Drept penal. Partea generala. Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala. Deducerea. Computarea privatiunii de libertate executata in afara tarii
C.pen., art. 88, art. 89
Legea nr. 302/2004 (modificata si completata prin Legea nr. 224/2006), art. 18 alin. (1)
Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala (modificata si completata prin Legea nr. 224/2006), prin care se dispune ca durata arestului efectuat in strainatate, in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile straine, in temeiul prevederilor prezentei legi, este luata in calcul in cadrul procedurii penale straine si se computa din durata pedepsei aplicate de instantele straine, trebuie corelat cu prevederile Codului de procedura penala italian. Aceasta cerinta se impune in scopul verificarii de catre instantele romane a institutiei arestului la domiciliu, pentru a se decide daca aceasta masura cuprinde conditii identice sau asemanatoare arestului executat intr-un loc de detentie, precum si daca, potrivit legislatiei italiene, arestul la domiciliu se deduce din durata pedepsei.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, decizia penala nr. 1185/R din 22 decembrie 2008 (judecator dr. Marian Bratis)
Prin sentinta penala nr. 335/27 octombrie 2008, pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 3054/108/2008, a fost admisa contestatia la executare formulata de petentul K.F.I. impotriva sentintei penale nr. 186 din 16 iunie 2008 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 1895/108/2008.
S-a scazut din pedeapsa durata masurilor preventive din perioada 27 februarie 1998 - 28 martie 1998 si durata executata din 1 septembrie 2006 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei emis in baza sentintei penale nr. 186/2008 a Tribunalului Arad, concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei, dupa ramanerea definitiva.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la 31 iulie 2008, petentul K.F.I. a solicitat sa se dispuna deducerea arestarii efectuate in Italia in perioada 1 septembrie 2006 - 21 iulie 2008, cand a fost extradat in Romania in vederea executarii pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 186/2008 a Tribunalului Arad.
Din copia mandatului de executare nr. 232 din 28 iulie 2008, instanta de fond a retinut ca petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 4 luni inchisoare, pedeapsa pe care o executa in prezent.
Din inscrisurile aflate dosar, prima instanta a retinut ca petentul a fost arestat in Italia in data de 1 septembrie 2006 pana in data de 24 octombrie 2006, in vederea extradarii in Romania, din data de 24 octombrie 2006 petentul aflandu-se in Italia in stare de arest la domiciliu pana la data de 21 iulie 2008 cand a fost predat autoritatilor romane si cand petentul a inceput in Romania executarea pedepsei mai sus aratate.
S-a considerat de catre prima instanta ca fiind evident faptul ca cererea petentului este admisibila pentru deducerea perioadei 1 septembrie 2006 - 24 octombrie 2006 cat petentul s-a aflat in stare de arest in vederea extradarii, in discutie ramanand perioada 24 octombrie 2006 - 21 iulie 2008 cat petentul s-a aflat in stare de arest la domiciliu.
S-a apreciat de catre tribunal ca si perioada arestarii la domiciliu a petentului, masura preventiva necunoscuta de legislatia romana in prezent, constituie tot o privare de libertate si ca atare aceasta perioada se impune sa fie scazuta din durata pedepsei pe care petentul o executa in prezent.
Astfel, s-a retinut potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciara in materie penala, durata arestului efectuat in strainatate in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane, in speta a cererii de extradare, este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicate de autoritatile romane.
Prima instanta a considerat ca, in speta, acesta este textul legal aplicabil, text ce prevede expres ca se computa "durata arestului" efectuat in strainatate, ori, arestul la domiciliu constituie, potrivit legii penale italiene, o masura preventiva privativa de libertate; aceasta masura nu poate fi considerata ca avand corespondent in masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea, prevazuta de legea romana, cum s-a pronuntat instanta suprema intr-o decizie de speta, fiind masuri diferite, prima fiind privativa de libertate, iar cea de a doua fiind restrictiva de drepturi.
Nu in ultimul rand, tribunalul a observat ca si in proiectul codului de procedura penala roman, arestul la domiciliu constituie o masura privativa de libertate ce se deduce din pedeapsa (art. 205, 228 din proiect).
Fata de cele mai sus aratate, in baza art. 461 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., instanta de fond a admis contestatia la executare formulata de catre petent.
In baza art. 88 alin. (1) C.pen., a dedus din pedeapsa durata arestarii preventive efectuate de petent in tara in perioada 27 februarie - 28 martie 1998, iar in baza art. 18 din Legea nr. 302/2004 a dedus perioada executata din 1 septembrie 2006 la zi (arestul preventiv din Italia, plus pedeapsa executata in tara dupa extradare).
Impotriva acestei sentinte penale a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Arad criticand-o pentru netemeinicie, intrucat in mod gresit din durata pedepsei s-a dedus si arestul la domiciliu efectuat de condamnat in Italia, in perioada 24.10.2006 - 21.07.2008, acesta neechivaland cu arestul preventiv care se deduce din durata totala a pedepsei inchisorii.
Recursul declarat de procuror este fondat si a fost admis pentru motivele care vor fi analizate in continuare.
Este adevarat ca potrivit dispozitiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 "durata arestului efectuat in strainatate, in indeplinirea unei cereri formulate de autoritatile romane, in temeiul prevederilor prezentei legi, este luata in calcul in cadrul procedurii penale romane si se computa din durata pedepsei aplicata de instantele roman" fara a distinge cu privire la arestul executat in inchisoare si cel efectuat la domiciliu.
In acest context, corelat si cu fragmentele din codul de procedura penala italian depuse la dosar, prima instanta avea obligatia sa solicite prin Ministerul Justitiei din Romania autoritatilor judiciare italiene reglementarea procedural penala a institutiei arestului la domiciliu, pentru a se putea decide daca aceasta impune conditii ideatice sau asemanatoare celui executat in inchisoare, precum si daca potrivit legislatiei italiene, acesta se deduce din durata pedepsei. Aceste lamuriri - respectiv copia Codului de procedura penala italian - trebuiau solicitate de prima instanta, cu atat mai mult cu cat ea insasi, prin sentinta penala pronuntata se refera la o decizie de speta pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in anul 2005, deci instanta ierarhic superioara Tribunalului Arad si Curtii de Apel Timisoara unde se statueaza ca arestul la domiciliu, avand conditii diferite, deci mai blande, nu echivaleaza cu arestul executat in inchisoare.
Aceste lamuriri nu pot fi solicitate in recurs intrucat in cazul pronuntarii unei solutii defavorabile contestatorului-intimat, acesta ar putea pune in discutie privarea sa de un grad de jurisdictie.
Asa fiind, in temeiul prevederilor art. 38515 alin. (1), pct. 2, lit. d) C.proc.pen. recursul declarat de procuror a fost admis, sentinta penala recurata a fost casata, iar cauza a fost trimisa la Tribunalul Arad pentru rejudecare.