Drept procesual penal. Recurs. Admisibilitate. Nulitatea incheierii recurate.
C. pr. pen. - art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a, art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 305, art. 160b alin. (4), art. 160a alin. (2), art. 3853 alin. (2), art. 363 - 365, art. 3854, art. 366, art. 367, art. 307 - 310, art. 354, art. 355 alin. (1) si (2), art. 292 alin. 3, art. 367
Opinie majoritara: Recursul declarat de inculpatii R.O. si O.Z. este inadmisibil, fiind incidente dispozitiile art. 385 pct. 1 teza a II-a C. pr. pen., intrucat declaratia de recurs priveste o alta incheiere decat aceea supusa prezentului control judiciar.
De asemenea, nu se impune a fi retinut motivul de recurs ce vizeaza nulitatea absoluta a incheierii recurate, pentru pronuntarea la o alta data de cat cea consemnata in incheierea prin care s-a acordat o atare amanare, intrucat nu a prejudiciat inculpatii, motiv pentru care nulitatea absoluta nu poate fi pusa in discutie, la fel nici cea relativa.
Opinia separata: Din ansamblul elementelor de fapt ce insotesc declaratiile de recurs, dar si din precizarea si sustinerile facute in fata instantei de control judiciar, rezulta, in mod neindoielnic, ca recursurile privesc incheierea prin care s-a mentinut arestul preventiv.
Pe de alta parte, exercitarea in mod direct a caii de atac la instanta de control judiciar este admisa de legiuitor, nefiind prevazuta nici o sanctiune din perspectiva aplicarii art. 3854 alin. 1 C. pr. pen. coroborat cu art. 367 C. pr. pen.
Nulitatea absoluta a incheierii recurate are ca obiect incalcarea de catre prima instanta a normelor de ordine publica referitoare la publicitatea sedintei de judecata, sub aspectul obligativitatii pronuntarii in sedinta publica, norme continute de art. 197 alin. 2 C. pr. pen., raportate la dispozitiile art. 305 alin. 3, art. 306 - 310, art. 354, art. 355 alin. 1 si 2 si art. 292 alin. 3 C. pr. pen.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala,
decizia penala nr. 1266/R din 12 decembrie 2006, M. B.
Prin incheierea penala din 07 decembrie 2006 - pronuntata in data de 8 decembrie 2006 de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. 6495/115/2006 in baza art. 3002, art. l60b alin. l si 3 C. pr. pen., s-a mentinut starea de arest a inculpatilor L.G., C.S., C.Z., S.M.G., D.D. si R.O., incepand cu data de 12.12.2006, pana la data de 9.02.2007.
In baza art. 160b alin. 2 C. pr. pen., raportat la art. 3002 C. pr. pen., cu referire la art. 139 alin. l C. pr. pen., s-a revocat masura arestarii preventive instituita prin incheierea nr. 11 din 16 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. 3950/P/2006 in ceea ce-i priveste pe inculpatii S.V. si I.I.D. si a dispus punerea acestora in libertate, daca nu sunt arestati in alta cauza.
In baza art. 145 alin. l C. pr. pen. si art. 136 alin. l lit. b C. pr. pen., s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a celor doi inculpati cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu - orasul M.N., decat doar pentru prezentare la termenele de judecata, masura subzistand pana in data de 9.02.2007.
Tribunalul a obligat pe inculpatii S.V. si I.I.D. sa respecte dispozitiile art. 145 alin. l1 lit. a, b, d C. pr. pen.
In baza art. 145 alin. l C. pr. pen. si art. 136 alin. l lit. b C. pr. pen., a mentinut masura interdictiei de a nu parasi localitatea de domiciliu - orasul M.N., dispusa cu privire la inculpatii D.Z. si B.R., decat doar pentru prezentare la termenele de judecata, incepand cu data de 8.12.2006 pana in data de 19.01.2007.
A obligat pe inculpatii D.Z. si B.R. sa respecte dispozitiile art. 145 alin. l1 lit. a, b, d C. pr. pen..
Impotriva incheierii penale din 7 decembrie 2006 - pronuntata la data de 8 decembrie 2006 de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. 6495/115/2006 au declarat recurs inculpatii S.M., C.S., L.G., D.D., C.Z. si R.O. si Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii recurate din prisma motivelor de recurs precum si din oficiu potrivit art. 3856 C. pr. pen., Curtea de Apel Timisoara a retinut urmatoarele:
Cu privire la recursul declarat de inculpatii R.O. si C.Z., in opinia majoritara s-a apreciat ca recursul este inadmisibil fiind incidente dispozitiile art. 385 pct. 1 teza II C. pr. pen. intrucat asa cum rezulta din declaratia de recurs, aceasta priveste o incheiere din 8 noiembrie 2006, declaratia de recurs fiind redactata la data pronuntarii incheierii recurate respectiv 8 noiembrie 2006. Intrucat in cauza nu se verifica legalitatea si temeinicia incheierii din acea data, recursul declarat de cei doi inculpati, formulat prin aparator ales ,este inadmisibil.
Cu privire la motivul de constatare a nulitatii absolute a incheierii initiat de aparatorul inculpatului R.O. si C.Z. si sustinut si de ceilalti aparatori, bazat pe imprejurarea ca instanta a mentionat in incheierea din 7 decembrie 2006, cand s-a solutionat cauza, ca asupra masurii arestarii preventive se va pronunta in data de 8 decembrie 2006, lipsind o incheiere de amanare a pronuntarii in acest sens, instanta de recurs, in opinie majoritara, a apreciat ca nu suntem in prezenta unei cauze de nulitate absoluta asa cum aceasta este reglementata de art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Potrivit art. 197 alin. 2 C. pr. pen., sunt lovite de nulitate absoluta actele efectuate cu incalcarea dispozitiilor relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecata.
Nulitatea prevazuta de alineatul 2 al art. 197 C. pr. pen. nu poate fi inlaturata in nici un mod si ea poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare din oficiu.
Potrivit art. 305 C. pr. pen., desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza intr-o incheiere care cuprinde ziua, luna, anul si denumirea instantei, mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica, numele si prenumele judecatorului, procurorului, grefierului, numele si prenumele partilor, a aparatorilor si a celorlalte persoane care participa in proces si care au fost prezente la judecata, cererile de orice natura formulate de parti si masurile luate in cursul sedintei de judecata.
Din analiza incheierii pronuntate de Tribunalul Caras-Severin in data de 7 decembrie 2006 reiese in mod indubitabil ca incheierea recurata poarta mentiunile prevazute de art. 305 C. pr. pen., iar din punct de vedere formal, modul in care a procedat instanta, care a mentionat in incheiere ca asupra masurii arestarii preventive se va pronunta in data de 8.12.2006, nu a fost de natura sa aduca atingere drepturilor si intereselor legitime ale partilor, cu referire expresa la dreptul la aparare al acestora garantat de art. 6 C. pr. pen. si concretizat tocmai in exercitarea caii de atac impotriva incheierii mentionate.
Se face o confuzie intre lipsa incheierii de sedinta, in care au avut loc dezbaterile si sustinerile partilor, si cea aflata in discutie, in prima situatie fiind vorba de o nulitate absoluta intrucat nu pot fi cunoscute aspecte legate de compunerea instantei, concluziile partilor, participarea procurorului si a celorlalte parti, precum si publicitatea sedintei de judecata, ceea ce constituie intr-adevar motiv de nulitate absoluta prevazut si inscris imperativ la art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Incheierea recurata cuprinde mentiunile anterior inscrise si se pot verifica toate sustinerile partilor si componenta completului de judecata, iar inculpatii nu au fost prejudiciati prin formalismul incheierii, intrucat au putut uzita de calea de atac a recursului, motiv pentru care nulitatea absoluta nu poate fi pusa in discutie, la fel nici cea relativa intrucat nu exista o vatamare care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului, dovada in acest sens fiind sesizarea instantei de recurs cu solutionarea recursului impotriva incheierii prin care s-a mentinut masura arestarii preventive.
Astfel fiind, in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a, teza a II a C. pr. pen. au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de inculpatii C.Z. si R.O. impotriva incheierii penale din 7 decembrie 2006 - pronuntata la data de 8.12.2006 de Tribunalul Caras-Severin in dosar nr. 6495/115/2006.
In temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen. au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Caras-Severin si inculpatii S.M., C.S., L.G. si D.D. impotriva aceleiasi incheieri penale.
Nota: In cauza s-a exprimat si o opinie separata in sensul admiterii recursurilor Parchetului si inculpatilor recurenti.
Astfel:
1. Admisibilitatea recursurilor declarate de inculpatii C.Z. si R.O.
Spre deosebire de opinia majoritara, autorul opiniei separate considera ca recursurile acestor inculpati sunt admisibile, fiind legal si in termen formulate, potrivit prevederilor art. 160b alin. 4 si art. 160a alin. 2 C. pr. pen., raportat la prevederile art. 3853 alin. 2, cu aplicarea art. 363-365 C. pr. pen., si la prevederile art. 3854, in privinta aplicarii prevederilor art. 366 si 367 C. pr. pen.
Astfel, in cauza, incheierea Tribunalului este susceptibila de recurs in termen de 24 de ore de la comunicare pentru cei absenti si de la pronuntare, pentru cei prezenti (art.160a alin. 2 raportat la art. 160b alin. 4 si art. 3002 C. pr. pen).
Recursurile au fost declarate in data de 08.12.2006, cand a avut loc, de altfel, si pronuntarea incheierii de catre Tribunal. Asupra datei declararii recursului nu au existat opinii contrare, aspectul evocat rezultand din doua elemente obiective: recursurile au fost inaintate Tribunalului, prin fax, la data de 08.12.2006; la aceeasi data, declaratiile de recurs primesc rezolutie de inregistrare la acest Tribunal si dispozitia administrativa de inaintare a recursurilor impreuna cu dosarul cauzei la Curtea de Apel Timisoara.
In ambele declaratii de recurs se mentioneaza ca inculpatii ataca incheierea Tribunalului, pe care o nominalizeaza ca fiind pronuntata in data de 08.11.2006. Opinia majoritara a considerat ca recursul este inadmisibil din moment ce inculpatii au inteles sa recureze o incheiere din 08.11.2006 si nu din 08.12.2006.
Autorul opiniei separate considera, dimpotriva, ca cele doua recursuri sunt admisibile, deoarece privesc incheierea pronuntata de Tribunal la data de 08.12.2006.
Astfel, in dosarul primei instante nu se constata existenta unei incheieri din 08.11.2006; declaratiile de recurs prezente au fost inregistrate de Tribunal dupa pronuntarea incheierii din 08.12.2006; motivele de recurs dezvoltate de inculpati prin aparator in fata Curtii privesc, exclusiv si pertinent, considerentele pentru care Tribunalul a mentinut starea de arest a celor doi inculpati, prin incheierea data in 07.12.2006 pronuntata in 08.12.2006; in fata Curtii, instanta a pus in discutie necesitatea precizarii datei incheierii cu privire la care s-a declarat recurs, iar precizarea apararii a invederat ca recursurile privesc incheierea pronuntata in 08.12.2006, precum si mentiunea ca "luna a 11-a" din cererile de recurs este o eroare materiala; inculpatii prezenti, in stare de arest preventiv, in fata Curtii, in ultimul cuvant acordat acestora, s-au referit la critici aduse incheierii prin care s-a mentinut din nou arestul preventiv, la data de 07.12.2006.
Toate aceste elemente conduc, in opinie separata, la considerarea ca recursurile celor doi inculpati privesc incheierea din 07.12.2006 pronuntata in 08.12.2006 de Tribunal.
Pe de alta parte, chiar daca declaratiile de recurs trimit, in opinia majoritara, la o alta incheiere (totusi, inexistenta), inculpatii au fost prezenti in fata Curtii si, in mod neindoios au criticat incheierea Tribunalului din 07.12.2006 pronuntata in 08.12.2006, ceea ce, in opinia separata, se constituie in exercitiul direct al caii de atac la instanta de control judiciar. Exercitarea in acest mod a caii de atac este admisa de legiuitor, nefiind prevazuta nici o sanctiune din perspectiva art. 3854 alin. 1 C. pr. pen. coroborat cu art. 367 C. pr. pen., iar inculpatii se aflau in termenul de declarare a recursului, din moment ce, pentru ei acest termen curge de la comunicare, iar comunicarea nu s-a facut nici la data dezbaterii de catre Curte a prezentelor recursuri (art. 160b alin. 4 coroborat cu art. 160a alin. 2 C. pr. pen.).
Asupra elementelor ce trebuie avute in vedere pentru o corecta apreciere a admisibilitatii recursului, in conditiile unei erori materiale privind datele de identificare a hotararii ce se ataca, instanta noastra suprema, avand de solutionat o atare exceptie, a statuat ca din datele cauzei s-a constat ca cererea de recurs a inculpatului este redactata ca si celelalte cereri de recurs ale altor parti, la aceeasi data (_), ca cele doua cereri au fost expediate impreuna, purtand urme identice, de capsare si pliere pentru introducerea lor in plic. Din ordinea indosarierii la grefa instantei de recurs reiese ca cele doua cereri, "au fost primite impreuna, cu aceeasi corespondenta_" (C.S.J, s. pen., dec. nr. 2003/2003, in Revista de drept penal nr. 1/2005, p. 171).
2. A doua problema priveste nulitatea sau anulabilitatea incheierii Tribunalului in conditiile in care apararea a pus in discutie incalcarea normelor procedural penale care reglementeaza publicitatea sedintei de judecata, lipsa distinctiei intre incheierea de amanare a pronuntarii si a celei de pronuntare asupra problematicii dezbatute in fata Tribunalului, caracterul ocult al pronuntarii primei instante in data de 07.12.2006.
In opinia separata a autorului, toate recursurile declarate, de procuror si de inculpati, sunt fondate si prin consecinta s-ar fi impus casarea incheierii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a incalcat normele de ordine publica referitoare la publicitatea sedintei de judecata sub aspectul obligativitatii pronuntarii in sedinta publica, norme continute de art. 197 alin. 2 C. pr. pen. raportat la art. 305 alin. 3, art. 306, art. 307, art. 308, art. 309, art. 310, art. 354, art. 355 alin. 1 si 2, art. 292 alin. 3 C. pr. pen.
Astfel, Tribunalul a dezbatut problema detentiei preventive la termenul de judecata din 07.12.2006.
In finalul partii introductive, Tribunalul amana pronuntarea solutiilor pentru 08.12.2006 (alin. final).
Cu toate acestea, Tribunalul se antepronunta in data de 07.12.2006, si tot la aceasta data redacteaza minuta (denumita gresit incheiere), precum si considerentele si dispozitivul incheierii prin care dispune cu privire la starea de arest preventiv a inculpatilor. In schimb, procesul verbal de pronuntare in fapt a solutiei de catre Tribunal este consemnat in data de 08.12.2006.
Rezulta asadar ca Tribunalul desi a amanat pronuntarea pe data de 08.12.2006, s-a pronuntat, totusi, in 07.12.2006, cand a emis minuta si incheierea; ca Tribunalul s-a pronuntat in 07.12.2006 in afara oricarei sedinte publice, iar mentiunea din finalul incheierii "pronuntata in sedinta publica, azi 07 decembrie 2006" este contrazisa de dispozitia de amanare a pronuntarii pentru data de 08.12.2006 si de procesul verbal al pronuntarii, tot din 08.12.2006; ca data reala a pronuntarii fiind 08.12.2006, Tribunalul nu a redactat in termeni distincti o incheiere de amanare a pronuntarii si, alta, de pronuntare asupra problemelor supuse obiectului judecatii, astfel ca pentru data de 08.12.2006 Curtea nu are obiect de control judiciar, lipsind hotararea judecatoreasca de la aceasta data, astfel ca nu se poate constata in ce conditii s-a desfasurat activitatea de judecata la termenul pentru care s-a amanat pronuntarea, sub aspectul procedurii la acel termen, compunerea completului de judecata, la termenul de amanare a pronuntarii si la cel de pronuntare efectiva, participarea procurorului sau a altor parti, ordinea succesiva a activitatilor de judecata dupa amanarea pronuntarii, si anume: deliberarea, pronuntarea, redactarea incheierii.
Toate aceste aspecte privesc incalcarea exigentelor de ordine publica, enuntate anterior, si au drept consecinta sanctiunea nulitatii absolute a incheierii data de Tribunal in 07.12.2006 in afara oricarei sedinte publice, dar pronuntata in 08.12.2006 in afara oricarei hotarari judecatoresti.
Jurisprudenta noastra a statuat in mod constant ca lipsa incheierii de sedinta, cand s-a amanat pronuntarea, constituie o omisiune prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute de art. 197 alin. 2 C. pr. pen., intrucat nu da posibilitatea instantei de control judiciar sa cunoasca mersul dezbaterilor (_) si compunerea instantei la data judecarii procesului (C.S.J, s. pen., dec. nr. 764/1998, in Revista de drept penal nr. 1 /2000, p. 133), respectiv ca incheierea de amanare a pronuntarii si hotararea prin care se pronunta instanta, formeaza un tot unitar, iar lipsa uneia sau alteia are ca efect nulitatea absoluta a hotararii.
In fine publicitatea sedintei de judecata trebuie considerata sub dublu aspect: din perspectiva, prevederilor art. 290 alin. 1 C. pr. pen., care se refera la desfasurarea sedintei de judecata; respectiv, a prevederilor art. 310 alin. 1 C. pr. pen., care impun pronuntarea in sedinta publica. Incalcarea oricarei dintre aceste doua norme, este sanctionata cu nulitatea absoluta de dispozitiile art. 197 alin. 2 C. pr. pen.
Incheierea Tribunalului infrange ambele norme imperative, astfel: incheierea data in 07.12.2006 nu a fost pronuntata in sedinta publica, iar pronuntarea din 08.12.2006 nu este sustinuta de o hotarare judecatoreasca luata in cadrul unei sedinte de judecata. (M.B.)