Procedura insolventei. Cererea creditorului unic pentru autorizarea introducerii actiunii in raspundere. Contestatie la tabelul de creante. Cerere noua in recurs. Consecinte
Legea nr. 85/2006, art. 73, art. 138
C.proc.civ., art. 316, raportat la art. 294
In conditiile in care in tabelul definitiv de creante sunt inscrisi prea putini creditori, fapt ce impiedica formarea unui comitet, este evident ca acestia pot exercita personal toate atributiile pe care legea le prevede in sarcina comitetului, inclusiv pe aceea de a solicita judecatorului-sindic sa autorizeze introducerea actiunii privind stabilirea raspunderii membrilor organelor de conducere, orice alta interpretare a legii fiind de natura a crea consecinte grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privati de posibilitatea recuperarii integrale sau in proportie cat mai mare a creantelor, doar pentru ca nu sunt in numar suficient pentru a forma un comitet.
Criticile recurentei privitoare la gresita sa inscriere in tabelul de creante, in sensul ca desi a solicitat inregistrarea sa la masa credala cu suma de 1.008 lei, in mod eronat lichidatorul judiciar a dispus inscrierea doar cu suma de 859 lei, nu pot fi analizate direct in recurs, in conditiile in care institutia creditoare, in fata tribunalului, nu a formulat nicio contestatie sub acest aspect, asa cum impune art. 73 din Legea insolventei.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 873 din 23 iunie 2009
Prin sentinta comerciala nr. 801 din 16 octombrie 2008 pronuntata in dosarul nr. 3461/115/2007 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a respins cererea creditoarei D Caras-Severin privind autorizarea de a introduce actiunea prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum si obiectiunile formulate de aceasta impotriva raportului final al debitoarei S.C. Q S.R.L. Resita, intocmit de lichidatorul judiciar M. S.P.R.L. Timisoara. Totodata, in temeiul art. 129 alin. 2 din aceeasi lege, tribunalul a aprobat raportul practicianului, iar in conformitate cu art. 131 a dispus inchiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. Q S.R.L. Resita, precum si radierea acesteia din registrul comertului, descarcandu-l pe lichidator de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitoare si averea sa, creditor si asociatii acesteia.
Impotriva sentintei de mai sus a declarat recurs creditoarea D Caras-Severin, solicitand, in principal, casarea hotararii atacate ca fiind nelegala si netemeinica, trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiasi tribunal si a se dispune lichidatorului judiciar sa refaca tabloul definitiv al creditorilor si raportul final privind pe debitoarea S.C. Q S.R.L. Resita, in sensul inscrierii sale la masa credala cu suma de 1.008 lei reprezentand obligatii bugetare datorate si neachitate la bugetul general consolidat, conform declaratiei de creanta din 6 mai 2008, precum si pentru a se da posibilitatea comitetului creditorilor de a solicita judecatorului-sindic avizarea in vederea formularii cererii de angajare a raspunderii administratorilor sociali, iar in subsidiar, modificarea hotararii in sensul cuprinderii la masa credala a acestei declaratii de creanta si antrenarea raspunderii fostului administrator, obligandu-l sa-i plateasca suma de 1.008 lei cu titlu de creante bugetare.
Prin decizia civila nr. 873 din 23 iunie 2009 pronuntata in dosarul nr. 3461/115/2007 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat impotriva sentintei comerciale nr. 801 din 16 octombrie 2008 a Tribunalului Caras-Severin si a modificat in parte hotararea atacata, in sensul ca a admis cererea de autorizare a creditoarei sa introduca actiunea prevazuta de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, modificata, respingand propunerea lichidatorului judiciar M S.P.R.L. Timisoara privind inchiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. Q S.R.L. Resita, cu toate consecintele care rezulta din aceasta, mentinand in rest dispozitiile sentintei recurate.
Pentru a decide astfel instanta de control judiciar a retinut ca desi judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a respins in mod just obiectiunile creditoarei D Caras-Severin impotriva raportului final intocmit de lichidatorul judiciar M S.P.R.L. Timisoara, acesta in mod nelegal a respins si cererea de autorizare a creditoarei sa introduca actiunea prevazuta de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, modificata. De asemenea, in mod gresit prima instanta a aprobat propunerea practicianului avand ca obiect inchiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. Q S.R.L. Resita.
Astfel, este de necontestat faptul ca in cauza fostul administrator social al falitei nu a depus la dosarul cauzei, contrar prevederilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, modificata, actele si informatiile prevazute de art. 28 din lege.
Pe de alta parte, potrivit art. 138 din acelasi act normativ, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati; g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
In conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. 1, daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea in raspundere impotriva persoanelor la care se refera alin. 1 si aceasta ameninta sa se prescrie.
In fata primei instante lichidatorul judiciar M S.P.R.L. Timisoara, desemnat sa administreze procedura de insolventa fata de debitoarea S.C. Q S.R.L. Resita, nu a solicitat tribunalului, in temeiul art. 138, angajarea raspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social. Insa, acesta nici nu a aratat daca fosta conducere a societatii ori vreo alta persoana se face sau nu vinovata de starea de insolventa a patrimoniului debitoarei falite, prin raportul de activitate depus la termenul din 12 iunie 2008 mentionand faptul ca, neintrand in posesia actelor financiar-contabile ale persoanei juridice, nu se poate pronunta daca sunt sau nu incidente prevederile respectivului text de lege.
Fata de acest raport, institutia creditoare a formulat obiectiuni solicitand judecatorului-sindic sa oblige practicianul sa completeze actul in sensul de a preciza in mod clar daca se impune sau nu antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului social al debitoarei, obiectiuni care in mod corect au fost respinse de tribunal intrucat instanta nu poate sa impuna lichidatorului judiciar sa-si exprime un punct de vedere intr-un sens sau altul in privinta incidentei vreunuia dintre cazurile de antrenare a raspunderii reglementate de alin. 1 al art. 138 din Legea insolventei, motiv pentru care aceasta masura urmeaza a fi mentinuta si de instanta de control judiciar.
Totusi, in mod nelegal tribunalul a apreciat ca nici cererea de autorizare formulata de unicul creditor inscris la masa credala nu poate fi primita, contrar celor statuate prin alin. 3 al textului mentionat.
Prevederile art. 138 pun la dispozitia creditorilor mijloace si instrumente specifice in scopul satisfacerii creantelor in situatia in care starea de insolventa a societatii a fost cauzata prin una din faptele prevazute la alin. 1 al acestui text de lege. Astfel, actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si a oricaror alte persoane, si de obligare a acestora la suportarea unei parti din pasivul societatii comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Potrivit alin. 1 al art. 138, administratorul judiciar sau lichidatorul, dupa caz, are legitimare procesuala activa pentru a solicita angajarea raspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolventa a debitorului. In conditiile expres prevazute de lege, art. 138 alin. 3, daca acestia au omis sa indice, in raportul lor asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale si raspunderea acestor persoane ameninta sa se prescrie, calitatea procesuala activa este dobandita si de comitetul creditorilor. Acesta reprezinta interesele creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, fiind ales de adunarea creditorilor si format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, dintre primii 20 de creditori in ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifica preocuparea legiuitorului de a reglementa in mod detaliat si judicios toate aspectele ce tin de procedura insolventei, care, de regula, este o procedura cu caracter colectiv, implicand participarea unui numar mare de creditori care vin in concurs pentru satisfacerea propriilor creante, dispozitiile referitoare la comitetul de creditori satisfacand unul dintre imperativele legii, si anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a vointei creditorilor participanti la procedura insolventei.
Din enumerarea atributiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa ca acest comitet actioneaza ca un mandatar al adunarii creditorilor, care indeplineste functia de reprezentare a creditorilor inscrisi in tabelul definitiv de creante in raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, in conditiile in care in tabelul definitiv de creante sunt inscrisi prea putini creditori, fapt ce impiedica formarea unui comitet, este evident ca acestia pot exercita personal toate atributiile pe care legea le prevede in sarcina comitetului, inclusiv pe aceea de a solicita judecatorului-sindic sa autorizeze introducerea actiunii privind stabilirea raspunderii membrilor organelor de conducere, orice alta interpretare a legii fiind de natura a crea consecinte grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privati de posibilitatea recuperarii integrale sau in proportie cat mai mare a creantelor, doar pentru ca nu sunt in numar suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, si ar nesocoti accesul liber la justitie al creditorilor aflati intr-o atare situatie, drept protejat prin Constitutie, lucru care nu poate fi acceptat.
In aceste conditii, atata timp cat institutia creditoare a solicitat autorizarea sa introduca actiunea prevazuta de art. 138, comitetul creditorilor in mod obiectiv neputand fi constituit, cum corect a retinut si judecatorul fondului, din cauza numarului insuficient de creditori, recurenta fiind singurul creditor inscris la masa credala a falitei, prima instanta fara niciun temei a respins cererea respectiva, neindicarea de catre lichidator a persoanelor care se fac vinovate de ajungerea societatii sub incidenta Legii nr. 85/2006, modificata, chiar in lipsa actelor contabile, echivaland cu omisiunea practicianului la care face referire expresa alin. 3 al normei juridice analizate.
Fata de cele aratate si propunerea lichidatorului judiciar privind inchiderea procedurii colective se impune a fi respinsa pentru a da posibilitate judecatorului-sindic sa solutioneze cererea pentru care institutia creditoare a fost autorizata, din redactarea textului art. 138 rezultand fara echivoc ca o asemenea cerere nu se poate face decat pe perioada cat debitorul respectiv se afla sub incidenta procedurii insolventei si nu dupa ce procedura a fost inchisa. Aceasta, si intrucat art. 136 din lege arata ca prin inchiderea procedurii judecatorul-sindic, administratorul/lichidatorul si toate persoanele care i-au asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.
In ceea ce priveste exceptia de tardivitate a recursului invocata prin concluziile scrise de catre lichidatorul judiciar al debitoarei, avand in vedere ca hotararea atacata a fost comunicata institutiei creditoare la data de 28 aprilie 2009, dupa cum rezulta fara dubiu din procesul-verbal existent la dosarul de fond, iar cererea de recurs a fost inregistrata la Tribunalul Caras-Severin la 6 mai 2009, este evident ca partea a respectat termenul special cuprins in art. 8 din Legea nr. 85/2006, modificata, care statueaza urmatoarele: curtea de apel va fi instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic in temeiul art. 11 (text care, la lit. n se refera expres la sentinta de inchidere a procedurii de insolventa, potrivit art. 131-134), termenul de recurs fiind de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu prevede altfel, ceea ce nu este cazul in speta, astfel ca exceptia nu poate fi primita, urmand a fi respinsa.
Nu in ultimul rand, criticile recurentei privitoare la gresita sa inscriere in tabelul definitiv de creante, in sensul ca desi prin cererea nr. 3182/06.05.2008 a solicitat inregistrarea sa la masa credala a falitei S.C. Q S.R.L. Resita cu suma de 1.008 lei reprezentand creante bugetare, in mod eronat lichidatorul judiciar a dispus inscrierea doar cu suma de 859 lei, nu pot fi analizate direct in recurs, cum corect a invederat si practicianul, in conditiile in care institutia creditoare, in fata tribunalului, nu a formulat nicio contestatie sub acest aspect, asa cum impune art. 73 din Legea insolventei, obiectiunile sale vizand doar omisiunea lichidatorului judiciar de a se pronunta cu privire la antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei. Or, dispozitiile art. 294 din Codul de procedura civila, stabilesc ca in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata, si nici nu se pot face cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile si la judecarea recursului, potrivit art. 316 din acelasi cod.
Actiunea judiciara reprezinta mijlocul prin care titularul dreptului subiectiv cere instantei realizarea acelui drept, recunoasterea lui sau incetarea piedicilor in exercitarea acestuia. Conceptul de "cerere noua" folosit de art. 294 alin. 1 se raporteaza cu necesitate la introducerea unei noi pretentii de catre parti in faza judecatii in apel sau in recurs, pretentie ce nu a format obiect al judecatii in prima instanta, aceasta solutie decurgand din functia fundamentala a instantei de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotararii primei instante cu privire la pretentiile ce au fost deduse in fata acesteia, prin continutul conceptului de "cereri noi" in apel sau in recurs intelegandu-se toate acele acte de procedura care au natura unei cereri de chemare in judecata. Conotatia conceptului de "cerere noua" este aceea de a desemna "ideea de schimbare de actiune".
Prin urmare, modificarea pretentiilor in recurs, in sensul contestarii sumei inscrisa de lichidatorul judiciar pe tabelul definitiv, cerere care nu a fost formulata in prima instanta, judecatorul-sindic nefiind investit cu o asemenea contestatie la tabelul de creante, dupa cum s-a aratat mai sus, este inadmisibila, o astfel de modificare a actiunii neputand forma obiect de judecata pentru prima data in recurs.