisoara si-a declinat competenta in favoarea Tribunalului Timis, unde cauza a fost inregistrata sub nr. 14182/325/2007/05.05.2008.
S-a retinut ca art. 40 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 prevede ca cererile prin care se ataca o operatiune sau un act prevazut de prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, precum si de celelalte legi speciale din domeniul privatizarii ori se valorifica un drept conferit de acestea sunt de competenta sectiilor comerciale ale tribunalelor.
Totodata, conform art. 4 Cod comercial, se socotesc fapte de comert contractele si obligatiunile unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul, iar art. 56 din acelasi cod prevede ca, daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, incat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Prin sentinta civila nr.150/PI/21.01.2010 pronuntata in dosar nr. 14182/325/2007, Tribunalul Timis a calificat litigiul ca fiind de natura comerciala, a scos cauza de pe rolul Tribunalului Timisoara - sectia civila si a trimis-o sectiei comerciale din cadrul aceleiasi instante, spre competenta solutionare.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca o cerere de anulare a unor acte de privatizare, inclusiv cele prin care societatile comerciale au dobandit bunuri in baza Legii nr. 15/1990, ca si cererea de anulare a unor contracte de vanzare-cumparare in care o parte este o societate comerciala, au natura juridica a unor litigii comerciale.
Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe prevederile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 republicata, dar acest act normativ nu prevede o competenta speciala.
Totodata, potrivit art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, actele juridice de instrainare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonante de urgenta sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in vigoare la data instrainarii.
Natura comerciala a litigiului nu este inlaturata de solicitarea constatarii preluarii abuzive de catre Statul Roman a imobilului in discutie.
Desi este formulata ca si capat distinct de cerere, solicitarea de a se constata preluarea abuziva reprezinta, in realitate, solicitarea de anulare a actelor de privatizare si a instrainarilor subsecvente.
Prin urmare, obiectul principal al actiunii il reprezinta anularea unor acte si, subsecvent, restituirea imobilului, urmare a anularii actelor de privatizare si instrainare.
Impotriva sentintei civile nr.150/PI/21 ianuarie 2010, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr.14182/325/2007, in termen legal, a declarat recurs reclamanta criticand hotararea pentru nelegalitate, solicitand admiterea recursului si stabilirea competentei materiale de solutionare a litigiului in favoarea sectiei civile, cauza fiind de natura civila.
In motivarea recursului a aratat ca, raportat la obiectul cauzei, a temeiului de drept invocat si a petitelor cererilor de chemare in judecata, litigiul este de natura civila, iar competenta de solutionare a acestuia ii revine in prima instanta sectiei civile a tribunalului, nicidecum celei comerciale, instanta nefiind investita sa solutioneze acte sau fapte de comert in sensul art. 3 din Codul comercial, iar calitatea de comerciant a unuia dintre parati, respectiv SC "I." SRL, nu atrage competenta materiala a instantei de drept comercial.
In sedinta publica din data de 3 mai 2010, Curtea de Apel Timisoara a pus in discutia partilor exceptia de inadmisibilitate a recursului pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul Timis - sectia civila a calificat litigiul ca fiind de natura comerciala, context in care a scos cauza de pe rolul sectiei civile a Tribunalului Timis si a trimis-o sectiei comerciale din cadrul aceleiasi instante.
Aceasta hotarare a fost atacata cu recurs.
Potrivit art.158 C.proc.civ., cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent.
La alin. (3) al aceluiasi articol se precizeaza ca, in situatia in care instanta se declara necompetenta, impotriva hotararii se poate exercita recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.
Articolul 159 C.proc.civ. precizeaza ca necompetenta este de ordine publica 1)cand pricina nu este de competenta instantelor judecatoresti; 2) cand pricina este de competenta unei instante de alt grad; 3) cand pricina este de competenta unei instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.
In speta de fata nu este incident nici unul din punctele 1-3 ale art.159 C.proc.civ., intrucat cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Timis, iar aceasta instanta a scos cauza de pe rolul sectiei civile si a inaintat-o sectiei comerciale a aceleiasi instante.
Intre sectiile aceleiasi instante nu opereaza institutia declinarii de competenta caci necompetenta priveste instanta iar nu structurile ei interne, astfel incat hotararea pronuntata nu este susceptibila de a fi atacata cu recurs.
Fata de cele ce preced, recursul declarat apare ca inadmisibil si a fost respins ca atare.