Ocrotirea Parinteasca. Dreptul parintelui si al copilului de a mentine legaturi personale. Program stabilit de instanta
C. fam., art. 43
Legea nr. 272/2004, art. 14, art. 15
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 8
Potrivit prevederilor art. 43 din Codul familiei, parintele caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza atat dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, cat si pe acela de a veghea la cresterea, educarea invatatura si pregatirea lui profesionala.
Art.14 din Legea nr. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, consacra dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte personale fata de care a dezvoltat legaturi de atasamente.
Potrivit acelorasi dispozitii legale, copilul are dreptul sa-si cunoasca rudele si sa intretina relatii personale cu acesta, iar aceste relatii nu pot fi impiedicate decat in cazurile in care exista motive temeinice de natura sa primejduiasca dezvoltarea sa fizica, psihica, intelectuala sau morala.
Potrivit art.15 din lege, relatiile personale se pot realiza prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului al domiciliul sau, gazduirea copilului pe o perioada determinata de catre parinte, si altele.
Asadar, acest drept este recunoscut de lege atat parintelui, cat si copilului, pentru a da continut vietii de familie, drept recunoscut de asemenea copilului prin art. 8 din Legea nr. 272/2004 si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si pentru a da continut dreptului copilului la identitate.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, parintele caruia ii este incredintat minorul nu este indreptatit sa refuze relatia dintre minor si celalalt parinte si nici sa incurajeze refuzul copilului de a pastra legaturi cu celalalt parinte, intrucat asemenea legaturi sunt absolut firesti si lipsa lor determina un dezechilibru emotional al copilului.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, complet specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila nr. 892 F din 25 septembrie 2007
Prin decizia civila nr. decizia civila nr. 892 F din 25 septembrie 2007, Curtea a respins ca neintemeiat recursul declarat de parata B.M.I. impotriva deciziei civile nr. 121/A din 6 mai 2007, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 273/208/2007.
Curtea a retinut ca minorul B.A., nascut la 25.09.2002 din casatoria partilor, a fost incredintat cu ocazia desfacerii casatoriei prin sentinta civila nr. 1787 din 11 mai 2006 a Judecatoriei Caransebes spre crestere si educare mamei parate, iar reclamantul a fost obligat la o contributie de intretinere de 80 lei lunar.
Potrivit art. 43 din Codul familiei parintele caruia nu i s-a incredintat copilul pastreaza atat dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, cat si pe acela de a veghea la cresterea, educarea invatatura si pregatirea lui profesionala.
Art. 14 din Legea nr. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, consacra dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte personale fata de care a dezvoltat legaturi de atasamente.
Potrivit acelorasi dispozitii legale, copilul are dreptul sa-si cunoasca rudele si sa intretina relatii personale cu acesta, iar aceste relatii nu pot fi impiedicate decat in cazurile in care exista motive temeinice de natura sa primejduiasca dezvoltarea sa fizica, psihica, intelectuala sau morala.
Potrivit art. 15 din lege relatiile personale se pot realiza prin intalniri ale copilului cu parintele, vizitarea copilului al domiciliul sau, gazduirea copilului pe o perioada determinata de catre parinte, si altele.
Acest drept este recunoscut asadar de lege atat parintelui, cat si copilului, pentru a da continut vietii de familie, drept recunoscut de asemenea copilului prin art. 8 din Legea nr. 272/2004 si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dar si pentru a da continut dreptului la identitate a copilului.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, raportate la situatia partilor in cauza, Curtea a apreciat ca programul de relatii firesti corespunde interesului superior al copilului in cauza, iar sustinerile paratei in recurs nu sunt intemeiate.
Curtea a apreciat ca parata nu este indreptatita sa refuze relatia dintre minor si reclamant si nici sa incurajeze refuzul copilului de a pastra legaturi cu reclamantul, intrucat asemenea legaturi sunt absolut firesti si lipsa lor determina, asa dupa cum corect a apreciat tribunalul un dezechilibru emotional al copilului.
Sustinerile paratei privind etnia din care face parte reclamantul sunt nu numai neintemeiate, ci si discriminatorii, avand in vedere ca aceasta a fost casatorita cu reclamantul si impreuna cu acesta trebuie sa contribuie la formarea personalitatii copilului in cauza.
Curtea a reiterat ca divortul partilor nu trebuie sa afecteze in nici un mod relatia dintre minor si reclamant, ca nu inceteaza asadar calitatea de parinte a reclamantului, care are nu numai obligatia legala de a contribui la intretinerea minorului, ci si dreptul si obligatia de a veghea la cresterea copilului sau si ca este imperios necesara, pentru dezvoltarea unei personalitati echilibrate a minorului, cooperarea dintre parti pentru ca minorul sa poata mentine cu tatal sau relatii firesti in modalitatile reglementate de lege.
Pe de alta parte, Curtea a constatat ca sustinerile paratei, in sensul ca programul stabilit dauneaza interesului superior al copilului, nu au fost dovedite, avand in vedere ca acesta nu s-a prezenta la judecarea cauzei, ci doar s-a opus prin intampinare cererii reclamantului.
Curtea a apreciat ca motivele de recurs invocate de parata nu pot fi retinute, intrucat hotararea recurata este motivata convingator, iar dispozitiile legale incidente in cauza au fost corect aplicate.
Pe de alta parte, in cauza nu pot fi retinute nici dispozitiile art. 3041 C.proc.civ.