Contract de arenda. Nulitate. Instanta competenta
C.com., art. 3, art. 4
Legea nr. 16/1994, art. 11, art. 26
Potrivit art. 11 din Legea arendarii nr. 16/1994, arendasul este considerat agricultor, fiindu-i aplicabile dispozitiile care reglementeaza activitatile producatorului agricol, obligatiile si facilitatile asupra unor asemenea activitati. De asemenea, art. 26 statueaza ca dispozitiile acestui act normativ se completeaza cu cele ale legii civile.
Rezulta, asadar, ca actul juridic al arendarii are natura civila, independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor care participa la incheierea unei astfel de conventii.
Aceasta calificare se integreaza pe deplin exceptiei prevazute de art. 4 teza I din Codul comercial, in sensul ca nu este fapta de comert si, prin urmare, nu este supusa jurisdictiei comerciale contractul de arenda in conditiile in care legea speciala susmentionata declara respectivul contract ca fiind un act de natura civila, supus in totalitate reglementarii legislatiei civile.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, sentinta civila nr. 23 din 25 noiembrie 2008, (Csaba Bela Nasz)
Prin sentinta civila nr. 8837 din 27 iunie 2008 pronuntata in dosarul nr. 7575/325/2008 Judecatoria Timisoara, admitand exceptia de necompetenta materiala a acestei instante, a declinat competenta de solutionare a actiunii formulate de reclamanta S.C. "C" S.R.L. Giarmata Vii, in contradictoriu cu paratele A. Timisoara si S.C. "A" S.R.L. Sag, in favoarea Tribunalului Timis.
Pentru a hotari astfel s-a retinut ca in materie comerciala judecatoria este instanta de fond pentru litigiile al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei. In cazul proceselor si cererilor in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si al proceselor si cererilor in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani, competenta in prima instanta revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila. Atat petitul principal al actiunii reprezentand constatarea nulitatii contractului de arendare, precum si cel de-al doilea petit vizand obligarea paratelor sa evacueze culturile infiintate pe suprafata de 98,8 ha teren arabil sunt neevaluabile in bani, iar tinand seama ca actul juridic incheiat intre parti are natura comerciala Judecatoria Timisoara a retinut ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 2 pct. 1 teza a II-a din Codul de procedura civila, competenta de solutionare a litigiului revenind in prima instanta tribunalului.
Prin sentinta civila nr. 862/P.I. din 30 septembrie 2008 pronuntata in dosarul nr. 7575/30/2008 Tribunalul Timis a retinut, la randul sau, ca este necompetent sa solutioneze prezenta pricina intrucat contractul de arenda, a carui nulitate s-a cerut de catre reclamanta a fi constatata, este reglementat de Legea nr. 16/1994, in calitate de drept special aplicabil acestei conventii. Potrivit art. 11 din lege, arendasul este considerat agricultor, fiindu-i aplicabile dispozitiile care reglementeaza activitatile producatorului agricol, cu toate obligatiile si facilitatile ce deriva dintr-o asemenea activitate. De asemenea, art. 26 statueaza ca dispozitiile acestui act normativ se completeaza cu cele ale legii civile. Rezulta, asadar, ca contractul de arenda are natura juridica civila, independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor care participa la incheierea unei asemenea conventii.
Examinand conflictul negativ de competenta aparut intre Judecatoria Timisoara si Tribunalul Timis, Curtea a constatat ca in prezenta cauza competenta de solutionare a litigiului apartine Judecatoriei Timisoara, pentru urmatoarele considerente:
Sistemul national de drept in materie comerciala consacra criteriul obiectiv cu privire la comercialitatea actelor si faptelor juridice savarsite de catre un comerciant. Aceasta intrucat, dreptul comun comercial, prin principalul sau izvor juridic, Codul comercial, statueaza prin chiar art. 3 asupra faptelor pe care legea le considera ca avand natura comerciala. Aceste criteriu este completat prin art. 4 din acelasi cod, care prevede ca sunt comerciale si celelalte fapte sau acte ale unui comerciant daca nu sunt de natura civila sau contrariul nu rezulta din insusi actul respectiv.
Referitor la obiectul cauzei de fata, in calificarea juridica a acestuia, Curtea a considerat necesar a cerceta in concreto natura juridica a conventiei a carei nulitate absoluta s-a solicitat de catre reclamanta a se constata prin hotarare judecatoreasca.
Este de retinut ca intre paratele A Timisoara si S.C. "A" S.R.L. Sag s-a incheiat sub nr. 2370/02.08.2007, respectiv nr. 105/25.07.2007 un contract de arenda in temeiul caruia prima parata, in calitate de arendator, a transmis celeilalte parate S.C. "A" S.R.L., in calitate de arendas, folosinta unei suprafete de 98,8 ha teren arabil in vederea exploatarii agricole de catre aceasta din urma a respectivului teren, exploatare care desemneaza operatiuni specifice de pregatire a solelor, cultivarea acestora si recoltarea produselor agricole.
Contractul de arenda este reglementat de Legea arendarii nr. 16/1994, in calitate de drept special aplicat acestei conventii. Potrivit art. 11 din aceasta lege, arendasul este considerat agricultor, fiindu-i aplicabile dispozitiile care reglementeaza activitatile producatorului agricol, obligatiile si facilitatile asupra unor asemenea activitati. De asemenea, art. 26 din Legea arendarii statueaza ca dispozitiile acestui act normativ se completeaza cu cele ale legii civile.
Rezulta, asadar, ca actul juridic al arendarii are natura civila, independent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor care participa la incheierea unei astfel de conventii, cum in mod corect a retinut si tribunalul.
In consecinta, aceasta calificare se integreaza pe deplin exceptiei prevazute de art. 4 teza I din Codul comercial, in sensul ca nu este fapta de comert si, prin urmare, nu este supusa jurisdictiei comerciale contractul de arenda in conditiile in care legea speciala susmentionata declara acest contract ca fiind un act de natura civila, supus in totalitate reglementarii legislatiei civile, in mod gresit judecatoria apreciind ca prin considerarea cererii reclamantei ca fiind una comerciala neevaluabila in bani cauza este de competenta in prima instanta a tribunalului.
Asa fiind, in baza art. 22 din Codul de procedura civila, Curtea a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Timisoara, instanta careia i-a trimis dosarul spre solutionare.