CURTEA DE APEL BUCURESTI EVACUARE - ADMISIBILITATE
SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU
CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE DECIZIA CIVILA NR.162
SEDINTA PUBLICA DIN 30.01.2007 Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, sub nr. 848/4/2006, reclamanta T.C.M. l-a chemat in judecata pe paratul N.C., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna evacuarea paratului din imobilul proprietatea sa, situat in Bucuresti, str. G. nr. 2 A, parter, ap.1, sector 4.
Prin sentinta civila nr. 2049/31.03.2006, Judecatoria sectorului 4 Bucuresti a admis exceptia de inadmisibilitate a actiunii, invocata de paratul N.C. si, in consecinta, a respins ca inadmisibila actiunea in evacuare, obligand reclamanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 RON in favoarea paratului.
Solutionand exceptia de inadmisibilitate, instanta de fond a retinut ca, in lipsa unui raport juridic locativ, proprietarul neposesor nu are acces la actiunea in evacuare a persoanei care detine bunul, el avand deschisa calea unei actiuni in revendicare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta, apel care a fost admis prin decizia civila nr. 991/A/6.06.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, prin care a fost desfiintata sentinta apelata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut ca prima instanta a pronuntat o hotarare cu gresita aplicare a legii, blocand in mod nejustificat accesul la justitie al reclamantei si neprocedand la cercetarea temeiniciei cererii de chemare in judecata, ignorand faptul ca operatiunea juridica a compararii titlurilor de proprietate prezentate de parti, pe calea unei actiuni in revendicare, s-a realizat, stabilindu-se prin sentinta civila nr. 1609/4.11.2002 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a Civila care titlu este preferabil, nefiind necesara promovarea unei noi actiuni in revendicare si in contradictoriu cu mostenitorii proprietarului evins.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul, solicitand modificarea in tot a deciziei recurate, in sensul respingerii apelului si mentinerii in totalitate a sentintei pronuntate de catre instanta de fond.
Prin primul motiv de recurs, recurentul a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune, motivand ca dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricarui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani, conform prevederilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958, astfel incat, la momentul promovarii actiunii in evacuare, de catre intimata reclamanta T.C.M., ianuarie 2006, dreptul de a cere valorificarea concreta a titlului sau de proprietate, pe calea unei actiuni in evacuare, era deja prescrisa.
Un alt motiv de recurs s-a raportat la faptul ca reclamanta a eludat dispozitiile cu caracter imperativ ale O.G. nr. 40/1999, care prevad ca proprietarul trebuie sa-l notifice pe chirias in vedere incheierii unui nou contract de inchiriere in termen de 30 zile de la data intrarii in vigoare a acestui act normativ sau de la data deschiderii rolului fiscal, ceea ce echivaleaza cu refuzul acesteia de a incheia un contract de inchiriere privind imobilul in litigiu. In continuare, recurentul a aratat ca este evident ca, in speta, nu erau aplicabile prevederile O.U.G. nr.40/1999, intre parti neexistand raporturi de natura locativa, recurentul avand calitatea de proprietar si nu pe cea de chirias, in conditiile in care titlul sau de proprietate nu a fost desfiintat si nu exista nici o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prin care sa fie obligat sa lase in deplina proprietate si pasnica folosinta apartamentul unui eventual proprietar.
Ultimul motiv de recurs s-a raportat la faptul ca recurentul nu poate fi obligat sa-i lase intimatei in deplina proprietate si pasnica folosinta imobilul, intrucat, la momentul cand acesta a devenit proprietar, in baza certificatului de legatar nr. 42/12.11.2001, titlul de proprietate al autoarei sale, U.E., nu fusese desfiintat, fiind valid din punct de vedere juridic, astfel incat, numai in situatia in care recurentul ar fi mostenit dreptul de proprietate asupra apartamentului in speta, la un moment ulterior pronuntarii sentintei civile nr. 1609/4.11.2002, acesta ar fi dobandit calitatea de chirias sau potential chirias si ar fi devenit aplicabile dispozitiile O.U.G. nr. 40/1999.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Intimata, desi legal citata, nu a formulat intampinare, obligatorie conform art. 308 alin. 1 Cod procedura civila.
Examinand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul primului motiv de recurs invocat de recurent, constand in prescriptia dreptului de a cere executarea silita a sentintei civile nr. 1609/4.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, care reprezinta titlu executoriu in cauza, exceptie care, avand natura unei exceptii de ordine publica, poate fi invocata in orice faza a procesului, inclusiv in etapa procesuala a recursului, Curtea considera ca este neintemeiat prin raportare la dispozitiile art. 405 alin. 1) Cod procedura civila, conform carora dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, insa, in cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani.
Or, in cauza, sentinta civila nr. 1609/4.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in dosarul nr. 7231/2001, prin care parata U.E., autoarea recurentului, era obligata sa lase reclamantei T.C.M. in deplina proprietate si pasnica posesie imobilul situat in Bucuresti, str. G. nr. 2 A, parter, ap. 1, sector 4, ca efect al admiterii unei actiuni reale imobiliare, a ramas definitiva si irevocabila, prin neapelare, la data de 7.05.2003, acesta fiind momentul de la care incepe sa curga termenul special de prescriptie de 10 ani, reglementat de art. 405 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila, in care reclamanta, creditoare a unui titlu executoriu, poate sa solicite executarea silita a acestuia.
In ceea ce priveste celelalte critici invocate de recurent privind existenta unui titlu valabil de proprietate al recurentului asupra imobilului in litigiu care justifica admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii in evacuare, Curtea apreciaza ca, in mod legal si temeinic, a retinut instanta de apel ca paratul nu poate invoca, drept titlu de proprietate, certificatul de legatar universal emis in baza testamentului autentificat sub nr. 5880/25.11.1997, prin care se dovedeste doar calitatea acestuia de mostenitor testamentar, titlul sau fiind identic cu cel al autoarei sale, U.E. si acestuia devenindu-i opozabile efectele sentintei civile nr. 1609/4.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, prin care parata U.E. era obligata sa lase reclamantei T.C.M. in deplina proprietate si pasnica posesie imobilul situat in Bucuresti, str. G. nr. 2 A, parter, ap. 1, sector 4, ca o consecinta a admiterii unei actiuni reale imobiliare, prin compararea titlurilor de proprietate, exhibate de doua parti asupra aceluiasi imobil.
Imprejurarea invocata de recurent, in sensul ca, la momentul cand acesta a devenit legatar universal, in baza certificatului nr. 42/12.11.2001, titlul de proprietate al autoarei sale nu fusese desfiintat, el dobandind, cu buna-credinta, un drept de proprietate asupra imobilului in litigiu, nu este relevanta in cauza decat, eventual, sub aspectul exercitarii cu rea-credinta a drepturilor procesuale, acesta neaducand la cunostinta instantei, decesul autoarei sale, U.E., pe parcursul solutionarii actiunii in nulitate si a celei in revendicare exercitate de reclamanta T.C.M., tocmai pentru a putea sustine ulterior inopozabilitatea sentintei civile nr. 1609/4.11.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, pentru ca, de esenta actiunii in revendicare, prin compararea titlurilor, este tocmai existenta a doua titluri valabile, carora instanta le va acorda preferabilitate conform principiilor clasice existente in aceasta materie. Astfel, instanta de apel nu a motivat admiterea apelului prin faptul ca paratul, in calitate de succesor testamentar al numitei U.E. nu ar avea un titlu valabil asupra imobilului in litigiu, ci a retinut, in terminis, ca ii sunt opozabile reclamantei constatarile instantei referitoare la buna-credinta a autoarei paratului, ca o cauza de salvgardare a contractului de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Legii nr. 112/1995 de la aplicarea sanctiunii nulitatii absolute, dar si ca paratul intimat este tinut de efectele sentintei civile prin care U.E. a fost obligata sa-i lase reclamantei T.C.M. in deplina proprietate si pasnica posesie imobilul situat in Bucuresti, str. G. nr. 2 A, parter, ap. 1, sector 4
A admite sofismul dezvoltat de instanta de fond, conform caruia, in absenta unui raport juridic locativ intre recurent si intimata, fie el si "virtual", reclamanta nu poate exercita impotriva paratului decat o actiune in revendicare, inseamna a accepta ca sentinta civila nr. 1609/4.11.2002, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, ca act jurisdictional, ramane fara efecte juridice, substantiale si procesuale, in raport de succesorii cumparatoarei decedate, si ca aceasta hotarare nu are putere de lucru judecat in raport de succesorii universali ai partilor, desi printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, care se bucura de o prezumtie de validitate, imobilul a fost restituit reclamantei, dar si ca fostul proprietar, al carui titlu de proprietate a fost considerat preferabil, ar putea fi supus unei sarcini excesive si exorbitante, prin care ar trebui sa introduca cate o actiune in revendicare distincta in raport cu fiecare dintre mostenitorii dobanditori ai imobilului, instanta de fond neprecizand, in acest context, care ar fi titlurile de proprietate ce ar urma sa fie din nou comparate.
In acelasi sens, Curtea considera ca se impune examinarea fondului cauzei de catre judecatorie, competenta in prima instanta, care va trebui sa aprecieze, in raport de situatia de fapt dedusa judecatii, dar si de sustinerile paratului (aparari reiterate in etapa procesuala a recursului), daca sunt incidente in speta dispozitiile OUG nr. 40/1999, aprobata cu modificari prin Legea nr. 241/2001, cum corect a retinut si instanta de apel.
Tot astfel, Curtea considera ca este corecta aprecierea instantei de apel privind afectarea nejustificata a dreptului de acces la un tribunal, reglementat ca o componenta materiala a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (cauza Golder c. Marii Britanii, hotararea din 21 februarie 1975), determinata de solutionarea cauzei, prin admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii in evacuare.
Astfel, desi jurisprudenta Curtii Europeana a Drepturilor Omului este unanima in a aprecia ca dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, el putand fi supus limitarilor legale, regula este ca limitarile aplicate sa nu restranga dreptul de acces oferit individului de o maniera a atinge insasi substanta dreptului si de a-l lasa fara continut (cauza Sabin Popescu c. Romaniei, hotararea din 2 martie 2004).
Cum, in dreptul procesual civil roman, inadmisibilitatile nu sunt veritabile exceptii procesuale, acestea fiind limitativ prevazute de lege, prin pronuntarea unei astfel de solutii, instanta de fond nu s-a pronuntat asupra fondului cererii cu care a fost investita, considerand ca reclamanta trebuie sa introduca o noua actiune in revendicare in contradictoriu cu paratul N.C., ceea ce echivaleaza, implicit, cu absenta unei aprecieri directe si integrale asupra dreptului cu caracter civil si prerogativelor acestui drept ale reclamantei, in procedura declansata prin exercitarea actiunii in evacuare, contrara dreptului de acces la instanta, astfel cum este garantat de articolul 21 din Constitutia Romaniei si art. 6 din Conventie (cauza Canciovici si altii c. Romaniei, hotararea din 26 noiembrie 2002, definitiva la 24 septembrie 2003)
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul parat N.C. impotriva deciziei civile nr. 991/A/6.06.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul parat N.C. impotriva deciziei civile nr. 991/A/6.06.2006, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a Civila, in contradictoriu cu intimata reclamanta T.C.M..
7