Simulatie. Conditii.
C. civ. - art. 1175, art. 948
Pentru a fi retinuta incidenta dispozitiilor art. 1175 C. civ. este necesar ca nu numai actul aparent, ci si cel secret sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate cerute pentru actul juridic.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia civila nr. 461 din 10 mai 2007
Prin decizia civila nr. 10/A/23.01.2007 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7625/55/2006 a fost respins apelul declarat de reclamanta P.D. impotriva sentintei civile nr. 4301/19.09.2006 pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 7625/2006 in contradictoriu cu paratii K.I., P.S. si P.P.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut in vedere ca prima instanta a facut corecta aplicare a dispozitiilor legale la starea de fapt retinuta, dupa cum urmeaza:
Reclamanta a solicitat a se constata simulatia prin interpunere de persoane in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare incheiat de parata K.I. si S.C. "R." S.A. Arad, adevaratul proprietar al imobilului cumparat fiind reclamanta si nu parata; a mai solicitat radierea paratei din CF Arad si inscrierea dreptului de proprietate al reclamantei; in fine, a solicitat ca, pe cale de consecinta, sa se dispuna desfiintarea promisiunii sinalagmatice de vanzare-cumparare, respectiv "Act de constituire a dreptului de uzufruct viager" incheiat cu privire la imobil intre parata K.I. si paratii P.S. si P.P.
In motivare a invocat faptul ca nu parata ci ea insasi a achitat contravaloarea imobilului, intelegerea celor doua parti (rude prin alianta) fiind ca reclamanta sa dobandeasca imobilul cumparat in baza Legii nr. 112/1995; in aceste conditii a apreciat reclamanta, se impune anularea actelor subsecvente incheiate intre cei trei parati cu privire la imobil.
Din probele administrate instanta a retinut ca parata K.I. a cumparat apartamentul in litigiu la 06.05.1999 in temeiul Legii nr. 112/1995, dand la 02.09.1999 o declaratie notariala potrivit cu care avansul si ratele sunt achitate de reclamanta, la aceeasi data instituind-o pe reclamanta ca legatara universala.
La 18.12.1999 parata K.I. promite paratilor P. vanzarea si le constituie un uzufruct viager asupra imobilului.
Potrivit dispozitiilor art. 1175 C. civ. actul secret este inopozabil fata de tertii de buna credinta, paratii promitenti cumparatori avand aceasta situatie fata de dispozitiile art. 1899 C. civ.
Pe de alta parte, pentru ca actul secret sa produca efecte este necesar ca el insusi sa fie valabil. Or, cum reclamanta nu era chirias titular al contractului de inchiriere al apartamentului in sensul art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 ea nu putea dobandi dreptul de proprietate asupra apartamentului in baza actului secret, o eventuala plata a pretului conferindu-i un drept de creanta ce poate fi opus paratei K.I.
Respingand apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei, tribunalul a avut in vedere, in esenta, aceleasi considerente.
Impotriva deciziei a declarat recurs in termen reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand modificarea ei in sensul admiterii actiunii.
In motivare a aratat ca, referitor la retinerea de catre prima instanta a inopozabilitatii actului secret fata de terti, a formulat pe larg critici in motivele de apel la care face trimitere.
A mai invocat gresita retinere de catre instante a faptului ca reclamanta nu putea cumpara apartamentul in baza Legii nr. 112/1995 cata vreme il ocupa in baza unui contract de inchiriere valabil incheiat, legea neimpunand conditii suplimentare pentru cumpararea imobilului.
Potrivit dispozitiilor art. 303 alin. 1 C. pr. civ., recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inlauntrul termenului de recurs, iar, potrivit dispozitiilor art. 3021 alin. 1 lit. c C. pr. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sanctiunea nulitatii, motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul, motivele fiind cele enumerare de art. 304 C. pr. civ.
Pe calea prezentului recurs reclamanta a facut trimitere generica la motivele apelului declarat impotriva hotararii primei instante, fara a indica si dezvolta care dintre prevederile art. 304 C. pr. civ. ar fi incidente si modalitatea concreta in care aceste prevederi ar fi relevante.
In consecinta, referirile recurentei la opozabilitatea fata de terti a actului simulat nu se constituie in vreunul dintre motivele de casare sau modificare a deciziei limitativ prevazute de art. 304 C. pr. civ.
In ceea ce priveste celelalte critici ale recurentei, instanta a constatat ca:
Legea 112/1995 recunoaste chiriasilor titulari de contract aptitudinea de a cumpara apartamentul ce nu se restituie in natura fostilor proprietari.
Este adevarat ca parata K.I. a incheiat cu reclamanta un contract de inchiriere ce a fost inregistrat la Administratia Financiara Arad.
Cum in mod corect a retinut, insa, instanta de apel acest contract nu confera reclamantei dreptul de a cumpara apartamentul in baza Legii nr. 112/1995.
Astfel, s-a constatat ca sus-mentionatul contract se refera la inchirierea apartamentului nr. 3, or obiectul prezentului litigiu e constituit de apartamentul nr. 2; chiar daca indicarea apartamentului cu nr. 3 in cuprinsul contractului ar putea fi rezultatul unei erori materiale, s-a retinut in continuare ca parata a inchiriat apartamentul in calitate de proprietar; or, la acea data, parata avea calitatea de chirias, contractul de vanzare-cumparare incheindu-l cu S.C. "R." S.A. la 06.05.1999.
Chiar daca s-ar putea invoca faptul ca partile au completat un formular tipizat pe care nu au mai facut corecturile necesare, aceasta situatie nu este, nici ea, de natura a conduce la retinerea ca intemeiata a cererii reclamantei.
Astfel, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 112/1995 era in vigoare Legea nr. 5/1973.
Potrivit dispozitiilor art. 5 din lege, titularul contractului de inchiriere este locatarul principal, iar, potrivit dispozitiilor art. 15 locuintele din fondul locativ de stat se atribuie in folosinta titularului contractului de inchiriere si membrilor familiei sale constituita din sot/sotie, copii precum si parintii sotilor, intretinuti de acestia.
Din continutul acestor dispozitii rezulta ca proprietarul, in virtutea dispozitiilor art. 480 C. civ. este cel care stabileste ce persoane au calitatea de chirias si pe cea de titular al contractului de inchiriere.
In cauza de fata, calitatea de titular al contractului de inchiriere a fost conferita paratei K.I.; pe de alta parte, reclamanta nu a semnat vreun contract de inchiriere cu proprietarul imobilului (Statul Roman) si nici nu a invocat calitatea de membru al familiei paratei in sensul art. 15 alin. 2 din Legea nr. 5/1973; in fine, incheierea contractului de inchiriere cu parata-chirias al apartamentului nu-i poate conferi reclamantei decat calitatea de subchirias si nu pe cea de chirias, astfel ca aceasta nu poate invoca in favoarea sa dispozitiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nefiind titular de contract in sensul legii.
In consecinta, cum in mod corect au retinut instantele, reclamanta nu putea incheia ea insasi contract valabil de vanzare-cumparare cu privire la apartament, astfel ca dispozitiile art. 1175 C. civ. nu sunt incidente in cauza.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 C. pr. civ., instanta a respins recursul declarat de reclamanta.