Concediere colectiva. Reluarea activitatii ce a determinat concedierea. Consecinte.
Codul muncii - art. 72 alin. 1 si 2
Angajatul ce a dispus concedieri colective nu poate face noi angajari pe locurile de munca ale salariatilor concediati pe o perioada de 12 luni de la data concedierii acestora (art. 72 alin. 1 din Codul muncii).
In cazul in care in aceasta perioada angajatul reia activitatile a caror incetare a condus la concedieri colective, salariatii care au fost concediati au dreptul de a fi angajati pe aceleasi locuri de munca pe care le-au ocupat anterior, fara examen, concurs sau perioada de proba (art. 72 alin. 2 din Codul muncii), dar incalcarea acestui drept de catre angajator nu poate atrage nulitatea deciziei de concediere.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila -
complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale,
decizia nr. 330 din 8 februarie 2006
Prin sentinta civila nr. 2628 din 10 noiembrie 2005, Tribunalul Timis a admis contestatia intentata de contestatorul F.R.-D. impotriva intimatei S.C. "S.R." S.R.L. Timisoara, a dispus anularea deciziei de concediere nr. 3877 din 16.06.2005 emisa de intimata si reincadrarea contestatorului in functia detinuta anterior, pe aceea de operator linie si a obligat intimata la plata catre contestator a drepturilor salariale majorate, indexate si reactualizate incepand cu data concedierii 30.06.2005 si pana la reincadrarea efectiva in functie, retinand ca parata nu a respectat cerintele art. 72 din Codul muncii.
Recursul declarat de parata nu a fost motivat in drept, iar in fapt s-a sustinut, in esenta ca in cadrul unitatii a avut loc o reorganizare a activitatii, fapt ce a determinat o concediere colectiva, dovedita cu probatoriul administrat in cauza.
Mai mult, instanta de fond nu a observat ca Inspectoratul Teritorial de Munca Timis a constatat ca pentru o perioada de 2-3 luni, ulterior efectuarii concedierii colective, societatea comerciala a apelat la alte doua societati comerciale pentru a-i pune la dispozitie aproximativ 420 de persoane in vederea realizarii unor comenzi urgente, ori intre parata si aceste persoane nu au luat nastere raporturi juridice, ele fiind puse la dispozitie de agentul de munca temporara.
In urma examinarii cauzei atat prin prisma motivelor invocate in scris, cat si in limitele conferite de art. 3041 C. pr. civ. s-a constatat ca recursul este fondat si a fost admis, sustinerile formulate incadrandu-se in cerintele art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 3877 emisa de 16.06.2005, reincadrarea sa in functia detinuta si obligarea angajatorului la acordarea despagubirilor cuvenite de la data desfacerii contractului de munca si pana la data reincadrarii efective.
S-a sustinut ca unitatea a nesocotit cerintele art. 73 din Codul muncii, nefiindu-i acordat preavizul, precum si cerintele art. 70 din Codul muncii, intrucat nu i-a oferit un alt loc de munca.
Astfel, cum in mod just a retinut si instanta de fond pentru reorganizarea activitatii, in temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, S.C. "S.R." S.R.L. a dispus concedierea colectiva a 536 de angajati, ocazie cu care a fost desfiintat si locul de munca detinut de reclamant.
Rezulta de ca, sub acest aspect, desfiintarea locului de munca a fost efectiva si a avut o cauza reala si serioasa, fiind respectate cerintele art. 70 din Codul muncii.
Instanta de fond a considerat insa ca neindeplinirea cerintelor art. 72 din Codul muncii este de natura sa atraga nulitatea deciziei de concediere, desi din examinarea acestui text de lege rezulta numai o serie de facilitati pe care legiuitorul le-a acordat angajatilor concediati in cazul in care angajatorul reia activitatile a caror incetare a determinat concedierile colective.
In acest sens s-a prevazut ca salariatii ce au fost concediati au dreptul de a fi reangajati pe aceleasi locuri de munca pe care le-au ocupat anterior, fara examen sau concurs ori perioada de proba (art. 72 alin. 2 din Codul muncii), nefiind insa prevazuta si sanctiunea aplicabila angajatorului in aceste situatii.
Oricum, nu se poate lua in discutie o eventuala nulitate a deciziei de concediere intrucat, pe de o parte, textul enuntat anterior are in vedere o situatie ulterioara luarii masurii de catre unitate, iar pe de alta parte, precum s-a mentionat, aceste reglementari nu fac altceva decat sa confere o serie de drepturi fostilor angajati.
Pentru aceste considerente expuse s-a apreciat ca fondat recursul declarat in cauza si a fost admis, s-a modificat in tot hotararea pronuntata de tribunal, iar in fond a fost respinsa actiunea.