Drept de proprietate inscris in cartea funciara. Efecte
Legea nr. 7/1996, art. 30 alin. (1)
C.civ., art. 480
Daca in cartea funciara s-a inscris un drept real in folosul unei persoane se prezuma ca dreptul exista in folosul ei cat timp nu se dovedeste contrariul iar, in lipsa unei cereri formulate in acest sens, instanta nu poate sa retina nevalabilitatea titlului in baza caruia dreptul a fost inscris.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 524 din 18 mai 2009
Prin sentinta civila nr. 11196/13.11.2007, pronuntata in dosarul nr. 6880/325/2007, Judecatoria Timisoara a respins actiunea civila formulata de reclamantul T.V. impotriva paratului Statul Roman, prin Municipiul Timisoara.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca reclamantul T.V. a solicitat in contradictoriu cu Statul Roman sistarea indiviziunii asupra imobilului teren din Timisoara, inscris in C.F nr. 137243, prin atribuirea intregului imobil, cu stabilirea sultei pentru parat; in subsidiar, a solicitat dezmembrarea in doua loturi, iar lui sa-i fie atribuit lotul fara constructii.
Reclamantul este coproprietarul cotei de 3581/7161 din terenul construit si neconstruit in suprafata totala de 7161 mp reprezentand curtea si gradina casei, cealalta cota de 3580/7161 din acelasi teren apartinand paratului Statul Roman.
Reclamantul a dobandit cota sa de proprietate asupra terenului prin cumparare de la fostii proprietari tabulari K.M. si K.L. care, la randul lor, au dobandit dreptul asupra terenului in baza ordinului nr. 251 emis de catre Prefectul Judetului Timis ca urmare a sentintei civile definitive nr. 9052/2003 a Judecatoriei Timisoara.
Prin H.C.L.M.T. nr. 145/18.05.2004 s-a hotarat completarea anexei H.C.L.M.T. nr. 245/1999 privind inventarul bunurilor care apartin domeniului public al municipiului Timisoara, la pozitiile nr. 3569 si nr. 3452 din H.G. nr. 1016/2005 fiind inclus terenul in litigiu.
Din interpretarea logica a art. 3 si 4 din Legea nr. 213/1998, art. 26 alin. 1si 3 si art. 30 alin. (1) din Legea nr.7/1996 rezulta ca pana la dovada contrara paratul este proprietarul exclusiv al intregului teren, imobil care se afla formal in proprietatea Municipiului Timisoara, dreptul de proprietate al unitatii administrativ - teritoriale fiind opozabil tertilor (intre care se afla si reclamantul) fara inscrierea in cartea funciara, intrucat a fost dobandit in baza legii.
In aceste conditii, a retinut prima instanta, pana in momentul eventualei desfiintari a titlului de proprietate al Municipiului Timisoara asupra terenului in litigiu pe calea unei actiuni in contencios administrativ, titlul de proprietate al autorilor reclamantului si implicit al acestuia din urma, emise ulterior dobandirii dreptului de catre parat, sunt afectate de o cauza de nulitate absoluta, iar in speta nu se regaseste starea de coproprietate a partilor asupra imobilului ca o premisa obligatorie de admisibilitate a unei actiuni de iesire din indiviziune, in mod formal intregul drept de proprietate asupra terenului apartinand paratului cu titlu de proprietate publica.
Impotriva sentintei civile nr. 11196/13.11.2007 a Judecatoriei Timisoara a declarat apel reclamantul T.V., care a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 26/21.01.2009, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 6880/325/2007.
Tribunalul Timis a respins apelul reclamantului si a mentinut sentinta primei instante, insa cu substituirea integrala a motivarii.
Astfel, a retinut ca prin decizia civila nr.2916/17.09.2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a mentinut sentinta Curtii de Apel Timisoara prin care s-a constatat nelegalitatea punctului nr. 3452 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1016/2005 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al judetului Timis, al municipiilor, oraselor si comunelor din judetul Timis. Prin aceeasi hotarare, ramasa irevocabila, s-a constatat nelegalitatea punctului nr. 3569 din Anexa nr. 2 a Hotararii nr. 145/2004 a Consiliului Local al Municipiului Timisoara; prin urmare, s-a revenit la situatia juridica anterioara a terenului in discutie, ce a revenit in domeniul prival al municipiului Timisoara.
Reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 3581/7161 m.p. din teren prin cumparare de la fostii proprietari ai imobilului dobandit in conditiile Legii nr. 112/1995, K.M. si K.L. Cei din urma au recurs la procedura de atribuire in proprietate a terenului aferent reglementata de art.36 din Legea nr. 18/1991, fara a observa insa ca aceasta nu avea aptitudinea de a le aduce in patrimoniu si terenul aferent locuintei achizitionata in conditiile Legii nr. 112/1995.
In consecinta, modalitatea de dobandire a terenului in suprafata de 3581/7161 este una nelegala. In ceea ce priveste sentinta civila nr. 9052/3.11.2003 data de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 8149/7.07.2003, in baza careia a fost emis Ordinul Prefectului, tribunalul a retinut ca aceasta nu se poate opune cu putere de lucru judecat litigiului de fata, pentru ca prin hotararea mentionata s-a dispus numai obligarea autoritatilor "sa efectueze demersurile necesare atribuirii in proprietate a terenului aferent", fara insa a se statua asupra modalitatii de atribuire si nici asupra intinderii terenului aferent. De altfel, instantei nici nu ii era ingaduit a verifica vocatia petitionarilor K.M. si K.L. de a li se atribui in proprietate terenul aferent in cadrul unui litigiu declansat contra tergiversarii procedurii administrative reglementate de art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/1991, fara a comite un exces de putere, depasindu-si atributiile judecatoresti si trecand in domeniul puterii executive. De vreme ce procedura pe care au urmat-o dobanditorii locuintei nu este cea legala, pe cale de consecinta, nici titlul dat in finalul ei nu este legal; succesorul cu titlu particular (reclamantul) nu este de asemenea in posesia unui titlu apt a-i conferi calitatea de proprietar asupra terenului in discutie.
In concluzie, in speta nu se verifica starea de coproprietate intre paratul Consiliul Local al Municipiului Timisoara (pentru stat) si reclamantul T.V.
Impotriva deciziei civile nr. 26/21.01.2009 a Tribunalului Timis a declarat recurs in termenul legal reclamantul.
In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca in mod gresit i s-au respins actiunea si apelul, considerandu-se ca nu exista starea de indiviziune si nu sunt indeplinite conditiile art. 728 C.civ., instantele bazandu-se pe dispozitiile art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213 /1998 si pe cele ale art. 26 alin. (1) - (3) si art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
A mai aratat ca un proces de iesire din indiviziune nu se poate converti intr-o actiune in revendicare, cand reclamantul este obligat sa faca dovada dobandirii dreptului sau de proprietate.
A sustinut, de asemenea, ca instantele anterioare s-au pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut atunci cand au analizat valabilitatea titlului autorilor sai si al sau, desi paratul nu a contestat aceste titluri.
S-au incalcat astfel si principiul disponibilitatii partilor, precum si dispozitiile art. 129 alin. (4) C.proc.civ., intrucat instanta nu a pus in dezbaterea partilor toate imprejurarile de fapt si de drept asupra carora s-a pronuntat.
In plus, a sustinut paratul, in propriul apel i s-a creat o situatie mai grea decat cea din hotararea atacata.
In drept, a invocat dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9 C.proc.civ. si a solicitat in principal admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, prin admiterea apelului si a actiunii, iar in subsidiar a solicitat casarea si rejudecarea cauzei.
Examinand hotararea atacata in raport cu motivele invocate, precum si din oficiu conform art. 306 alin. (2) C.proc.civ., fata de actele si lucrarile dosarului, Curtea a constatat ca recursul reclamantului este intemeiat si a fost admis pentru considerentele care vor fi prezentate in continuare.
Asa cum rezulta din C.F col. nr. 2185 asupra terenului de 7161 mp. sunt coproprietari reclamantul T.V., asupra a 3581/7161 mp. si Statul Roman asupra restului terenului.
Terenul ce se afla in proprietatea reclamantului este terenul aferent apartamentului nr. 2 din imobil, teren pe care l-a cumparat in 2007 de la fostii proprietari, numitii K.M. si K.L., care, la randul lor l-au dobandit in baza ordinului nr. 251/2007 al Prefectului Judetului Timis, ordin emis in urma unui proces finalizat prin sentinta civila nr. 9052/2.11.2003 a Judecatoriei Timisoara.
Contrar evidentelor de carte funciara, prima instanta a respins actiunea reclamantului ca inadmisibila, retinand ca nu exista o stare de coproprietate asupra terenului intre reclamant si parat pentru a se face aplicarea art. 728 C.civ., intrucat intregul teren inscris in cartea funciara apartine domeniului public al Municipiului Timisoara, conform H.C.L. M.T nr. 145/2004 si H.G nr. 1016/2005, fara a fi necesara intabularea, iar in aceasta situatie titlul autorilor reclamantului si implicit al reclamantului "sunt afectate de o cauza de nulitate absoluta".
Instanta de apel a mentinut exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantului, bazata pe inexistenta starii de coproprietate, cu substituirea motivarii, retinand ca, desi in urma unei actiuni a reclamantului in contencios administrativ terenul inscris in C.F nr. 2185 T. a revenit in proprietatea privata a Municipiului Timisoara, titlul numitilor K.M. si K.L., constand in ordinul prefectului, nu este valabil, cu motivarea ca acestia puteau dobandi dreptul de proprietate asupra terenului in aceeasi modalitate in care l-au obtinut si asupra apartamentului cumparat in baza Legii nr. 112/1995, adica prin vanzare-cumparare; nefiind valabil titlul acestora, nu a fost considerat valabil nici titlul reclamantului pentru a-i conferi calitatea de coproprietar asupra terenului.
Astfel, fara a se contesta valabilitatea titlului reclamantului de catre parat printr-o cerere reconventionala, dar si fara a se pune in discutia partilor aceste aspecte, instanta a analizat titlul paratului, a constatat practic nevalabilitatea acestuia, ca si a titlului numitilor K., de la care paratul a cumparat terenul si a respins actiunea reclamantului ca inadmisibila, constatand eronat ca nu exista stare de coproprietate, contrar evidentelor de carte funciara.
Retinand in mod gresit exceptia inadmisibilitatii, actiunea reclamantului nu a fost cercetata pe fond, fapt ce atrage aplicabilitatea art. 312 alin. (5) C.proc.civ., astfel ca hotararile au fost casate cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanta.