Societate comerciala dizolvata. Deschiderea procedurii insolventei la cererea lichidatorului judiciar. Admisibilitate
Legea nr. 31/1990, republicata, art. 260, art. 2701
Legea nr. 85/2006, modificata, art. 32 alin. (1)
Doar lichidarea voluntara a societatii nu poate dura mai mult de trei ani, pentru motive temeinice, lichidarea putand fi prelungita de tribunal cu cel mult doi ani, impunerea unui asemenea termen justificandu-se atat datorita situatiei in care se afla persoana juridica (capacitatea de folosinta limitata la necesitatile lichidarii; inlocuirea organelor sociale cu lichidatorul), cat si necesitatii de a clarifica cat mai rapid raporturile cu creditorii sociali.
Deschiderea procedurii insolventei, chiar si in cursul perioadei de lichidare, poate fi ceruta nu numai de creditorii sociali, ci si de lichidatorul desemnat de judecatorul delegat la oficiul registrului comertului, in situatia in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, acesta fiind obligat sa ceara declansarea procedurii colective.
In cazul in care s-a deschis impotriva societatii comerciale aflata in lichidare administrativa procedura insolventei, termenul maxim al lichidarii se va prelungi cu durata procedurii concursuale.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1387 din 3 noiembrie 2009
Prin incheierea nr. 731 din 7 mai 2009 pronuntata in dosarul nr. 7084/30/2008 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a admis cererea formulata de lichidatorul S.C.P. I S.P.R.L. Timisoara si a dispus, in temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii simplificate de insolventa fata de debitoarea S.C E S.R.L. Mosnita Noua, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri, in calitate de lichidator judiciar desemnand acelasi practician.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs debitoarea, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand modificarea acesteia, in sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, considerand ca in mod gresit tribunalul a admis cererea lichidatorului judiciar avand ca obiect deschiderea procedurii simplificate, intrucat la data la care s-a solicitat declansarea procedurii insolventei acesta nu mai avea calitatea de a cere lichidarea societatii, intervenind "tardivitatea". Recurenta a mai aratat ca, intrucat dizolvarea persoanei juridice s-a dispus la 13 aprilie 2005, prin incheierea nr. 4557 a judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis, iar potrivit art. 260 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, modificata, lichidarea societatii trebuia facuta in 3 ani de la data dizolvarii, se poate observa ca acest termen a expirat la 13 aprilie 2008. Or, cererea de declansare a procedurii insolventei a fost formulata de lichidator la data de 24 septembrie 2008, cu depasirea termenului legal mentionat, conditii in care lichidarea si radierea societatii urmeaza a se face in temeiul art. 31 alin. 5-7 din Legea nr. 359/2004.
Prin decizia civila nr. 1387 din 3 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 7084/30/2008 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul debitoarei.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca, in primul rand, trebuie avut in vedere faptul ca, desi dizolvarea societatii recurente a fost dispusa de judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis, prin incheierea nr. 4557 din 13 aprilie 2005, ca urmare a faptului ca persoana juridica nu si-a preschimbat certificatul de inmatriculare si cel de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare, pana la 31 decembrie 2004, numirea lichidatorului a avut loc abia prin incheierea nr. 13250 din 13 octombrie 2005, la cererea petentei A.F.P. Timisoara, in conditiile alin. 4 al art. 31 din Legea nr. 359/2004, care statueaza ca, daca nu exista reprezentant legal ori acesta nu procedeaza la numirea lichidatorului in termenul prevazut la alin. 3 (respectiv, in 6 luni de la data pronuntarii incheierii de dizolvare sau, dupa caz, de la data respingerii recursului formulat impotriva acesteia, perioada in care reprezentantul legal al persoanei juridice avea obligatia numirii si inregistrarii in registrul comertului a lichidatorului, lucru care nu s-a intamplat), la cererea oricarei persoane interesate, formulata in termen de 6 luni de la expirarea termenului prevazut la alin. 1, judecatorul delegat numeste un lichidator de pe lista practicienilor in insolventa, remunerarea acestuia urmand a fi facuta din patrimoniul persoanei juridice dizolvate sau, in cazul lipsei acestuia, din fondul de lichidare constituit in temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Ca atare, este lesne de observat ca in speta nu poate fi primita critica intemeiata pe tardivitatea cererii de deschidere a procedurii insolventei, care a fost depusa la tribunal la data de 24 septembrie 2008.
In al doilea rand, trebuie mentionat ca art. 260 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, potrivit caruia lichidarea societatii trebuie terminata in cel mult 3 ani de la data dizolvarii, pentru motive temeinice, tribunalul putand prelungi acest termen cu cel mult 2 ani, nu se aplica decat in procedura lichidarii voluntare, reglementata de acest act normativ. Lichidarea societatilor comerciale reprezinta a doua faza a procesului de disparitie a personalitatii juridice a acestor entitati, ea constituind ansamblul de operatiuni necesare incheierii afacerilor aflate in curs in momentul in care survine dizolvarea, operatiuni necesare pentru stabilirea, identificarea si cuantificarea activelor, iar ulterior transformarea lor in numerar, stabilirea pasivului, plata creditorilor sociali si impartirea rezultatelor lichidarii intre asociati. Intrarea societatii in faza de lichidare presupune obligatoriu numirea sau desemnarea unor lichidatori. Lichidarea voluntara se deosebeste, in principiu, de procedura falimentului (care este o lichidare judiciara), prin urmatoarele caracteristici: in timp ce falimentul este dispus de judecatorul-sindic, lichidarea reglementata in Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, este decisa de asociati, ea intervenind ca urmare a dizolvarii, voluntare sau fortate; falimentul survine in situatia in care societatea este in insolventa, pe cand lichidarea voluntara poate interveni si in cazul activitatii normale a societatii; lichidarea voluntara se desfasoara, in principiu, in interesul asociatilor, in timp ce falimentul se desfasoara in interesul comun al creditorilor. Daca lichidarea reprezinta procedura obisnuita de incetare a existentei persoanei juridice, procedura insolventei, in cadrul careia falimentul este una din modalitatile procedurii de executare colectiva, are in vedere o modalitate specifica de disparitie a persoanei juridice, adica lichidarea bunurilor debitorului pentru cauza de insolventa. Legea societatilor comerciale este, din acest punct de vedere, lege generala fata de Legea insolventei, fiind inlaturata de la aplicare in cazul in care societatea, chiar aflata in curs de lichidare, este in insolventa. De altfel, Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, dispune expres, in art. 260 alin. 4, ca lichidarea voluntara nu impiedica trecerea la faliment, daca societatea este in incapacitate de plata, iar potrivit art. 2701 teza a II-a, in conditiile legislatiei insolventei, creditorii vor putea cere deschiderea procedurii insolventei fata de societatea aflata in curs de lichidare.
Deschiderea procedurii insolventei, chiar si in cursul perioadei de lichidare, poate fi ceruta nu numai de creditorii sociali, ci si de lichidatorul desemnat de judecatorul delegat la oficiul registrului comertului, in temeiul art. 2701 teza I, care statueaza ca, in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei. Se poate observa, asadar, ca lichidatorul, in calitate de reprezentant legal al societatii, este obligat sa ceara deschiderea acestei proceduri, pentru a nu fi facut culpabil de nedeclararea insolventei (caz in care este posibila o actiune in raspundere civila pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de nedeclararea in termen a insolventei), el avand, deci, calitatea de a solicita acest lucru, contrar celor afirmate de recurenta. Pe de alta parte, cum in mod corect s-a aratat in cererea introductiva, prin declansarea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, modificata, este posibil sa se realizeze acoperirea, macar partiala, a creantelor declarate la masa credala, stiut fiind faptul ca avantajele procedurii de executare colectiva sunt numeroase, amintind aici doar pe acelea ca procedura insolventei permite reintregirea averii debitorului prin anularea transferurilor patrimoniale frauduloase, antrenarea raspunderii personale a celor care se fac vinovati de ajungerea debitorului, persoana juridica, in stare de insolventa prin savarsirea vreuneia dintre faptele expres si limitativ prevazute de lege, distribuirea sumelor realizate in cadrul procedurii in conformitate cu ordinea de preferinta a creantelor stabilita de art. 121 si 123 din lege etc.
Ca atare, doar lichidarea voluntara a societatii nu poate dura mai mult de trei ani, pentru motive temeinice, lichidarea putand fi prelungita de tribunal cu cel mult doi ani, impunerea unui asemenea termen justificandu-se atat datorita situatiei in care se afla persoana juridica (capacitatea de folosinta limitata la necesitatile lichidarii; inlocuirea organelor sociale cu lichidatorul), cat si necesitatii de a clarifica cat mai rapid raporturile cu creditorii sociali. In cazul in care s-a deschis impotriva societatii comerciale aflata in lichidare procedura insolventei, termenul maxim al lichidarii se va prelungi cu durata procedurii concursuale.
Nu in ultimul rand, sustinerile recurentei in sensul ca lichidarea si radierea societatii trebuie sa se faca in temeiul art. 31 alin. 5-7 din Legea nr. 359/2004 nu au fundament, aceste norme juridice aplicandu-se doar in cazul in care, pana la expirarea termenului prevazut la alin. 4 (6 luni de la expirarea termenului prevazut la alin. 1, respectiv 6 luni de la data pronuntarii incheierii de dizolvare) nu a fost inregistrata nicio cerere pentru numirea unui lichidator, persoana juridica urmand sa fie radiata din registrul comertului, prin incheiere a judecatorului delegat, pronuntata la cererea Oficiului National al Registrului Comertului, bunurile ramase in patrimoniul persoanei juridice dupa radiere revenind asociatilor.