Contract de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995. Obligatia de apartamentare a imobilului
C.civ., art. 1313, art. 1317
Potrivit art. 1313 C.civ. "vanzatorul are doua obligatii principale, a preda bunul si a raspunde de dansul", iar conform art. 1317 C.civ., spezele predarii sunt in sarcina vanzatorului.
Astfel, in lipsa unor dispozitii derogatorii de la normele generale de drept civil, care sa fie prevazute de Legea nr. 112/1995, care este o lege speciala, au aplicabilitate normele generale care reglementeaza obligatiile vanzatorului, potrivit carora obligatia de apartamentare a imobilului revine acestuia.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 509 din 15 mai 2008
Prin Decizia civila nr. 110/A din 13 februarie 2008, Tribunalul Timis a respins ca nefondat apelul declarat de paratii Primaria Municipiului Timisoara si Consiliul Local al Municipiului Timisoara impotriva Sentintei civile nr. 10111/22.10.2007, pronuntata de Judecatoria Timisoara.
In consecinta, Tribunalul a confirmat hotararea primei instante, care a admis in parte actiunea formulata de reclamantii C.R. si C.G. si a obligat paratii la efectuarea operatiunilor de apartamentare a imobilului din litigiu, sub sanctiunea platii de daune cominatorii de 100 lei pe zi de intarziere, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la executarea obligatiei, respingand in rest actiunea.
Pentru a pronunta aceaste solutii, ambele instante au retinut ca intre partile din litigiu a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare nr. 352/R din 07.01.1997, iar lato sensu, conform art. 1314 - 1334 C.civ., obligatia vanzatorului de predare a lucrului cumparatorului include in cazul bunurilor imobile si masurile necesare in vederea inscrierii in cartea funciara a dreptului cumparatorului asupra lucrului vandut, printre care se numara si operatiunea de apartamentare a imobilului.
Impotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs paratii Consiliul Local al Municipiului Timisoara si Primaria Municipiului Timisoara care au solicitat, in principal, admiterea recursului si casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea introducerii in cauza a tuturor coproprietarilor, iar in subsidiar, modificarea ambelor hotarari, in sensul respingerii actiunii reclamantilor.
In motivare, paratii recurenti au sustinut ca prin contractul de vanzare-cumparare s-a transmis reclamantilor dreptul de proprietate asupra apartamentului in litigiu, drept care confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie, iar apartamentarea se circumscrie acestor prerogative, precizand ca Legea nr. 112/1995 nu a instituit in sarcina vanzatorului obligatia apartamentarii imobilului.
Prin Decizia civila nr. 398 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul paratilor in baza considerentelor ce in continuare sunt enuntate.
Potrivit art.1313 Cod civil "vanzatorul are doua obligatii principale, a preda bunul si a raspunde de dansul", iar conform art. 1317 C.civ., spezele predarii sunt in sarcina vanzatorului.
Astfel, in lipsa unor dispozitii derogatorii de la normele generale de drept civil, care sa fie prevazute prin Legea nr. 112/1995, care este o lege speciala, au aplicabilitate normele generale care reglementeaza obligatiile vanzatorului, asa incat ambele instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile Codului civil, apreciind ca obligatia de apartamentare apartine paratilor vanzatori.
In acest context, este de observat ca art. 9 si 10 din Legea nr. 112/1995, invocate de recurenti, nu au nici o legatura cu speta dedusa judecatii, iar imprejurarile ca reclamantii intimati au cumparat imobilul in conditii avantajoase si ca paratii recurenti nu au structura specializata sa efectueze documentatia tehnica prevazuta de O.U.G. nr. 634/2006 si nici fondurile necesare, nu pot exonera pe paratii recurenti de obligatia lor contractuala si legala de predare a bunului, respectiv de apartamentare a acestuia, pentru a putea fi intabulat dreptul de proprietate de catre reclamanti in C.F.
Pe de alta parte, simpla operatiune de apartamentare este un act de administrare, nefiind necesara introducerea celorlalti coproprietari, cata vreme nu s-a pus in discutie in cauza intinderea dreptului coproprietarilor, respectiv reapartamentarea imobilului.