Procedura insolventei. Contestatie la tabelul preliminar de creante. Creanta bancara garantata partial. Consecinte. Cerere de diminuare a retributiei practicianului
Legea nr. 64/1995, republicata si modificata, art. 45, art. 80 alin. 4, art. 122
Legea nr. 85/2006, art. 19 alin. 2, art. 24 alin. 1, art. 4
Potrivit dispozitiilor art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicata, nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, sau partilor negarantate din creantele garantate cu astfel de garantii, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creantelor cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus.
Din actele prezentate reiese ca cele doua credite bancare acordate debitoarei de catre recurenta au fost garantate partial, situatie in care in mod gresit judecatorul-sindic a respins in totalitate contestatiile creditoarei si in mod nelegal a aprobat atat tabelul de creante prin care lichidatorul judiciar a inscris aceasta creditoare cu suma de 699.255,40 lei la pozitia prevazuta de art. 122 pct. 7 din Legea nr. 64/1995, republicata, cat si planul de distributie intre creditori prin care banca a fost inscrisa doar cu suma de 18.815 lei ca si creanta garantata, contestatiile recurentei fiind intemeiate sub aspectul inscrierii cuantumului si a prioritatii creantei sale in tabelul de creante si in planul de distribuire.
In cazul in care creanta unui creditor este contestata, judecatorul-sindic este obligat sa faca o verificare nu numai asupra caracterului cert si exigibil al creantei declarate, ci si asupra temeiniciei ei pentru ca chiar daca un titlu executoriu nu poate fi apreciat ca "netemeinic si nelegal" decat in ipoteza in care hotararea este atacata, judecatorul de insolventa nu poate ignora motivele invocate in contestatia la creanta.
Judecatorul-sindic nu poate accepta cererea unui creditor avand ca obiect diminuarea retributiei lichidatorului in conditiile in care onorariul practicianului a fost stabilit printr-o incheiere anterioara, ce nu a fost atacata in termenul prevazut de lege, astfel ca hotararea respectiva a ramas irevocabila, iar, in prezent, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 singurii care pot stabili remuneratia practicianului sunt creditorii, exceptie facand doar situatia in care aceasta suma se va achita din fondul constituit conform art. 4, cand judecatorului-sindic ii revine aceasta atributie.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 1456 din 18 decembrie 2007
Prin incheierea comerciala nr. 713 din 19 aprilie 2007 pronuntata in dosarul nr. 1276/115/2000 Tribunalul Caras-Severin a respins contestatiile formulate de creditoarea banca R S.A. - Sucursala Caras-Severin impotriva tabelului definitiv de creante, a raportului privind fondurile obtinute prin lichidarea societatii debitoare si a planului de distributie, acte intocmite de lichidatorul judiciar I.P. C I.P.U.R.L. Resita in cadrul procedurii de lichidare a debitoarei S.C. N. S.A. Oravita.
Pentru a hotari astfel judecatorul-sindic a retinut, in legatura cu prima contestatie a creditoarei, ca banca R S.A. a fost inscrisa pe tabloul creditorilor debitoarei S.C. N. S.A. cu suma de 699.255,40 lei (6.992.554.000 ROL) compusa din 390.900 lei credit restant si 308.355,40 lei (3.083.554.000 ROL) dobanzi bancare calculate pana la data intrarii societatii debitoare in faliment.
Conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii. In speta dedusa judecatii, debitoarea a intrat in procedura falimentului la data de 18 octombrie 2001, moment dupa care nu se vor mai putea calcula penalitati la creditele restante. Intrucat banca contestatoare a calculat dobanzi la debitul restant si dupa deschiderea procedurii falimentului, incalcand dispozitiile art. 41, tribunalul a considerat ca contestatia sa impotriva tabloului definitiv intocmit de lichidatorul judiciar in sensul trecerii acestei creditoare cu o creanta totala de 1.714.817 lei, din care credit restant 390.900 lei si dobanzi restante diferenta de 1.374.947 lei, calculate pana la data de 29 septembrie 2006, plus dobanzile ce se vor calcula in continuare pana la rambursarea integrala a datoriei, este neintemeiata.
In ceea ce priveste a doua contestatie formulata impotriva planului de distributie intre creditori si a raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor intocmit de lichidatorul judiciar prin care fosta Banca A. S.A. a fost inscrisa cu o creanta de 18.815 lei creanta garantata cu active ale debitoarei S.C. N. S.A. si 680.440,40 creanta garantata cu bunuri din patrimoniul garantei S.C. C S.A., prima instanta a constatat ca aceasta priveste aceleasi aspecte, respectiv faptul ca suma propusa spre distribuire de lichidator nu cuprinde si dobanzile in cuantum de 1.374.947 lei, calculate la creditul restant de 390.900 lei pana la data de 29 septembrie 2006, astfel ca, pentru argumentele mentionate in legatura cu prima contestatie, respectiv incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a dispus respingerea si a acesteia.
Nu in ultimul rand, referitor la cererea de diminuare a retributiei practicianului, tribunalul a retinut ca aceasta nu este de competenta judecatorului-sindic, ci a adunarii creditorilor sau de cea a creditorilor care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor, asa cum rezulta din cuprinsul alin. 2 al art. 19 din Legea insolventei.
Impotriva incheierii de mai sus a declarat recurs creditoarea contestatoare R. S.A. solicitand modificarea in tot a hotararii atacate si, in principal, trecerea bancii recurente in tabloul definitiv si in planul de distribuire intre creditorii debitoarei S.C. N. S.A. cu o creanta garantata totala de 1.714.817 lei, din care credit restant 390.900 lei si dobanzi restante in suma de 1.374.947 lei calculate pana la data de 29 septembrie 2006, data formularii contestatiei, iar in subsidiar, trecerea ei in acelasi tablou si plan cu creanta mentionata in declaratia de creanta nr. 7031/23.11.2001 depusa de Banca A. S.A. in suma de 1.066.933 lei, din care 390.900 lei credit restant acordat si 676.033 lei dobanzi calculate pana la data de 31 octombrie 2001, considerand ca incheierea atacata cuprinse motive contradictorii si straine de natura pricinii, instanta schimband intelesul lamurit si vadit neindoielnic al pricinii, hotararea fiind lipsita de temei legal.
In fapt, banca recurenta este succesoarea in drepturi si obligatii a fostei Banci A. S.A., care a acordat societatii debitoare, aflata in prezent in procedura de insolventa, prin contractul de credit nr. 168/11.11.1998 suma de 425.000 lei, iar prin contractul de credit nr. 59/28.08.1998 suma de 60.490 lei.
La data de 23 noiembrie 2001, aceasta banca a depus, in termen legal, declaratia sa de creanta prin care a facut cunoscut ca datoria S.C. N. S.A. era de 1.066.933 lei, din care 390.900 lei credit restant si 676.033 lei dobanzi calculate pana la data de 31 octombrie 2001. Aceasta declaratie de creanta nu a fost contestata de lichidator in termenul prevazut de lege, la dosarul de insolventa neexistand o incheiere de respingere in acest sens, astfel ca este definitiva si irevocabila, de ea nemaiputandu-se face abstractie in acest moment.
Creanta bancii este o creanta garantata si nesupusa verificarii, potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2006, intrucat este constatata prin titluri executorii, contractele de credit constituind astfel de titluri in conformitate cu art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, text care a preluat prevederea similara din fosta Lege bancara nr. 58/1998. Imprumuturile bancare acordate debitoarei falite au fost garantate cu ipoteca de prim rang asupra imobilelor proprietatea societatii creditate, precum si cu bunuri gajate constand in linia tehnologica de mezeluri, autoutilitarele Mercedes si Renault, tractor etc.
In consecinta, recurenta considera ca daca nu i s-a admis creanta calculata la data introducerii contestatiei, trebuia, totusi, sa i se admita contestatia si sa fie trecuta in tabloul definitiv cu o creanta garantata existenta la 31 octombrie 2001 - data intrarii debitoarei in faliment, data la care creanta bancii era de 1.066.993 lei, din care 390.000 lei credit restant acordat si 676.033 lei dobanzi calculate pana la acest moment.
De aceea, este de neinteles faptul ca judecatorul-sindic a considerat ca este legala masura lichidatorului de a inscrie in tabloul de creante banca contestatoare cu o creanta de 699.255,40 lei, din care 390.900 lei reprezinta credit si restul de 308.355,40 lei dobanzi, fara ca acesta sa prezinte un mod de calcul al sumelor mentionate in conditiile in care creditoarea a facut dovada cu extrasele de cont care a fost dobanda bancara la momentul intrarii debitoarei in faliment, si anume 676.033 lei. Pe de alta parte, nu se stie din ce cauza in planul de distribuire banca R S.A. a fost trecuta numai cu suma de 18.815 lei creanta garantata cu activele debitoarei falite si cu 680.440,40 lei creanta garantata cu bunuri din patrimoniul garantei S.C. C S.A. Bunurile ipotecate sau gajate in favoarea bancii de catre S.C. N S.A., au fost vandute de lichidator dupa cum urmeaza: farmacia veterinara contra sumei de 111.184.000 lei (ROL) + T.V.A. prin contractul de vanzare-cumparare din 16.12.2002, spatiul comercial contra sumei de 76.966.000 lei (ROL) + T.V.A. prin contractul de vanzare-cumparare din 16.12.2002 si autoutilitara Mercedes Benz contra sumei de 30.000.000 lei (ROL) + T.V.A. prin contractul de vanzare-cumparare din 04.03.2003. Desi pentru restul bunurilor vandute recurenta nu se afla in posesia contractelor de instrainare, avand in vedere sumele rezultate din aceste vanzari si asupra carora banca considera ca avea prioritate la distributie, conform art. 121 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, este surprinzatoare solutia judecatorului-sindic care a apreciat ca acestei creditoare i se cuvin doar 18.815 lei.
Nelegala este si solutia tribunalului in ceea ce priveste nereducerea retributiei lichidatorului, intrucat aceasta a fost stabilita de judecatorul-sindic prin incheierea nr. 405/J.S./2004 la suma de 1000 U.S.D./luna, la care se mai adauga o cota de 10% din vanzari, situatie in care numai in cursul anului 2006 practicianul a incasat 12.500 U.S.D. fara, insa, sa distribuie vreo suma creditorilor.
Prin decizia civila nr. 1456 din 18 decembrie 2007 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de creditoarea contestatoare banca R. S.A. impotriva incheierii comerciale susmentionate si dispus modificarea acesteia in sensul admiterii in parte a contestatiilor formulate de creditoare impotriva tabloului de creante, a planului de distribuire si a raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor, acte intocmite de lichidator si a dispus practicianului sa refaca tabelul de creante si planul de distribuire intre creditori cu inscrierea creantei bancii ca si creanta garantata in limita valorii partilor garantate, respectiv integral creditul de 3.649.100.760,50 lei (ROL) si pana la concurenta sumei de 197.507.000 lei (ROL) cel de 587.042.288 lei (ROL), cu calcularea dobanzilor pana la data de 18 octombrie 2001, respingand in rest contestatiile creditoarei si mentinand dispozitia tribunalului privitoare la respingerea cererii de diminuare a retributiei lichidatorului judiciar, pentru urmatoarele considerente:
In mod gresit judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin a respins in totalitate contestatiile formulate de creditoarea R. S.A. impotriva "tabloului definitiv" de creante ale debitoarei S.C. N. S.A., a planului de distribuire intre creditorii societatii falite si a raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor intocmite de lichidatorul I.P. C I.P.U.R.L., acte prin care banca contestatoare a fost inscrisa cu suma de 18.815 - creanta garantata cu active ale debitoarei si cu 680.440,40 lei - creanta garantata cu bunuri din patrimoniul garantei S.C. C. S.A., considerand ca criticile creditoarei nu pot fi primite in conditiile in care art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 statueaza ca nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii. Aceasta, intrucat banca contestatoare a calculat dobanzi la debitul restant si dupa deschiderea procedurii falimentului fata de debitoarea S.C. N. S.A.
Este de netagaduit ca prin sentinta civila nr. 420 din 28 martie 2000 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 1276/COM/2000 a fost admisa cererea introductiva formulata de reclamanta creditoare S.C. L. S.R.L. Bucuresti impotriva paratei debitoare S.C. N. S.A. Oravita si, constatandu-se ca societatea chemata in judecata se afla in stare de insolventa comerciala, in sensul prevederilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicata, s-a dispus fata de aceasta deschiderea procedurii de reorganizare judiciara si a falimentului, pentru ca ulterior, prin incheierea nr. 456/J.S. din 18 octombrie 2001, judecatorul sindic din cadrul aceluiasi tribunal sa dispuna incetarea procedurii de reorganizare judiciara si inceperea de indata a procedurii falimentului, in calitate de lichidator judiciar fiind desemnata S.C. E. S.R.L. Resita, inlocuita ulterior cu S.C. C. S.R.L. Resita.
De asemenea, este de necontestat ca prin cererea nr. 1757 din 5 mai 2000 inregistrata la Tribunalul Caras-Severin la data de 10 mai 2000 creditoarea Banca A S.A., a carei succesoare in drepturi este recurenta R S.A., si-a declarat, in conformitate cu prevederile 78 si urmat. din Legea nr. 64/1995, republicata, la masa credala a societatii debitoare creanta detinuta in suma de 6.992.554.000 lei, din care 3.909.000.000 lei credit restant si 3.083.554.000 lei dobanzi bancare calculate pana la 30 aprilie 2000. Ulterior, la 23 noiembrie 2001, prin cererea de creanta nr. 7031/2001, banca recurenta a depus la dosarul de insolventa o solicitare prin care a invederat judecatorului-sindic ca cuantumul creantei sale fata de debitoarea S.C. N. S.A. este de 10.669.336.490 lei, din care 3.909.000.000 lei credit restant si 6.760.336.490 lei dobanzi bancare calculate pana la data de 31 octombrie 2001.
Potrivit dispozitiilor art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicata, in vigoare la acea data, nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va fi adaugata creantelor nascute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie, de orice fel, sau partilor negarantate din creantele garantate cu astfel de garantii, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creantelor cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus. Aceasta norma a fost preluata si de noua Lege a insolventei, care la art. 41 stipuleaza urmatoarele: nici o dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala, numita generic accesorii, nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii. Prin exceptie de la alin. 1, creantele garantate se inscriu in tabelul definitiv si/sau in tabelul definitiv consolidat, dupa caz, la valoarea garantiilor, evaluata in conformitate cu art. 39 alin. 1 lit. A, dar nu mai mult decat valoarea totala a creantei garantate de acea garantie. La distributia pretului garantiei, creditorul garantat va fi indreptatit sa calculeze accesoriile la creanta garantata pana cel mult la data vanzarii bunului, cu conditia ca pretul bunului sa fie corespunzator mai mare decat valoarea initial evaluata. In cazul in care pretul va fi inferior valorii evaluate, la distributie se va ajusta corespunzator raportului dintre partea garantata si cea negarantata a creantei.
Astfel cum rezulta din inscrisurile prezentate de recurenta, antecesoarea sa - Banca A. S.A. - a acordat debitoarei S.C. N. S.A. doua imprumuturi bancare, unul prin contractul pentru linie de credit nr. 59 din 7 septembrie 1998 in valoare de 600.000.000 lei (ROL), modificat ulterior prin actele aditionale din 1 iulie 1999 si din 30 iulie 1999 in sensul ca suma imprumutata de banca este de 587.042.288 lei, iar cel de-al doilea prin contractul de credit nr. 168 din 11 noiembrie 1998, care initial a fost in valoare de 4.254.000.000 lei (ROL), pentru ca ulterior sa fie modificat prin actul aditional din 24 februarie 1999 in sensul ca suma imprumutata este de 3.649.100.760,50 lei (ROL).
Tot din actele depuse in recurs reiese ca cele doua credite bancare au fost garantate in proportie de 33,6 % primul si de 100% cel de-al doilea, chiar daca unele dintre "garantiile" prezentate de creditoare nu pot fi primite de catre Curte. Astfel, prin contractul de cesiune creante aduse in gaj din 11 februarie 2000, debitoarea S.C. N. S.A., in scopul garantarii creditului de 3.649.100.760,50 lei (ROL) acordat de Banca A S.A., a cesionat cu titlu de gaj in favoarea bancii creanta in suma de 959.818.300 lei (ROL) pe care o avea fata de debitoarea sa S.C. C S.A. in baza facturii fiscale nr. 1142503/07.02.2000, potrivit pct. 2 din conventie aceasta cedare a creantei fiind facuta cu titlu de gaj neconditionat si irevocabil in favoarea bancii imprumutatoare, cedentul garantand solvabilitatea prezenta si viitoare a debitorului cedat in limita valorica a creantei adusa in gaj. Ulterior, prin contractul de gaj incheiat la 14 februarie 2000 si inregistrat la Judecatoria Oravita sub nr. 2/15.02.2000, tot pentru a garanta creditul de 3.649.100.760,50 lei (ROL), societatea debitoare a mai constituit in favoarea aceleiasi banci un gaj fara deposedare asupra mijloacelor fixe aflate in patrimoniul sau la data de 31 decembrie 1999 si cuprinse in anexa la contractul de garantie, prin pct. 1 din conventie prevazandu-se ca gajul va garanta creditul cu dobanda pietei.
Celalalt credit de 587.042.288 lei (ROL) a fost garantat, la randul sau, prin contractul de gaj fara deposedare inregistrat la Judecatoria Oravita sub nr. 92/ 15.09.1998 a carei lista anexa cuprinde doua bunuri: moara cereale si instalatie de imbuteliat lichide, valoarea garantiei ridicandu-se la suma de 197.507.000 lei ROL.
In aceste conditii este evident faptul ca judecatorul-sindic in mod gresit a respins in totalitate contestatiile bancii creditoare si in mod nelegal a aprobat implicit atat tabelul de creante nedatat intitulat "tabloul definitiv cu creditorii debitoarei aflate in faliment" prin care lichidatorul judiciar S.C. C. S.R.L. Resita (actuala I.P. C I.P.U.R.L.) a inscris creditoarea Banca A. S.A. (antecesoarea R S.A.) cu suma de 699.255,40 lei la pozitia prevazuta de art. 122 pct. 7 din Legea nr. 64/1995, republicata, cat si planul de distributie intre creditori si raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor, intocmite de acelasi practician, acte prin care banca creditoare a fost inscrisa doar cu suma de 18.815 lei ca si creanta garantata cu active din patrimoniul debitoarei, iar restul de 680.440,40 lei creanta garantata cu bunuri din averea S.C. C. S.A.
Desi in opinia Curtii urmatoarele "garantii" de care se prevaleaza recurenta nu pot fi primite, si anume: contractul de garantie imobiliara (ipoteca) din data de 10 februarie 1998 inregistrat la Biroul de carte funciara a Judecatoriei Oravita sub nr. 12/11.02.1998 referitor la garantarea obligatiei de rambursare a unui credit in suma de 300.000.000 lei ROL si contractul de gaj fara deposedare din 10 februarie 1998 inregistrat la aceeasi instanta sub nr. 13/11.02.1998 in vederea garantarii unui credit de 300.000.000 lei ROL intrucat nu au mentionat numarul contractului de credit privitor la care au fost perfectate, astfel ca nu se poate face legatura lor cu linia de credit nr. 59 din 7 septembrie 1998, iar contractul de garantie imobiliara (ipoteca) din 3 august 1998 inregistrat la Judecatoria Oravita - Biroul de carte funciara sub nr. 73/05.08.1998 a fost incheiat in baza contractului de credit nr. 2/27.02.1998, el neavand nici o legatura cu creanta de care se prevaleaza banca contestatoare. De asemenea, garantiile asupra unora dintre bunurile S.C. C S.A. nu prezinta nici o relevanta in prezentul litigiu, aspect recunoscut, de altfel, de insasi banca recurenta.
Cum potrivit art. 1694 C.civ., debitorul nu poate pretinde restituirea amanetului decat dupa ce a platit intreg capitalul, dobanzile si spezele datoriei pentru a carei siguranta s-a fost dat amanetul, avand in vedere si prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicata, text de lege ce era in vigoare la momentul la care Banca A. S.A. a inregistrat la Tribunalul Caras-Severin cererea sa de creanta nr. 7031/26.11.2001, Curtea constata ca ambele contestatii sunt intemeiate sub aspectul inscrierii cuantumului si a prioritatii creantei R. S.A. atat in tabelul de creante, cat si in planul de distribuire intre creditorii debitoarei S.C. N. S.A., motiv pentru care hotararea primei instante va fi modificata in sensul admiterii acestora sub acest aspect si inscrierea bancii contestatoare cu suma de 390.900 lei credit restant, la care se adauga si dobanzile ce urmeaza a fi calculate doar pana la data de 18 octombrie 2001 (data intrarii societatii debitoare in faliment) si nu pana la 31 octombrie 2001, cum fara temei a solicitat creditoarea, la calculul dobanzilor urmand a se avea in vedere cele aratate mai sus cu privire la nivelul garantiilor, toata aceasta suma rezultata urmand sa fie trecuta in tabel ca si creanta garantata.
Chiar daca prin decizia nr. XIII din 20 martie 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 677/07.08.2006, s-a statuat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancara, republicata, contractele de credit bancar incheiate anterior intrarii in vigoare a prevederilor legii mentionate au caracter de titlu executoriu, aceasta decizie fiind obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 C.proc.civ.., iar in conformitate cu prevederile art. 80 alin. 1 din Legea privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare prevazute de acest act normativ, cu exceptia creantelor constate prin titluri executorii, acest text fiind preluat si de Legea nr. 85/2006, in art. 66, aceasta nu insemna ca o declaratie de creanta depusa de un creditor ce detine un astfel de titlu trebuie primita pur si simplu de practician.
Atat in vechea reglementare, cat si in cea actuala, legiuitorul a stabilit cu precizie si claritate pasii ce trebuiau urmati in aplicarea procedurii de executare silita concursuala a creantelor debitorului insolvent. Sub acest aspect, intr-o sectiune distincta a legii intitulata "Primele masuri", sunt descrise activitatile care trebuie urmate de judecatorul-sindic, administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul judiciar, creditorii sociali si asociati, ordinea operatiunilor ce trebuie efectuate si termenele in care persoanele implicate in procedura sunt obligate sa se incadreze, toate aceste operatiuni si competente fiind reglementate punctual. In acest profil, pentru inregistrarea cererii de admitere a creantelor asupra averii debitorului legea prevede un termen de decadere, obligand administratorul sau lichidatorul judiciar sa verifice toate creantele care nu rezulta din titluri executorii. Intrucat practicianul este prezumat de lege ca fiind un cunoscator si profesionist, unul dintre organele care aplica procedura, acesta este obligat sa verifice toate creantele, sa ceara lamuriri, sa-si sprijine constatarile pe documente justificative si pe texte de lege, si sa intocmeasca tabele de creanta.
In speta, judecatorul-sindic nu a pretins administratorului judiciar si, ulterior, lichidatorului sa se conformeze dispozitiilor Legii nr. 64/1995, republicata, inlocuita ulterior de Legea nr. 85/2006, si sa procedeze la verificarea creantei bancii contestatoare prin prisma inscrisurilor si documentelor doveditoare si sa intocmeasca tabelul preliminar care sa cuprinda fara echivoc toate informatiile privitoare la sumele pretinse de R. S.A., acest tabel neputand fi substituit cu explicatii, ci el trebuie sa se afle la dosarul cauzei in toate variantele intocmite ca urmare a modificarilor operate. Pe de alta parte, prima instanta nu a cerut practicianului sa ordoneze creantele in sensul cerut de lege, sa pretinda creditorilor, inclusiv bancii recurente, sa arate in scris mecanismul calculului creantei pentru fiecare suma adaugata cu titlu de penalitati, dobanda, comision etc., si sa verifice ulterior acest calcul cu consecinta acceptarii doar a sumelor dovedite, criticile recurentei fiind intemeiate din acest punct de vedere, creditorii fiind interesati sa fie elucidate sub toate aspectele diferendele asupra existentei si certitudinii creantelor de suportat si de incasat din averea debitoarei falite.
De asemenea, trebuie avut in vedere ca potrivit alin. 4 al art. 80 din fosta Lege a reorganizarii judiciare si a falimentului, toate creantele prezentate pentru a fi admise si inregistrate la grefa tribunalului vor fi prezumate valabile si corecte daca nu sunt contestate de catre debitor, administrator sau creditori, recurenta neinterpretand in totalitate acest text atunci cand a invocat doar prevederile alin. 1 al art. 66 din Legea nr. 85/2006 (acest articol preluand in alineatul 3 prevederea suscitata). Drept urmare, in situatia in care creanta unui creditor este contestata, judecatorul-sindic este obligat sa faca o verificare atat asupra caracterului cert si exigibil al creantei declarate, cat si asupra temeiniciei ei pentru ca chiar daca un titlu executoriu nu poate fi apreciat ca "netemeinic si nelegal" decat in ipoteza in care hotararea este atacata, judecatorul de insolventa nu poate ignora motivele invocate in contestatia la creanta.
Celelalte critici ale bancii recurente privitoare la nerespectarea de catre lichidatorul judiciar al debitoarei S.C. N. S.A. a termenelor de intocmire a tabelelor de creante, a celor de inventariere a bunurilor falitei, a constituirii comitetului creditorilor si neconsultarea acestora in legatura cu administrarea procedurii, nu prezinta vreo relevanta in solutionarea prezentului recurs care vizeaza exclusiv analizarea solutiei tribunalului de respingere a celor doua contestatii ale creditoarei de care s-a facut vorbire mai sus.
Cererea de diminuare a retributiei lichidatorului in mod corect a fost respinsa de catre judecatorul-sindic in conditiile in care onorariul practicianului a fost stabilit prin incheierea nr. 405/J.S. din 11 noiembrie 2004 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 1276/COM/2000 la suma de 1000 U.S.D./lunar, exclusiv T.V.A., la care se mai adauga o cota de succes de 10% din valorificarea bunurilor din averea debitoarei, incheiere ce nu a fost atacata cu recurs in termenul prevazut de lege, astfel ca hotararea respectiva a ramas irevocabila, iar, in prezent, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006 singurii care pot stabili remuneratia practicianului sunt creditorii, exceptie facand doar situatia in care aceasta suma se va achita din fondul constituit conform art. 4, cand judecatorului-sindic ii revine aceasta atributie, ceea ce nu este cazul in speta.
Nu in ultimul rand, solicitarile recurentei din cuprinsul concluziilor scrise in sensul ca, in urma admiterii caii de atac, instanta sa dispuna refacerea raportului si a tabloului de distribuire, care sa cuprinda toate sumele obtinute si cheltuite (inclusiv sumele incasate de lichidator), planul de distributie sa cuprinda informatii cu privire la componenta si provenienta fiecarei sume distribuite, distribuirea catre banca contestatoare cu prioritate si a celorlalte sume obtinute din vanzarea bunurilor aflate in garantie si proportional a restului de bani obtinuti din lichidare de la inceputul procedurii si pana in prezent, nu pot fi primite in conditiile in care acestea constituie cereri noi, prohibite de art. 316 C.proc.civ., coroborat cu art. 294 din acelasi cod. Acest din urma text statueaza ca in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face cereri noi.
Actiunea judiciara reprezinta mijlocul prin care titularul dreptului subiectiv cere instantei realizarea acelui drept, recunoasterea lui sau incetarea piedicilor in exercitarea acestuia. Conceptul de "cerere noua" folosit de alin. 1 al art. 294 C.proc.civ. se raporteaza cu necesitate la introducerea unei noi pretentii de catre parti in faza judecatii in apel sau in recurs, pretentie ce nu a format obiect al judecatii in prima instanta, aceasta solutie decurgand din functia fundamentala a instantei de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotararii primei instante cu privire la pretentiile ce au fost deduse in fata acesteia, prin continutul conceptului de "cereri noi" in recurs intelegandu-se toate acele acte de procedura care au natura unei cereri de chemare in judecata. Conotatia conceputului de "cerere noua" este aceea de a desemna "ideea de schimbare de actiune".
Prin urmare, modificarea contestatiilor in recurs, in sensul mentionat, este inadmisibila, ceea ce nu inseamna ca creditoarea recurenta nu poate formula direct catre judecatorul-sindic astfel de cereri in cadrul solutionarii dosarului de insolventa privitor la debitoarea S.C. N. S.A. Oravita.