Suspendarea judecatii pentru neindicarea valorii obiectului cererii. Cerere de chemare in judecata neevaluabila in bani. Consecinte
C. pr. civ., art. 112, art. 1551
Legea nr. 146/1997, modificata, art. 3 lit. b)
Cererea de chemare in judecata va cuprinde, printre altele, obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, dar numai atunci cand pretuirea este cu putinta.
Chiar daca cererea de evacuare priveste un spatiu comercial, ceea ce atrage competenta in prima instanta a tribunalului, aceasta nu poate fi calificata ca fiind evaluabila in bani, intrucat ea vizeaza doar obtinerea unui titlu prin care presupusul ocupant abuziv al imobilului sa fie obligat sa-l elibereze, raportul juridic dedus judecatii constituindu-l dreptul privitor la folosinta spatiului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1132 din 6 octombrie 2009
Prin incheierea de sedinta din 21 aprilie 2009 pronuntata in dosarul nr. 540/30/2009 Tribunalul Timis a suspendat, in temeiul art. 1551 din Codul de procedura civila, judecarea cererii formulate de reclamanta Compania Nationala C S.A. - Sucursala Regionala Timisoara in contradictoriu cu parata S.C. A S.R.L. Brad avand ca obiect evacuare, cu motivarea ca societatea reclamanta nu s-a conformat dispozitiilor instantei, in sensul ca nu a precizat valoarea obiectului litigiului, conform art. 112 alin. (3) din acelasi cod, ceea ce atrage suspendarea judecatii.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs reclamanta solicitand, in principal, casarea hotararii atacate, iar in subsidiar, modificarea acesteia si, pe cale de consecinta, admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost ea formulata, pentru urmatoarele motive:
Prin incheierea din 21 aprilie 2009 Tribunalul Timis a suspendat judecata, considerand ca reclamanta nu a precizat valoarea obiectului litigiului, desi pentru acel termen reprezentantul societatii a indicat instantei de fond ca actiunea are ca obiect evacuarea paratei si el nu este evaluabil in bani. Avand in vedere dispozitiile Codului de procedura civila, art. 2 alin. 1 lit. a), care arata ca procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect este neevaluabil in bani se judeca de tribunal, reclamanta a introdus actiunea la tribunal, cererea nefiind evaluabila in bani. Dat fiind faptul ca nu s-a cerut obligarea paratei la plata unor sume de bani, ci doar evacuarea acesteia din spatiul ocupat, instanta de fond in mod gresit a suspendat judecarea dosarului. Asa cum rezulta si din cuprinsul actiunii, societatea reclamanta a incheiat contractul de locatiune cu parata, contract prin care aceasta din urma se obliga, prin art. 21, sa predea spatiul fara alta formalitate la expirarea termenului pentru care a fost perfectat contractul si sa-l elibereze in termen de 5 zile, motiv pentru care recurenta solicita instantei de control judiciar ca prin decizia pe care o va pronunta sa dispuna evacuarea intimatei din imobilul ocupat fara titlu.
Prin decizia civila nr. 1132 din 6 octombrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 540/30/2009 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul reclamantei si a casat in tot incheierea de sedinta din 21 aprilie 2009 a Tribunalului Timis, trimitand cauza pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca in mod gresit prima instanta a dispus, in temeiul art. 1551 din Codul de procedura civila, suspendarea judecarii cererii formulate de reclamanta Compania Nationala C S.A. - Sucursala Regionala Timisoara in contradictoriu cu parata S.C. A S.R.L. Brad avand ca obiect evacuare.
In conformitate cu acest text de lege, cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecatii, instanta poate suspenda judecata, aratand in incheiere care anume obligatii nu au fost respectate, dispozitiile art. 1083 referitoare la plata de despagubiri pentru paguba cauzata prin amanare fiind aplicabile si in aceasta situatie. La cererea partii, judecata va fi reluata daca obligatiile la care se refera alin. 1 au fost indeplinite si, potrivit legii, aceasta poate continua, prevederile art. 155 alin. 2, care statueaza ca dupa o asemenea amanare, judecata, daca partile nu staruiesc, va fi suspendata si nu va fi redeschisa decat dupa plata sumelor prevazute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor, aplicandu-se in mod corespunzator.
Prin incheierea atacata tribunalul a suspendat judecarea actiunii reclamantei avand ca obiect evacuarea paratei intimate din spatiul ocupat, pentru neindeplinirea de catre recurenta a obligatiei stabilita in sarcina sa prin incheierea de sedinta de la termenul din 10 martie 2009, aceea de a preciza valoarea obiectului cererii, conform art. 112 pct. 3 din Codul de procedura civila, cu toate ca prin scriptul depus la dosar la data de 2 aprilie 2009 partea a invederat ca obiectul cererii sale de chemare in judecata este unul neevaluabil in bani, ea solicitand doar evacuarea societatii parate din spatiul proprietatea sa, ocupat in prezent fara titlu, intrucat contractul de locatiune a expirat, iar prin art. 21 locatarul s-a obligat sa predea spatiul, fara alta formalitate, la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul.
Intr-adevar, potrivit art. 112 pct. 3 din Codul de procedura civila, cererea de chemare in judecata va cuprinde, printre altele, obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, dar numai atunci cand pretuirea este cu putinta, pentru identificarea imobilelor urmand sa se arate comuna si judetul, strada si numarul, iar, in lipsa, vecinatatile, etajul si apartamentul, sau, cand imobilul este inscris in cartea funciara, numarul de carte funciara si numarul topografic.
Este in afara oricarui dubiu ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta recurenta are ca obiect doar evacuarea societatii parate din spatiul ocupat si care i-a fost inchiriat in baza contractului nr. 56/25.03.2004, conventie despre care reclamanta sustine ca nu mai poate produce efecte juridice intrucat ar fi fost incheiata pe o durata determinata, care in prezent este expirata. Avand ca reper "obiectul" dreptului exercitat prin actiune, dupa cum el poarta asupra unui bun mobil sau asupra unui bun imobil, actiunile civile se impart in mobiliare si imobiliare. Actiunea mobiliara este aceea prin care se tinde la valorificarea unui drept asupra unui bun mobil, prin natura lui, prin destinatie sau prin obiectul la care se aplica (quae tendit ad quid mobile), in timp ce actiunea imobiliara este aceea prin care se tinde la valorificarea unui drept asupra unui bun imobil, prin natura lui, prin destinatie sau prin obiectul la care se aplica (quae tendit ad quid imobile). Aceeasi actiune poate fi insa, in acelasi timp, mobiliara si imobiliara. De asemenea, trebuie evitata confuzia regretabila care, uneori, se face identificandu-se actiunile personale cu cele mobiliare sau actiunile reale cu cele imobiliare, atat actiunile personale, cat si cele reale putand fi mobiliare sau imobiliare, dupa caz.
Determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru in cazul cererilor inregistrate la instanta se face de catre aceasta (art. 29 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, modificata), partea reclamanta neputand fi sanctionata cu suspendarea judecatii decat atunci cand desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina sa, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecatii, ceea ce nu este cazul in speta, unde compania recurenta, prin notele scrise depuse la dosar, a precizat ca, din punctul sau de vedere, cererea de evacuare nu este una evaluabila in bani, indeplinindu-si astfel obligatiile trasate de tribunal prin incheierea de la termenul din 10 martie 2009. Daca, totusi, judecatorul fondului considera ca actiunea introductiva de instanta nu este o cerere neevaluabila in bani, avea obligatia sa stabileasca taxa judiciara datorata de parte si pe care trebuia sa i-o puna in vedere pentru ca aceasta, fie sa o plateasca, sub sanctiunea prevazuta de alin. 3 al art. 20 din Legea nr. 146/1997, modificata, fie sa o conteste in conditiile legii, iar nu sa-i suspende judecarea actiunii.
Cererea formulata de reclamata chiar daca priveste un spatiu comercial, adica un spatiu in care se desfasoara fapte de comert, ceea ce atrage, raportat la art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, competenta in prima instanta a tribunalului, nu poate fi calificata ca fiind evaluabila in bani, intrucat ea vizeaza doar obtinerea unui titlu prin care presupusul ocupant abuziv al imobilului reclamantului sa fie obligat sa-l elibereze, raportul juridic dedus judecatii constituindu-l dreptul privitor la folosinta spatiului, astfel ca cererii de chemare in judecata nu i se aplica prevederile art. 2 din Legea privind taxele judiciare de timbru, referitoare la actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, ci cele ale art. 3 lit. b) din acelasi act normativ.
Nu in ultimul rand, Curtea nu va primi solicitarea recurentei de a casa/modifica hotararea tribunalului si de a judeca cauza in fond, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata asa cum a fost ea formulata, motivat de imprejurarea ca prima instanta nu a solutionat fondul litigiului, pentru a se putea face aplicarea art. 312 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Din economia prevederilor art. 312 rezulta ca instanta de recurs, casand hotararea atacata, poate proceda dupa cum urmeaza: a) sa retina cauza pentru a judeca pricina in fond; b) sa trimita cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea sau unei alte instante de acelasi grad, casarea cu retinere reprezentand regula in materie. Intr-adevar, alin. (4) al art. 312 inscrie o regula de principiu: in caz de casare, curtile de apel si tribunalele vor judeca pricina in fond, fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop, caz in care se vor inregistra doua momente diferite: casarea propriu-zisa si rejudecarea. Cand nu este necesara readministrarea probelor sau administrarea de probe noi, instanta de recurs, casand hotararea atacata, va judeca pricina in fond, pronuntand o solutie proprie asupra existentei sau inexistentei raportului juridic litigios si, dupa caz, va admite sau va respinge actiunea. Casarea cu trimitere - ca solutie de exceptie - intervine numai in situatiile limitativ prevazute de lege, printre acestea fiind si aceea in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, cand, pentru a se respecta principiul celor doua grade de jurisdictie, singura solutie ramane trimiterea cauzei la instanta de fond, pentru a pronunta ea insasi, mai intai, o hotarare in chestiunea litigioasa dedusa judecatii (art. 312 alin. (5) teza I din Codul de procedura civila).