Procedura insolventei. Executarea hotararii de atragere a raspunderii organelor de conducere in cazul in care la masa credala sunt inscrise si creante bugetare
O.G. nr. 92/2003 republicata, art. 136
Legea nr. 85/2006, art. 142
In conformitate cu art. 136 din Codul de procedura fiscala, in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita, potrivit acestui cod, organele care administreaza creante fiscale fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz, iar daca executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se va face de catre organul de executare coordonator.
Ca regula, executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila, dupa inchiderea procedurii insolventei sumele rezultate din executare urmand sa fie repartizate de acesta, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Totusi, in cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile Codului de procedura fiscala.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 658 din 16 septembrie 2008
Prin sentinta civila nr. 375 din 21 februarie 2008 pronuntata in dosarul nr. 4151/30/2007 Tribunalul Timis a admis cererea de antrenare a raspunderii personale patrimoniale a administratorului S.G., obligandu-l pe acesta la plata, in favoarea creditorilor cuprinsi in tabelul de creante, a sumei de 850.366,35 lei reprezentand pasivul stabilit in cauza, urmarindu-se la executare dispozitiile art. 142 din Legea nr. 85/2006. Totodata, prima instanta a dispus inchiderea procedurii insolventei fata de debitoarea S.C. C S.R.L. Timisoara, radierea acesteia din registrul comertului, descarcarea lichidatorului judiciar S.C.P. G I.P.U.R.L. Timisoara de indatoriri sau responsabilitati si notificarea sentintei debitoarei, administratorului S.G., creditoarelor S.C. R S.R.L. Sibiu, D Timisoara, A Bucuresti, A Timisoara, D Timis si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Timis pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si pentru publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs creditoarea D Timisoara solicitand, in temeiul art. 3041 si 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, modificarea sentintei atacate in sensul ca executarea silita a hotararii de atragere a raspunderii fostului administrator social sa se faca in conformitate cu prevederile art. 136 alin. (6) din Codul de procedura fiscala.
In motivarea recursului s-a aratat ca sentinta primei instante a fost data cu aplicarea gresita a legii. Astfel, prin dispozitivul hotararii pronuntate instanta de fond a dispus ca in executarea silita a patrimoniului fostului administrator al societatii debitoare S.G. sa se urmareasca dispozitiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, fara a tine seama de faptul ca D. Timisoara, din cadrul A. Bucuresti, este o institutie bugetara, care procedeaza la executarea silita in conformitate cu dispozitiile speciale ale O.G. nr. 92/2003. Potrivit acestei ordonante, in situatia in care s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, prin derogare de la art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile Codului de procedura fiscala, sens in care instanta a limitat prin sentinta recurata posibilitatile autoritatii vamale de a executa silit creanta, incalcand dispozitiile mentionate.
Prin decizia civila nr. 658 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Timisoara, admitand recursul creditoarei D. Timisoara, a modificat in parte hotararea atacata in sensul ca a inlaturat din dispozitiv mentiunea referitoare la executarea in conformitate cu dispozitiile art. 142 din Legea nr. 85/2006, mentinand-o in rest.
Pentru a hotari astfel instanta de control judiciar a retinut ca, in fapt, prin sentinta recurata judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Timis a dispus si antrenarea raspunderii fostului administrator al societatii debitoare considerandu-l vinovat de ajungerea persoanei juridice in stare de insolventa, iar in vederea urmaririi si realizarii creantelor declarate si admise la masa credala a falitei a indicat drept temei legal art. 142 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, aceasta este si singura critica adusa de creditoarea D Timisoara sentintei civile nr. 375 din 21 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 4151/30/2007, in sensul ca gresit s-a mentionat in dispozitiv faptul ca la executarea hotararii de atragere a raspunderii patrimoniale a fostului administrator social, in persoana numitului S.G., se vor urmari prevederile art. 142 din Legea insolventei.
Potrivit textului mentionat, executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, in temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.
Institutia creditoare considera ca in mod nelegal judecatorul-sindic a dispus ca, la punerea in executare a hotararii de antrenare a raspunderii paratului intimat S.G. pentru suma de 850.366,35 lei reprezentand pasivul debitoarei S.C. C S.R.L. Timisoara stabilit de lichidatorul desemnat in cauza, sa se urmareasca prevederile art. 142 din Legea insolventei, intrucat, in conformitate cu art. 136 din Codul de procedura fiscala, in cazul in care debitorul nu isi plateste de bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita, potrivit acestui cod, organele care administreaza creante fiscale fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita. Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile, coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupa caz, iar daca executarea silita se face prin poprire, aplicarea masurii de executare silita se va face de catre organul de executare coordonator. In cazul in care, potrivit legii, s-a dispus atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere, in conformitate cu dispozitiile cap. IV din Legea privind procedura insolventei, si pentru creante fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile Codului de procedura fiscala.
Fata de claritatea textului, critica recurentei este intemeiata, judecatorul-sindic in mod nejustificat dispunand, contrar vointei exprese a legiuitorului, exprimata prin norma juridica derogatorie cuprinsa in alin. (6) al art. 136 din O.G. nr. 92/2003, republicata, cu modificarile ulterioare, ca la executarea silita a hotararii de atragere a raspunderii fostului administrator social sa se urmeze prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, desi intre sumele inscrise in tabelul de creante al debitoarei falite S.C. C S.R.L. Timisoara se regasesc, fara putinta de tagada, si creante bugetare.
Ca atare, atata vreme cat legiuitorul a dorit ca la executarea creantelor cuvenite bugetului de stat sa se deroge de la dispozitiile generale referitoare la punerea in executare a hotararii judecatorului-sindic avand ca obiect atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societatii supusa procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, precum si a oricarei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului, in sensul ca organele fiscale de executare, competente potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, sa procedeze la actiuni de executare silita in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala, si nu cu cele ale Cartii V a Codului de procedura civila, lucru care rezulta fara echivoc din redactarea alin. 6 a art. 136 din ordonanta - "(...) prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silita se efectueaza de organul de executare in conditiile prezentului cod" - Curtea apreciaza ca prima instanta, numai cu nesocotirea vointei legiuitorului si cu incalcarea flagranta a prevederilor legale mai sus citate a dispus ca la punerea in executarea a sentintei civile nr. 375/21.02.2008 a Tribunalului Timis sa se urmareasca dispozitiile art. 142 din Legea insolventei, ceea ce atrage incidenta cazului de recurs de la pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, invocat, de altfel, chiar de creditoarea recurenta.
Fata de cele retinute, sentinta atacata fiind data cu aplicarea gresita a legii, iar recursul institutiei creditoare fondat, vazand si prevederile art. 312 alin. (1) Cod procedura civila, Curtea a dispus admiterea caii de atac.