Urmărește inteligent dosarul din instanță.

Primești notificări la fiecare modificare.

Din anul 2015, zi de zi!

Hotararea adunarii generale a asociatilor. Conditii de convocare. Excluderea unui asociat. Consecinte Decizie nr. 169 din data de 03.11.2009
pronunțată de Curtea de Apel Timisoara

Hotararea adunarii generale a asociatilor. Conditii de convocare. Excluderea unui asociat. Consecinte
Legea nr. 31/1990 republicata, art. 132, art. 195, art. 223

Legea societatilor comerciale stabileste un termen maxim in care poate fi atacata o hotarare a adunarii generale, neexistand nicio reglementare care sa interzica sesizarea instantei cu o actiune in anulare inainte de indeplinirea formalitatilor de publicitate, care constituie doar o conditie menita sa asigure opozabilitatea fata de terti.
Chiar daca art. 195 permite unui asociat sau unui numar de asociati ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social sa ceara convocarea adunarii generale, aratand, totodata, scopul acestei convocari, nu inseamna ca un asociat, care detine cota minima de participare la capitalul social impusa de legiuitor, are dreptul sa convoace el insusi respectiva adunare, el avand posibilitatea, in cazul refuzului administratorului social de a-si indeplini obligatia de convocare, sa formuleze o actiune in justitie prin care sa ceara instantei sa dispuna convocarea adunarii generale.
In materia societatii cu raspundere limitata excluderea reprezinta o masura cu caracter exceptional, care se dispune exclusiv pe cale judecatoreasca, interventia instantei garantand asociatului exclus respectarea drepturilor sale, pentru aplicarea sanctiunii excluderii nefiind suficienta expresia vointei sociale, pentru ca excluderea este o forma conflictuala de separare a asociatilor, care da nastere unui contencios intre acestia sau intre persoana exclusa si societate, motiv pentru care legea stabileste, cu titlu imperativ, ca excluderea se pronunta doar prin hotarare judecatoreasca, ea constituind, deci, rezultatul unui proces.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 169 din 3 noiembrie 2009

Prin sentinta civila nr. 32/P.I. din 3 aprilie 2009 pronuntata in dosarul nr. 119/30/2009 Tribunalul Timis a respins atat exceptia prematuritatii actiunii, cat si cea a lipsei calitatii procesuale pasive a paratului persoana fizica, ca neintemeiate, admitand cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. in contradictoriu cu paratii S.C. D S.R.L. Timisoara si G.I., dispunand anularea hotararii adunarii generale a asociatilor societatii parate nr. 1/08.12.2008.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul G.I., solicitand schimbarea in tot a hotararii atacate, in sensul respingerii cererii reclamantei.
Prin decizia civila nr. 169 din 3 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 119/30/2009 Curtea de Apel Timisoara a respins atat exceptia inadmisibilitatii apelului invocata de intimata S.C., cat si apelul declarat de parat.
In considerente, instanta de control judiciar a aratat ca tribunalul a retinut o stare de fapt corecta si a interpretat in acelasi fel actul juridic dedus judecatii, pronuntand o hotararea temeinica si legala ca urmare a aplicarii judicioase a dispozitiilor legale in materie, criticile apelantului privitoare la aprecierea eronata a probelor administrate in cauza fiind nefondate.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile ulterioare, hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei. Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata de orice persoana interesata. Membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie. Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin consiliul de administratie, respectiv prin directorat, hotararea irevocabila de anulare urmand sa fie mentionata in registrul comertului si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de la data publicarii ea fiind opozabila tuturor actionarilor. Prevederile art. 196 arata ca dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, in ce priveste dreptul de a ataca hotararile adunarii generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata, termenul de 15 zile prevazut la art. 132 alin. 2 urmand sa curga de la data la care asociatul a luat cunostinta de hotararea adunarii generale pe care o ataca.
Ca atare, oricare dintre asociatii care au lipsit de la sedinta adunarii generale sau dintre cei care au votat contra pot ataca cu actiune in anulare o hotarare a adunarii generale, pentru motive de nelegalitate sau de contrarietate cu actul constitutiv, in termen de 15 zile de la publicare si nimic nu se opune ca si inaintea expirarii acestui termen sa se formuleze o astfel de cerere de chemare in judecata, daca asociatul in cauza are cunostinta de ea. Aceasta, deoarece legea stabileste un termen maxim in care poate fi atacata o asemenea hotarare, neexistand nicio reglementare care sa interzica sesizarea instantei cu o actiune in anularea unei hotarari a adunarii generale inainte de indeplinirea formalitatilor de publicitate, care constituie doar o conditie menita sa asigure opozabilitatea fata de terti, fiind absurd sa se considere ca un asociat care crede ca o anumita hotarare este contrara legii sau actului constitutiv trebuie sa astepte mai intai publicarea ei in Monitorul Oficial pentru a o putea contesta in instanta, prevederea in cuprinsul textului mai sus citat a termenului de atacare a hotararii adunarii generale neavand ca scop impiedicarea celor care au luat cunostinta despre hotarare chiar de la data adoptarii ei sau in orice alt moment anterior publicarii sa o conteste, si determinarea acestora in a ramane in expectativa, urmarind si asteptand publicarea pentru ca dupa aceea, in termenul de 15 zile, sa o atace. Legiuitorul a urmarit sa prescrie un termen limita, dincolo de care, in interesul consolidarii stabilitatii afacerilor, acestia nu mai pot contesta hotararea pretins nelegala, rolul publicarii in Monitorul Oficial fiind doar acela de a largi sfera persoanelor care pot lua cunostinta de continutul unor asemenea hotarari si nu acela de a limita accesul persoanelor interesate de a le ataca in instanta chiar inainte de publicarea lor. Sustinerile apelantului in sensul ca o asemenea cerere de chemare in judecata poate fi exercitata doar intre momentul publicitatii hotararii si momentul implinirii termenului de 15 zile nu poate fi retinuta, deoarece, in masura in care o persoana interesata, cum este si cazul reclamantei intimate, cunoaste continutul unei hotarari a adunarii generale a asociatilor anterior publicarii ei, nimic nu o poate impiedica sa introduca actiunea in anulare, publicarea in Monitorul Oficial devenind pentru aceasta lipsita de consecinte juridice.
Pe de alta parte, insasi argumentatia juridica a apelantului este de neinteles, intrucat dupa ce acesta considera ca in mod gresit tribunalul i-a respins exceptia de prematuritate, ulterior (doua paragrafe mai jos) el invoca si exceptia de tardivitate, apreciind ca aceasta se impunea a fi pusa in discutia partilor, desi ea nu fusese ridicata de nimeni in fata primei instante. Or, daca o cerere de chemare in judecata este pretins prematura, ea nu poate fi, in acelasi timp, si pretins tardiva, cele doua institutii excluzandu-se reciproc. De altfel, din lucrarile dosarului nu reiese niciun element care sa poata sustine o atare exceptie, ea fiind neintemeiata, apelantul neproducand vreo dovada privitoare la data la care reclamanta ar fi luat cunostinta de hotararea atacata, desi un asemenea moment se poate determina obiectiv, chiar daca asociatul in cauza nu a luat parte la sedinta adunarii generale din 8 decembrie 2008. De asemenea, nici exceptia lipsei de interes a reclamantei, nou invocata in faza procesuala a apelului, nu este intemeiata intrucat aceasta persoana, avand calitatea se asociat al intimatei S.C. D S.R.L. Timisoara, are tot interesul ca hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv sa fie anulate de instanta de judecata.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei intimate, raportat la prevederile art. 132 alin. 4 din Legea societatilor comerciale, potrivit carora membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie, Curtea apreciaza ca aceasta nu poate fi primita, pe de o parte deoarece ea nu a fost ridicata in fata judecatorului fondului, iar pe de alta parte dat fiind faptul ca reclamanta, in calitate de asociat cu 50% din capitalul social al S.C. Draghi Construct S.R.L. Timisoara, a inteles sa atace hotararea adunarii generale din data de 8 decembrie 2009 prin care a fost exclusa din societate, astfel ca nu se poate sustine cu temei lipsa legitimitatii sale procesuale. Or, cum in mod judicios a retinut si tribunalul, in materia societatii cu raspundere limitata sanctiunea excluderii reprezinta o masura cu caracter exceptional, care se dispune exclusiv pe cale judecatoreasca, in conditiile art. 223, interventia instantei garantand asociatului exclus respectarea drepturilor sale, totodata fiind protejat si interesul asocierii, ce prevaleaza intereselor particulare ale fiecaruia dintre asociati, apararile paratilor, in sensul ca prin hotararea contestata nu s-a dispus excluderea asociatului reclamant, ci doar s-au creat premisele chemarii acestuia in fata organelor competente pentru angajarea raspunderii sale, neputand fi primite atata timp cat art. 1 al hotararii prevede exact contrariul, mandatul de reprezentare a societatii acordat celuilalt asociat neputand schimba intelesul vadit neindoielnic al deciziei adoptate. Aceasta, cu atat mai mult cu cat intentia unui asociat de a promova o actiune in excludere a altui asociat nu impune vreo masura pregatitoare si niciun acord al societatii insesi, exprimat printr-o hotarare a adunarii generale. Pentru aplicarea sanctiunii excluderii nu este suficienta expresia vointei sociale, pentru ca excluderea este o forma conflictuala de separare a asociatilor, care da nastere unui contencios intre acestia sau intre persoana exclusa si societate, motiv pentru care legea stabileste, cu titlu imperativ, ca excluderea se pronunta doar prin hotarare judecatoreasca, ea constituind, deci, rezultatul unui proces, sub acest aspect hotararea atacata fiind contrara legii.
Este adevarat ca revocarea administratorului se poate face oricand de catre adunarea generala, chiar fara vreo culpa din partea acestuia din urma, cand revocarea survine fara justa cauza administratorul inocent fiind indreptatit doar la plata unor daune-interese, nu si la repunerea sa in functie. Aceasta, intrucat functia de administrator se exercita dupa regulile de la mandat (art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare), avand un caracter intuitu personae, esentialmente revocabil, potrivit dispozitiilor mandatului comercial (art. 1552 si 1553 din Codul civil). Altfel spus, mandatul are in vedere, in principal, interesul mandantului si, fiind intuitu personae, el nu mai subzista daca increderea acordata mandatarului a disparut, revocarea administratorilor putand interveni oricand. Insa, apelantul omite sa aiba in vedere faptul ca, potrivit legii - art. 195 din Legea nr. 31/1990, modificata -, subiectul de drept caruia i se acorda prerogativa de a convoca o adunare generala este administratorul, nicio alta prevedere a Legii societatilor comerciale neinstituind o derogare de la aceasta regula. Ratiunea unei astfel de reguli consta tocmai in aceea ca societatea este un subiect de drept distinct fata de asociatii ei, avand vointa proprie si organe proprii prin care isi exercita drepturile. Tocmai de aceea, pentru ca hotararea asociatilor sa fie opozabila societatii, ea nu poate fi straina de societate si de organele de conducere ale acesteia. Mai mult, pentru a asigura o anumita independenta administratorilor si a-i proteja impotriva imixtiunilor sau actelor intempestive ale asociatilor in viata si managementul societatii, legiuitorul a acordat un drept exclusiv administratorilor de a convoca adunarea generala din propria lor initiativa sau la cererea unui asociat cu o anumita cota de participatie. De altfel, ar fi de neconceput ca o adunare generala sa fie convocata fara ca societatea (prin reprezentantul ei legal - administratorul) sa fie informata despre aceasta, deoarece intr-un asemenea caz, societatea nu si-ar mai putea face niciun plan stabil de afaceri, fiind supusa riscului schimbarilor intempestive initiate de asociati.
Or, in speta, se poate observa ca cel care a convocat adunarea generala din data de 8 decembrie 2008 a fost asociatul apelant, cu motivarea ca asociatul administrator nu a convocat respectiva adunare cel putin o data pe an, refuzandu-i accesul la registrele si documentele societatii, fiind si asociat unic si administrator la o alta societate - S.C. C S.R.L. Timisoara -, care desfasoara acelasi comert sau unul asemanator. Chiar daca acelasi text permite unui asociat sau unui numar de asociati ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social sa ceara convocarea adunarii generale, aratand, totodata, scopul acestei convocari, nu inseamna ca paratul apelant, care fara putinta de tagada, detine cota minima de participare la capitalul social impusa de legiuitor, avea dreptul sa convoace el insusi respectiva adunare, el avand posibilitatea, in cazul refuzului administratorului social de a-si indeplini obligatia de convocare, sa formuleze o actiune in justitie prin care sa fi cerut instantei sa dispuna convocarea adunarii generale, lucru pe care nu l-a facut, administratorul raspunzand, totodata, pentru prejudiciile cauzate societatii in conditiile art. 73 lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, fapta sa putand constitui, eventual, si infractiune (art. 275).
Nu in ultimul rand, exceptia inadmisibilitatii apelului declarat de paratul G.I., invocata de intimata S.C., nu poate fi primita motivat de imprejurarea ca aceasta persoana a fost parte in procesul purtat in prima instanta. Chiar daca alin. 5 al art. 132 din acelasi act normativ statueaza ca cererea de chemare in judecata avand ca obiect anularea unei hotarari a adunarii generale a asociatilor se va solutiona in contradictoriu cu societatea, atata timp cat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului apelant a fost respinsa de tribunal, admiterea acesteia in cadrul apelului formulat de partea in cauza ar reprezenta o incalcare a principiului non reformatio in peius, consacrat de art. 296 din Codul de procedura civila. Pe de alta parte, este stiut faptul ca, in principiu, apelant poate fi numai acela care, personal sau legalmente reprezentat, a fost "parte" in procesul de fond, art. 283 din Codul de procedura civila impiedicand exercitarea apelului de catre acea parte care a renuntat expres la calea de atac. Prin "parti" inzestrate cu dreptul de a exercita apelul trebuie sa intelegem nu numai persoanele care, fiziceste, au stat in judecata la prima instanta, ci si acelea care juridiceste au fost prezente in judecata, precum si persoanele carora legea le recunoaste legitimare procesuala activa, respectiv: reclamantul si paratul, intervenientii voluntari si cei introdusi fortat in procesul civil, avanzii-cauza procesuali si carora hotararea li se poate opune cu autoritatea de lucru judecat, mandantul si reprezentantul Ministerului Public. Cu precizarile facute, rezulta, asadar, ca apelul este inadmisibil doar atunci cand el este facut de catre o persoana care n-a figurat ca parte la prima instanta, ceea ce nu este cazul in speta, unde reclamanta a fost cea care l-a chemat in judecata, in calitate de parat, si pe apelant, chiar daca numai pentru "opozabilitate".

Sursa: Portal.just.ro