Radierea unei societati comerciale din registrul comertului. Dizolvare fara lichidare. Conditii
Legea nr. 31/1990, republicata, art. 235
Daca asociatii se inteleg intre ei asupra modului de impartire a bunurilor - surplus al lichidarii - si numai daca pasivul societatii este regularizat in prealabil, dizolvarea nu mai este urmata de lichidare, societatea disparand ca subiect de drept ca urmare directa a inregistrarii la registrul comertului a mentiunii corespunzatoare.
Lichidarea si numirea unui lichidator intervin in situatia in care lipseste acordul de partaj ori pasivul societatii nu este regularizat inainte de efectul extinctiv de personalitate juridica sau in cazul in care, prin hotararea de dizolvare, asociatii au decis sa se urmeze procedura de lichidare judiciara.
Nu exista niciun impediment legal ca pe calea recursului declarat impotriva incheierii de radiere din registrul comertului creditorul social sa se planga de maniera in care asociatii intimatei debitoare au incercat sa le fraudeze interesele, inducand in eroare judecatorul delegat prin prezentarea unui raport nereal de stingere a pasivului social, potrivit caruia societatea comerciala nu ar avea datorii fata de alte persoane fizice sau juridice.
(Decizia civila nr. 151 din 2 februarie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin incheierea nr. 19.539 din 30 octombrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 65.557/2009 judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis a admis cererea formulata de petenta S.C. F S.R.L. Timisoara si a dispus inregistrarea in registrul comertului a mentiunii de radiere a acestei persoane juridice, precum si publicarea incheierii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a.
Pentru a hotari astfel judecatorul delegat a retinut ca prin cererea inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis sub nr. 65.557 din 28 octombrie 2009 societatea petenta a solicitat radierea sa din registrul comertului, in sustinerea acestei cereri depunand inscrisurile mentionate in opisul inclus in petitia de radiere, documente pe baza carora s-a apreciat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs creditoarea S.C. B S.R.L. Constanta, solicitand modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii cererii de radiere, cu motivarea ca in mod nelegal judecatorul delegat a admis cererea petentei S.C. F S.R.L. Timisoara avand ca obiect radierea acestei persoane juridice din registrul comertului, apreciind ca, fata de inscrisurile depuse la dosarul cauzei, sunt indeplinite cerintele art. 235 din Legea nr. 31/1990. In realitate, societatea recurenta nu a fost niciodata de acord cu lichidarea si radierea intimatei, cu atat mai mult cu cat aceasta ii datoreaza suma de 51.834,66 lei, reprezentantii S.C. F S.R.L. Timisoara neincheind vreun act cu privire la respectiva datorie, in conditiile art. 235. Recurenta sustine ca detine impotriva societatii radiate o creanta certa, lichida si exigibila in cuantum de 51.834,66 lei, neexistand niciun acord pentru stingerea sau regularizarea pasivului debitoarei, hotararea atacata fiind nelegala intrucat ii afecteaza grav drepturile sale legitime, prin radierea intimatei fiind in imposibilitate de a-si mai recupera creanta.
Prin decizia civila nr. 151 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul creditoarei si a modificat in tot incheierea nr. 19.539 din 30 octombrie 2009 pronuntata de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis, in sensul ca a respins cererea petentei intimate avand ca obiect radiere societate, comunicand, totodata, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis un exemplar al hotararii in vederea efectuarii cuvenitelor mentiuni in registrul comertului.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca, fata de actele anexate cererii de radiere, in special raportul privind stingerea activului si pasivului intimatei S.C. F S.R.L. Timisoara, in continutul caruia se arata (de catre asociati) ca persoana juridica a fost dizolvata si lichidata in temeiul art. 227 lit. d), coroborat cu art. 235 din Legea societatilor comerciale, ea neinregistrand datorii fata de persoane fizice sau juridice si nici fata de stat, aceasta ultima imprejurare fiind confirmata prin certificatul de atestare fiscala nr. 117947/07.10.2009 eliberat de Administratia Finantelor Publice Timisoara, in mod just judecatorul delegat a admis cererea petentei, dispunand radierea acestei entitati din registrul comertului.
Este de retinut ca dizolvarea si lichidarea reprezinta, in conditii obisnuite, cele doua faze obligatorii ale procesului de incetare a personalitatii juridice a unei societati comerciale, in principiu separate de momentul desemnarii lichidatorilor, doar in mod exceptional legea reglementand cazuri in care personalitatea juridica a societatii inceteaza fara ca ele sa fie parcurse (spre exemplu, in situatia fuziunii prin absorbtie) sau fara a exista lichidare (de exemplu, in cazul prevazut la art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, aplicabil in societatea in nume colectiv, in comandita simpla si in societatea cu raspundere limitata, cand cele doua faze ale procesului de incetare a personalitatii juridice a societatii comerciale pot fi cumulate daca asociatii, proband ca societatea si-a achitat toti creditorii sau ca a reglementat in alt fel datoriile sale, decid, prin hotarare a adunarii generale, sa dizolve societatea si sa renunte la formalitatile lichidarii, urmand a imparti intre ei bunurile care ar ramane dupa regularizarea datoriilor).
Articolul 227 din legea mentionata reglementeaza cazurile generale de dizolvare a societatii, expresia "societatea se dizolva prin" avand menirea a deosebi aceste situatii atat de cazurile speciale de dizolvare ale unor anumite forme de societati, cat si de cazurile de dizolvare-sanctiune, reglementate in art. 237. Desi nu duce in toate cazurile la lichidare (asociatii care au decis voluntar dizolvarea putand reveni, in anumite conditii, asupra hotararii lor), dizolvarea are ca efect, in principiu, deschiderea procedurii lichidarii (art. 233). De altfel, dizolvarea este o faza pregatitoare a lichidarii, in decursul careia, chiar daca nu-si pierde personalitatea juridica, societatea sufera restrangeri ale obiectului de activitate, administratorii nemaiputand intreprinde operatiuni noi. Insa, alin. ultim al acestui text statueaza fara echivoc ca societatea isi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pana la terminarea acesteia.
Printre cazurile generale de dizolvare se regaseste si dizolvarea voluntara, adica prin hotararea adunarii generale a asociatilor [art. 227 alin. (1) lit. d)]. Societatea comerciala, chiar daca este o persoana juridica, are un fundament contractual, intrucat constituirea sa si modificarile pe care le sufera in timpul existentei au la baza vointa asociatilor. Ca atare, este de inteles de ce asociatii au dreptul sa decida si dizolvarea societatii, adica inceperea procesului de disparitie a acesteia, indiferent care ar fi motivele lor. Dizolvarea societatii prin hotarare a adunarii generale reprezinta un caz de modificare a actului constitutiv, astfel ca sunt pe deplin aplicabile dispozitiile art. 204 din legea-cadru referitoare la conditiile generale de valabilitate si la formalitatile aferente modificarii actului constitutiv. De aceea, hotararea privind dizolvarea se ia cu respectarea conditiilor de cvorum si majoritate prevazute de lege pentru adunarea generala extraordinara, actul aditional urmand sa fie depus la registrul comertului pentru a fi mentionat in registru, precum si pentru a fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a [art. 232 alin. (2)].
In cazul in care dizolvarea voluntara intervine inainte de expirarea termenului fixat pentru durata societatii, dizolvarea produce efecte fata de terti numai dupa trecerea unui termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial (art. 234 din lege). In schimb, daca societatea dizolvata a fost constituita pe durata nelimitata, trecerea acestui termen nu mai este necesara pentru opozabilitatea fata de terti a hotararii de dizolvare, astfel ca momentul in care este efectiva si opozabila dizolvarea este acela al inregistrarii mentiunii, dupa cum rezulta din art. 204 alin. (1) si art. 232 alin. (2), asociatii putand reveni asupra hotararii de dizolvare, in conditiile cerute de lege pentru modificarea actului constitutiv, daca nu a fost facuta nicio repartitie din activ - art. 231).
Este adevarat ca recurenta nu a formulat opozitie, in conditiile art. 61 si 62 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, contra acestei hotarari a asociatilor petentei intimate de modificare a actului constitutiv. Lasand la o parte faptul ca, raportat la textul art. 61, este discutabil daca, in calitatea pe care o revendica - aceea de creditor social -, prin "cererea de opozitie" recurenta putea sa solicite instantei judecatoresti altceva decat sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii, la repararea prejudiciului cauzat, dat fiind faptul ca nicaieri in cuprinsul legii-cadru nu gasim vreun text care sa reglementeze acest caz special de opozitie la modificarea actelor constitutive (inclusiv efectele admiterii acesteia), cum intalnim, de exemplu, pentru situatia creditorilor personali ai asociatilor in societatile in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata, care pot face opozitie la hotararea acestora de a prelungi durata societatii, in cazul in care respectivii creditori au drepturi stabilite prin titlu executoriu anterior hotararii de prelungire a societatii (art. 206), pentru cea a creditorilor sociali care au dreptul de a face opozitie la hotararea asociatilor de reducere a capitalului social, in termen de doua luni de la publicarea hotararii asociatilor (art. 208), pentru cea a creditorilor si a oricarei alte parti interesate care au dreptul de a face opozitie la hotararea asociatilor de revenire asupra unei hotarari initiale de dizolvare voluntara a societatii (art. 231) ori pentru cea a creditorilor societatii care fuzioneaza sau se divide si care au dreptul la opozitie, introducerea opozitiei suspendand executarea fuziunii sau divizarii pana la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti, daca societatea debitoare nu face dovada platii datoriilor ori daca aceasta nu ofera o garantie acceptata de creditorul opozant sau daca nu convine cu acesta un aranjament pentru plata datoriilor (art. 243). Or, efectul admiterii opozitiei consta in obligarea societatii sau a asociatilor la repararea prejudiciului cauzat prin hotararea de modificare a actului constitutiv. Astfel cum este reglementata in prezent opozitia, aceasta este o veritabila actiune in raspundere civila delictuala, menita a permite repararea prejudiciului cauzat printr-o hotarare a asociatilor sau o decizie a lichidatorilor, dupa caz. In consecinta, pentru a-i putea fi considerata admisibila opozitia, petentul (opozant) trebuie sa faca dovada prejudiciului, a faptei ilicite (in acest caz specific, hotararea asociatilor sau decizia lichidatorului atacata) si a legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu. Daca, din anumite motive, prejudiciul invocat nu poate fi reparat in modalitatea speciala a opozitiei, victima poate formula si o actiune de drept comun de acoperire a pagubei, in temeiul art. 998 - 999 din Codul civil. Din analiza alin. (1) al art. 61 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, care face trimitere la textul art. 57, rezulta fara putinta de tagada concluzia ca modificarea actului constitutiv ramane valabila, scopul opozitiei nefiind nulitatea modificarii, ci exclusiv repararea prejudiciului.
Dar si acceptand ideea contrara, in opinia Curtii nu exista niciun impediment legal ca pe calea recursului declarat impotriva incheierii de radiere din registrul comertului creditorul social sa se planga de maniera in care asociatii intimatei debitoare au incercat sa le fraudeze interesele, inducand in eroare judecatorul delegat prin prezentarea unui raport nereal de stingere a pasivului social, potrivit caruia societatea comerciala nu ar avea datorii fata de alte persoane fizice sau juridice. Aceasta, in ciuda faptului ca din continutul inscrisurilor depuse la dosar de recurenta rezulta in mod indubitabil ca intre cele doua societati au existat relatii comerciale, administratorul intimatei semnand mai multe facturi fiscale prin care a primit anumite produse de la furnizor, pe care ulterior acesta sustine ca nu i le-a mai platit. Or, este stiut faptul ca in materia obligatiilor civile, creditorul care solicita executarea unei obligatii trebuie doar sa dovedeasca existenta ei, debitorul care pretinde stingerea acesteia prin plata fiind cel care trebuie sa dovedeasca faptul efectuarii platii, exceptie facand doar situatiile in care o asemenea imprejurare este prezumata de lege (art. 1138 din Codul civil), care nu se aplica in cauza.
In speta, debitoarea intimata, desi legal citata la sediul social, care coincide cu adresa de domiciliu a fostului administrator, cu exemplarul doi al cererii de recurs, nu s-a prezentat la dezbateri si nici nu a formulat intampinare prin care sa conteste macar sustinerile recurentei si, eventual, sa dovedeasca stingerea creantei reclamate. Prin adoptarea unei asemenea solutii nu se poate sustine cu temei ca s-ar incalca principiul legalitatii cailor de atac, intrucat in urma admiterii recursului declarat impotriva incheierii de radiere Curtea nu aduce cu nimic atingere hotararii asociatilor de dizolvare a societatii comerciale, care va continua sa-si produca toate efectele reglementate de lege.
Este adevarat ca in societatile de persoane (inclusiv societatea cu raspundere limitata), asociatii pot hotari, potrivit art. 235 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, cu cvorumul si majoritatea prevazute de lege pentru modificarea actelor constitutive, si modul de lichidare a societatii, daca sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea in alt mod a acestuia, in acord cu creditorii, prin vot unanim ei putandu-se intelege si asupra felului in care isi vor imparti activele ramase dupa plata creditorilor, in lipsa acordului asociatilor relativ la imparteala surplusului urmandu-se procedura obisnuita a lichidarii. Proprietatea asupra bunurilor care constituie surplusul lichidarii se transmite la asociati la data radierii societatii, in baza unui certificat constatator al dreptului de proprietate asupra bunurilor rezultate din lichidare, fiecare fost asociat putandu-si intabula dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile rezultate din aceasta operatiune juridica. Asadar, daca asociatii se inteleg intre ei asupra modului de impartire a bunurilor - surplus al lichidarii - si numai daca pasivul societatii este regularizat in prealabil, dizolvarea nu mai este urmata de lichidare, societatea disparand ca subiect de drept ca urmare directa a inregistrarii la registrul comertului a mentiunii corespunzatoare. In schimb, lichidarea si numirea unui lichidator intervin in situatia in care lipseste acordul de partaj ori pasivul societatii nu este regularizat inainte de efectul extinctiv de personalitate juridica sau in cazul in care, prin hotararea de dizolvare, asociatii au decis sa se urmeze procedura de lichidare judiciara. Prin urmare, desi, in principiu, o societate dizolvata intra in lichidare (art. 233), in mod exceptional, in conditiile art. 235, personalitatea juridica a societatii dispare ca urmare directa a dizolvarii, fara mai interveni si procedura lichidarii, radierea din registrul comertului fiind dispusa in baza actului de dizolvare.
Dar, asa cum s-a aratat mai sus, asociatii intimatei, in mod fraudulos au urmat procedura exceptionala, inducand in eroare judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis, atestand in mod nereal ca societatea intimata nu ar inregistra datorii fata de alte persoane, imprejurare care nu mai poate justifica neparcurgerea procedurii de lichidare voluntara a patrimoniului social, situatie in care trebuie urmata procedura prevazuta de art. 252 si urm. din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, putandu-se face aplicarea inclusiv a art. 260 alin. (4) sau a art. 2701, care statueaza ca lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de insolventa a societatii, in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa lichidatorul fiind obligat sa ceara deschiderea procedurii concursuale, in conditiile legislatiei insolventei si creditorii putand cere deschiderea procedurii de executare colectiva fata de societatea aflata in curs de lichidare. Aceasta, intrucat este stiut faptul ca procedurii de lichidare voluntara reglementata in Legea societatilor comerciale ii lipsesc cateva dintre avantajele procedurii insolventei, printre care sunt demne de mentionat cele referitoare la anularea actelor sau transferurilor efectuate in cursul perioadei suspecte de catre debitorul aflat in insolventa, prin care acesta isi externalizeaza activele in dauna creditorilor ori cele privind actiunea in raspundere contra membrilor conducerii debitorului sau a altor persoane care au contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa prin anumite fapte sau acte descrise de lege.
Nu in ultimul rand, chiar daca este adevarat ca reglementarea obligatiei de publicitate a hotararilor de modificare a actului constitutiv, printre care si cea de dizolvare a societatii comerciale, este determinata de protectia intereselor tertilor, este nerezonabil sa i se pretinda unui agent economic sa urmareasca in mod continuu Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, ceea ce ar insemna sa angajeze o persoana care sa aiba ca atributie de serviciu citirea tuturor publicatiilor din monitor, iar unei persoane fizice, care si ea, la randul sau, poate avea calitatea de creditor fata de un asemenea debitor, ar fi obiectiv imposibil sa faca in fiecare zi aceasta consultare pentru a fi informata asupra "dinamicii procedurilor de dizolvare voluntara", cerinta fiind una excesiva. Prin admiterea recursului impotriva incheierii de radiere, desi efectul imediat este acela ca persoana juridica in cauza va fi "reactivata", nu se poate sustine cu temei ca s-ar ignora efectele hotararii de dizolvare si ca s-ar accepta, pe cale ocolita, obiectiile creditorului social la un interval de 6 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a a hotararii asociatilor debitoarei, iar astfel ca s-ar aduce atingere principiului certitudinii juridice, recunoscut si la nivel comunitar, pentru simplul motiv ca hotararea de dizolvare va continua sa-si produca toate efectele reglementate de lege. Aceasta, cu atat mai mult cu cat prin Directiva 2009/101/CE din 16 septembrie 2009 de coordonare, in vederea echivalarii, a garantiilor impuse societatilor in statele membre, in intelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociatilor sau tertilor, s-a decis ca pentru a asigura certitudinea juridica in raporturile dintre societate si terti, precum si in raporturile dintre asociati, este necesar sa se limiteze cazurile de nulitate si efectul retroactiv al declaratiei de nulitate si sa se stabileasca un termen scurt in care tertii pot ridica obiectii privind o astfel de declaratie, ceea ce nu este cazul in speta.
Totodata, in temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, Curtea a dispus si comunicarea catre Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis a acestei decizii in vederea efectuarii cuvenitelor mentiuni in registrul comertului.