Procedura insolventei. Inchidere inainte de executarea hotararii de antrenare a raspunderii patrimoniale a administratorului social. Admisibilitate
Legea nr. 85/2006, art. 131, art. 142
Potrivit art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila, dupa inchiderea procedurii insolventei sumele rezultate din executarea silita urmand sa fie repartizate de executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile legii speciale, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator. Ca atare, executarea hotararii de antrenare a raspunderii materiale se poate realiza fie in cadrul procedurii, la cererea lichidatorului judiciar, fie dupa inchiderea procedurii insolventei, la cererea creditorilor interesati.
(Decizia civila nr. 354 din 16 martie 2010, Sectia comerciala, dr. C.B.N.)
Prin sentinta comerciala nr. 3792 din 8 decembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 4127/108/2007 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a dispus, in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, inchiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. A S.R.L. Arad, reprezentata prin lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara, precum si radierea acesteia din registrul comertului. De asemenea, tribunalul a descarcat practicianul de orice indatoriri si responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, a dispus notificarea sentintei debitoarei, creditorilor, directiei teritoriale a finantelor publice si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Arad, pentru efectuarea mentiunii de radiere si in vederea publicarii in Buletinul procedurilor de insolventa, aproband, totodata, suportarea cheltuielilor de procedura din fondul special de lichidare.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs creditoarele A.F.P. Arad si A.V.A.S. Bucuresti, prima recurenta solicitand modificarea hotararii atacate, in sensul continuarii procedurii insolventei pana la acoperirea integrala si efectiva a pasivului societatii debitoare, iar cealalta modificarea ei si, pe cale de consecinta, continuarea procedurii de lichidare judiciara pana la recuperarea tuturor datoriilor pe care S.C. A S.R.L. Arad le are de achitat creditorilor.
Prin decizia civila nr. 354 din 16 martie 2010 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondate ambele recursuri, mentinand sentinta comerciala nr. 3792 din 8 decembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 4127/108/2007.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, modificata, in orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-sindic va da o sentinta de inchidere a procedurii, prin care se dispune si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat.
Fata de cele aratate de lichidatorul judiciar S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara prin rapoartele de activitate depuse la dosar, prin care s-a invederat ca societatea falita nu mai desfasoara nicio activitate, nu dispune de lichiditati pentru indestularea creditorilor, ca in averea sa nu exista niciun bun care sa poata fi valorificat, in mod corect prima instanta a dispus inchiderea procedurii colective, cu toate consecintele care rezulta dintr-o asemenea masura. Tot Legea insolventei, prin art. 135 si 136, statueaza ca sentinta de inchidere a procedurii va fi notificata de judecatorul-sindic directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii, prin inchiderea procedurii judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat fiind descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
In esenta, singurele critici aduse de cele doua institutii creditoare sentintei comerciale nr. 3792 din 8 decembrie 2009 a Tribunalului Arad se refera la neantrenarea raspunderii patrimoniale a fostului administrator social al debitoarei falite, insa ele sunt neintemeiate.
Aceasta, deoarece, pe de o parte, recurentele nu au observat faptul ca prin sentinta comerciala nr. 1365 din 8 iulie 2008 pronuntata de acelasi tribunal in dosarul nr. 1193/108/2008 a fost admisa cererea promovata de lichidatorul judiciar impotriva fostului administrator social, dl. A.D., avand ca obiect atragerea raspunderii patrimoniale, paratul fiind obligat sa plateasca din averea personala pasivul societatii debitoare in cuantum de 943.080,13 lei. Or, potrivit tabelului definitiv depus la dosarul de fond, la masa credala au fost inscrisi patru creditori, ale caror creante totalizeaza exact suma de 943.080,13 lei, pe care fostul administrator a fost obligat sa o suporte din averea proprie. Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca art. 142 din legea-cadru statueaza fara echivoc ca executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. 1 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Din formularea alin. (2) al art. 142 rezulta fara niciun dubiu ca punerea la dispozitia executorului judecatoresc a tabelului definitiv consolidat de creante dupa inchiderea procedurii de insolventa este o obligatie legala a lichidatorului si nu o facultate pentru acesta. Ca atare, textul de mai sus are in vedere ipoteza in care, urmare a admiterii de catre instanta a actiunii in raspundere intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea starii de insolventa a debitorului persoana juridica refuza sa execute de bunavoie hotararea pronuntata de judecatorul-sindic, astfel ca, pentru a se putea acoperi pasivul debitorului insolvent este necesara trecerea la executarea silita a bunurilor din averea proprie a celor obligati la suportarea unei parti din pasiv. In aceasta situatie legiuitorul a prevazut ca executarea silita a persoanelor responsabile se va face de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile Codului de procedura civila. Cu alte cuvinte, prerogativa executarii silite fata de asemenea persoane este recunoscuta executorului judecatoresc, ea realizandu-se potrivit dispozitiilor din dreptul comun, fiind reglementata, deci, de art. 373 si urm. din Codul de procedura civila. Practic, legiuitorul a inteles sa transfere in sarcina executorului judecatoresc obligatia de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obtinute din executarea silita in conformitate cu tabelul definitiv consolidat pus la dispozitie de lichidator, aceasta obligatie a practicianului nereprezentand altceva decat o masura cu caracter administrativ menita sa asigure incheierea etapei privind efectuarea platii datoriilor.
In cazul in care obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu nu se aduce la indeplinire de bunavoie, debitorul neintelegand sa execute benevol obligatia sa, potrivit art. 3711 din Codul de procedura civila, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, in conformitate cu dispozitiile Cartii V, daca legea nu prevede altfel. Executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege, simultan sau succesiv, pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum si a cheltuielilor de executare. Dreptul de a porni executarea silita impotriva unui debitor este recunoscut oricarui creditor care detine un titlu executoriu impotriva debitorului sau, conform dispozitiilor Codului de procedura civila, fara ca instanta (in speta, judecatorul-sindic) sa indice in hotarare procedura de executare.
Avand in vedere norma cuprinsa in alin. 2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca dupa inchiderea procedurii falimentului sa-si recupereze creantele impotriva persoanelor culpabile de starea de insolventa a debitorului in urma repartizarii sumelor de catre executorul judecatoresc in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante, pus la dispozitia sa de catre lichidator, fara ca prin aceasta sa se ajunga in situatia ca executorul sa se transforme in lichidator judiciar. De asemenea, se poate lesne observa ca, potrivit aceleiasi reglementari, dupa inchiderea procedurii sarcina repartizarii sumelor provenite din executarea silita a patrimoniului persoanelor vinovate de cauzarea insolventei nu revine lichidatorului, ci executorului judecatoresc, tocmai datorita faptului ca dupa inchiderea procedurii practicianul este descarcat de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea sa, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati, asa cum se statueaza in art. 136 din legea-cadru, ceea ce nu inseamna, nici intr-un caz, ca creditorii vor fi pusi in imposibilitate de a-si valorifica drepturile obtinute impotriva acestor persoane, nemaiavand posibilitatea legala sa execute silit individual bunurile lor.
Numai la o privire sumara asupra textului s-ar putea trage concluzia ca exista o contradictie intre inchiderea procedurii si distribuirea sumelor rezultate din executarea silita a patrimoniului persoanelor responsabile de cauzarea starii de insolventa, deoarece dupa inchiderea procedurii sumele vor intra in averea debitorului si vor fi destinate in caz de faliment acoperirii pasivului persoanei juridice, asa cum prevede art. 140, ceea ce ar putea duce la concluzia ca aceasta acoperire de pasiv nu s-ar putea realiza decat in cadrul procedurii, nu si dupa inchiderea acesteia. Insa, o asemenea concluzie nu poate fi primita tocmai datorita faptului ca prin art. 142 alin. 2 legiuitorul a transferat respectiva obligatie executorului judecatoresc, care are datoria sa procedeze la repartizarea sumelor in conformitate cu tabelul definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator, si aceasta, chiar dupa pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii. De aceea, obligatia lichidatorului de a pune la dispozitia executorului judecatoresc tabelul definitiv de creante nu este de natura sa intre in contradictie cu prevederile art. 136, obligatia instituita prin art. 142 neurmarind altceva decat sa asigure finalizarea acestei etape procedurale, desigur, cu respectarea prevederilor legii speciale privind efectuarea platilor (potrivit ordinii de prioritate prescrisa de Legea insolventei).
Din analiza stricto-sensu a dispozitiilor legale mentionate rezulta ca executarea hotararii de antrenare a raspunderii materiale in temeiul art. 138 se poate realiza fie in cadrul procedurii, la cererea lichidatorului judiciar, fie dupa inchiderea procedurii insolventei, la cererea creditorilor interesati. Totusi, in opinia Curtii, trebuie avut in vedere daca practicianul dispune sau nu de fondurile necesare pentru a pune in executare respectiva hotarare judecatoreasca, intrucat executarea silita a persoanelor obligate sa suporte pasivul debitoarei falite implica, in mod necesar, nu numai cheltuieli pentru executorul judecatoresc, dar si pentru plata onorariului lichidatorului.
In consecinta, cata vreme in speta sunt indeplinite toate conditiile cerute de art. 131, nu se mai impune continuarea administrarii unui dosar de sindic. Prin acest caz de inchidere a procedurii concursuale legiuitorul a avut in vedere faptul ca daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si niciun creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare nu se mai justifica mentinerea procedurii deschisa. Daca s-ar accepta sustinerile creditoarei A.F.P. Arad de a se continua procedura judiciara "pana la acoperirea integrala si efectiva a pasivului societatii debitoare", utilizandu-se in acest sens fondul special de lichidare constituit in temeiul art. 4 din lege, desi executarea hotararii judecatoresti pronuntata in temeiul art. 138 se poate realiza fara niciun impediment, asa cum s-a aratat mai sus, si dupa inchiderea procedurii insolventei, s-ar ajunge la generarea unor costuri nejustificate, ceea ce nu poate fi acceptat. Aceasta, cu atat mai mult cu cat este posibil ca sumele avansate din fond sa nu se mai poata recupera vreodata, spre exemplu, in cazul in care administratorul social sau persoana obligata la plata este insolvabila ori nu detine, la randul sau, bunuri urmaribile, ci numai bunuri exceptate de la executare in conditiile Codului de procedura civila, situatii in care singurii care pot sa-si asume riscul suportarii unor cheltuieli suplimentare de procedura sunt creditorii inscrisi pe tabelul definitiv.