Exista situatii in care admiterea actiunii este conditionata de dovada prejudiciului suferit de creditor, dar existenta acestei conditii nu depinde de proba insolvabilitatii debitorului - deoarece existenta prejudiciului suferit de creditor este independenta de starea de insolvabilitate a debitorului.
Sunt ipotezele in care drepturile creditorilor se refera la anumite bunuri ale debitorului, a caror realizare nu necesita urmarirea intregului patrimoniu. In aceste cazuri simplul fapt ca debitorul a incheiat un act juridic cu o terta persoana asupra unui asemenea bun, care il impiedica pe creditor sa obtina ceea ce i se datoreaza sau toate avantajele pe care i le confera dreptul sau asupra acelui bun este de natura a-i cauza un prejudiciu. Pentru dovada prejudiciului in astfel de ipoteze, nu estre necesara existenta conditiei insolvabilitatii debitorului.
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tg. Jiu sub nr.12066/3128/2008 reclamantul B.C. a chemat in judecata pe paratii C.M., C.Gh.C. si A.A., solicitand sa se dispuna revocarea - desfiintarea actului aditional nr.10051 din 27.05.2008 prin care paratul C.M., avand calitatea de actionar la SC D. SA a cesionat un numar total de 14565 de actiuni catre ceilalti doi parati.
In motivarea cererii a aratat ca i-a imprumutat paratului C. M. o suma de bani, acesta garantand imprumutul cu actiunile detinute la diferite societati comerciale, iar paratul nu si-a indeplinit obligatia de restituire a imprumutului si in acelasi timp, a instrainat actiunile catre fiul si fiica acestuia, astfel ca in prezent reclamantul se considera pagubit in drepturile sale prin reaua credinta cu care au actionat paratii.
Reclamantul a precizat ca cesiunea este frauduloasa, paratul urmarind sa devina insolvabil .
Prin intampinarea formulata paratii au solicitat respingerea cererii , cu motivarea ca titlul executoriu invocat de catre reclamant il reprezinta un contract de imprumut cu data certa, deci neautentic, care nu a fost investit de catre instanta de judecata cu formula executorie, ca reclamantul nu a facut dovada comunicarii catre parat a somatiei in vederea executarii silite, ca nu a imprumutat de altfel nici o suma de bani de la reclamant, actul invocat nefiind semnat de catre parat.
Prin sentinta civila nr.2163/23.03.2010 a fost respinsa cererea formulata de reclamantul B.C. si obligat reclamantul la 800 lei cheltuieli de judecata catre parati.
Pentru a pronunta aceasta sentinta , prima instanta a retinut ca intre parti a intervenit un contract de imprumut la data de 10.11.2006 , autentificat sub nr. 2729 /2006 la BNP Titu Ionascu, prin care reclamantul acorda cu titlul de imprumut paratului suma de 57000 lei, pe care acesta trebuia sa o restituie pana la data de 30.11.2006.
Contractul prevede si clauza potrivit careia paratul consimte ca in cazul nerestituirii sumei imprumutate, fara nici o alta procedura judiciara, reclamantul sa intre in posesia bunurilor mobile si imobile ce apartin paratului, respectiv a unor actiuni la diferite societati comerciale pe care paratul le detine, pana la concurenta sumei imprumutate.
Ulterior, intre parti s-au ivit neintelegeri, tergiversari ale restituirii sumei, paratul nemairecunoscand semnatura sa pe acest act si instrainand actiunile detinute la SC D. SA potrivit actului aditional atacat, cedandu-le celorlalti doi parati, fiul si fiica sa.
Cat priveste valabilitatea contractului de imprumut, instanta a retinut ca prin rezolutia data de procuror in dosarul nr.5593/P/2008 s-a solutionat plangerea persoanei vatamate C.M. care a sesizat savarsirea de catre numitul B.C. a infractiunilor prevazute si pedepsite de art. 290 si 291 Cod penal , constand in aceea ca a incheiat in fals actul de imprumut in lipsa sa, fara semnatura sa, folosindu-l la instanta de judecata. Procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale in cauza, retinand ca cele sesizate nu se verifica, actul fiind incheiat in prezenta si cu semnatura paratului C.M.
Instanta a respins insa actiunea, retinand ca paratul a garantat imprumutul cu toate bunurile sale mobile si imobile sau cu actiunile pe care le detine la diferite societati comerciale, reclamantul nefacand dovada ca paratul nu detine bunuri mobile sau imobile ori ca singurele actiuni din care s-ar fi putut despagubi sunt cele cesionate prin actul atacat.
A motivat ca paratul a vandut aceste actiuni contra unor sume de bani ce pot fi, eventual, urmarite in contul datoriei, astfel ca nu se impune anularea actului, iar reclamantul nu a dovedit daca paratul mai detine sau nu alte actiuni la alte societati comerciale, asa cum reiese din contractul de imprumut si de ce nu s-a indreptat sa le urmareasca, vointa sa unidirectionata spre aceste actiuni nefiind de natura sa demonstreze reaua credinta a paratului in vanzarea actiunilor detinute la o societate comerciala.
Impotriva sentintei a declarat recurs recurentul reclamant B.C., recalificat de tribunal ca apel in sedinta din 22.06.2010.
A sustinut in motivele de apel ca, situatia reala a fost retinuta gresit de instanta de fond, intrucat crearea insolvabilitatii pentru debitor este consecinta directa a cesionarii actiunilor, tocmai in timpul executarii silite, respectiv ulterior nasterii creantei, iar tertii parati dobanditori ai actiunilor nu au opus beneficiul de discutiune si nu l-au invitat pe apelant sa-si acopere creanta cu alte bunuri existente in patrimoniul debitorului, realitatea fiind ca, debitorul nu are nici un bun inregistrat pe numele sau, altfel ar fi demonstrat in timpul judecatii contrariul.
A mai sustinut ca, debitorul nu a putut face dovada ca a primit bani pentru actiunile cedate chiar copiilor sai, iar instanta de fond nu a avut in vedere si complicitatea la frauda a cumparatorilor.
Prin decizia civila nr.237 din 22 iunie 2010, pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr.12066/318/2008 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Instanta de apel a motivat ca solutia data prin sentinta este legala, in speta nefiind intrunite toate conditiile pentru intentarea actiunii revocatorii, respectiv conditia referitoare la prejudiciul creat creditorului prin incheierea actului atacat.
A mai motivat instanta ca revenea reclamantului sarcina de a dovedi insolvabilitatea paratului debitor si nu a probat-o.
In privinta tertilor dobanditori ai actiunilor cesionate, s-a aratat ca din actul de cesiune nu rezulta ca cedarea s-a facut cu titlu oneros pentru a fi necesara si cealalta conditie a intentarii actiunii revocatorii si anume complicitatea la frauda a tertilor cesionari.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul pe care l-a intemeiat pe art.304 pct.9 Cod pr. civila si a solicitat modificarea deciziei si sentintei, iar pe fond admiterea actiunii - sustinand in esenta ca instanta de apel a interpretat gresit conditiile legale de admisibilitatea a actiunii pauliene.
A aratat recurentul ca in speta exista starea de insolvabilitate a debitorului C. - consecinta a actului fraudulos prin care acesta a cesionat actiunile - singurele bunuri ce se puteau urmari, dupa cum a constatat executorul judecatoresc.
A sustinut recurentul ca instanta trebuie sa-si formeze convingerea in privinta naturii frauduloase a actului, pe prezumtia relativa a crearii starii de insolventa prin incheierea actului in timpul executarii silite a acestor actiuni.
In privinta sarcinii ce-i incumba de a dovedi ca nu existau alte bunuri urmaribile, recurentul a aratat ca nu a putut obtine alte date privitoare la bunurile ce apartin debitorului , singura institutie ce i-a comunicat informatiile cerute fiind Registrul Comertului.
A mai aratat ca, desi la interogatoriul pe care i l-a luat paratul debitor a afirmat ca cesiunea a fost un act oneros, nu a depus la dosar chitante ori date privitoare la contul in care i s-au virat banii pentru a urmari sumele dobandite prin cesiune.
Recurentul a sustinut ca debitorul a mentinut permanent starea de insolvabilitate, nu a mai dobandit alte bunuri - intrucat daca ar fi existat alte bunuri urmaribile tertii dobanditori i-ar fi opus, in executarea silita, beneficiul de discutiune.
In privinta conditiei fraudei - a criticat instanta pentru ca nu a avut in vedere starea de spirit a debitorului la data incheierii actului - acesta prin vanzarea actiunilor catre fiul si fiica sa urmarind in mod evident sustragerea bunurilor de la urmarire, reaua credinta a debitorului rezultand si din respingerea plangerii penale prin care a incercat sa nu mai recunoasca actul de imprumut ce constituie titlul executoriu.
Intimatii parati au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului, sustinand pe de o parte ca nu se invoca aspecte de nelegalitate, iar pe de alta parte, ca nu exista conditia prejudicierii creditorului prin crearea starii de insolvabilitate.
Au mai sustinut ca reclamantul nu are o creanta certa, lichida si exigibila, intrucat contractul de imprumut nu a fost investit cu formula executorie si ca nu s-a facut dovada complicitatii la frauda a tertilor dobanditor.
Nu s-a retinut nulitatea recursului , respectiv ca recursul nu vizeaza aspectele de nelegalitate circumscrise art.304 pct.9 Cod pr. civila, de indata ce motivele se refera la conditiile actiunii pauliene care sunt reglementate prin dispozitii legale a caror interpretare si aplicare se pune in discutie.
Recursul este fondat.
Instanta de apel a retinut ca in speta sunt intrunite toate conditiile de admisibilitate a actiunii pauliene, cu exceptia celei privitoare la prejudiciul cauzat creditorului reclamant prin incheierea actului de cesiune actiuni - prejudiciul constand in crearea starii de insolvabilitate a debitorului sau prin actul incheiat.
Instanta nu a avut insa in vedere ca reclamantul creditor are o creanta specializata, intrucat prin contractul de imprumut s-a prevazut in mod expres garantarea creantei sale cu actiunile detinute de paratul debitor la societatile comerciale, ipoteza in care nu se mai cere conditia dovedirii insolvabilitatii pentru exercitarea actiunii pauliene.
In principiu, actiunea pauliana are caracter subsidiar, ea se justifica numai in ipoteza in care debitorul nu-si poate realiza creanta impotriva debitorului intrucat acesta a devenit insolvabil.
In speta, dupa cum am aratat, exista o asemenea ipoteza, in contractul de imprumut reclamantul si paratul debitor prevazand expres ca in cazul nerestituirii sumei imprumutate la data prevazuta in contract - creditorul poate sa intre in posesia actiunilor pe care debitorul le detine la societatile comerciale in echivalentul sumei imprumutate, fara alte actiuni judiciare.
Or, prin cesiunea actiunilor (cu care debitorul a garantat imprumutul) catre descendentii sai - in mod evident reclamantul creditor a fost prejudiciat - fiind impiedicat sa obtina ceea ce i s-a promis sub aspectul garantarii creantei sale.
Prin incheierea actului de cesiune actiuni s-a urmarit in mod evident fraudarea drepturilor creditorului, respectiv impiedicarea reclamantului de a obtine echivalentul creantei sale prin insusirea bunurilor cu care s-a garantat imprumutul.
Aceasta rezulta cu prisosinta din faptul ca cesiunea s-a facut catre fiul si fiica debitorului la scurt timp dupa ce s-a declansat procedura urmaririi actiunilor prin executorul judecatoresc, fara depunerea sumei ce reprezenta c.valoarea actiunilor intr-un cont al cedentului ori prin incasarea sumei de catre acesta, in act nefiind facuta nici o mentiune despre natura oneroasa ori gratuita a actului de cesiune.
Astfel, la data de 14 mai 2008, debitorul C.M. a fost somat de executorul judecatoresc sa achite reclamantului suma imprumutata, avertizandu-l ca in caz contrar se va proceda la vanzarea actiunilor pe care la detine la SC. D.S. SA Tg.Carbunesti, iar prin notificarea comunicata Registrului Comertului la data de 19 mai 2008 s-a facut cunoscuta urmarirea silita a unui numar de 14.565 actiuni pe care debitorul le detine la SC D.S.SA Tg.Carbunesti. Actul aditional de cesiune prin care debitorul a cesionat acelasi numar de actiuni descendentilor sai s-a incheiat la data de 27 mai 2008 deci ulterior inceperii executarii silite in scopul fraudarii creditorului.
Frauda este o stare psihica a debitorului care nu poate fi dovedita prin probe directe.
Existenta fraudei se deduce din imprejurarile de fapt si din intregul comportament al partilor.
Or, in cauza, reaua credinta a paratilor care au incheiat actul fraudulos rezulta nu numai din faptul ca actul s-a incheiat intre rude la cateva zile de la declansarea executarii silite asupra actiunilor cu care s-a garantat creanta reclamantului dar si din atitudinea debitorului care, contrar oricaror evidente in privinta valabilitatii creantei, a incercat sa conteste incheierea actului de imprumut, semnatura sa de pe act iar cercetarile penale efectuate au stabilit ca actul a fost incheiat si semnat de paratul debitor.
Aceeasi atitudine si-au mentinut-o paratii pe tot parcursul procesului, inclusiv prin concluziile scrise formulate in recurs, prin care invoca inexistenta titlului executoriu.
Reclamantul dispune de un titlu executoriu de indata ce a pornit executarea silita impotriva paratului debitor iar debitorul poate formula eventual obiectii sub acest aspect pe calea contestatiei la executare.
Actiunea pauliana nu este conditionata de existenta unui titlu executoriu al reclamantului, intrucat nu este un act de executare, ci prin ea se urmareste revocarea unui act juridic prin care se fraudeaza dreptul creditorului la garantarea creantei sale.
Efectul admiterii actiunii pauliene este inopozabilitatea actului fraudulos fata de creditor.
Prin admiterea actiunii, actul fraudulos devine inopozabil creditorului, ceea ce inseamna ca se considera lipsit de efectele sale in raporturile dintre creditorul reclamant si tertul parat. Creditorul se comporta ca si cum actul atacat nu s-ar fi incheiat de catre debitorul sau cu tertul dobanditor.
In speta reclamantul poate considera ca cesiunea de actiuni nu a avut loc si prin urmare, are dreptul sa urmareasca actiunile ca si cum nu ar fi iesit din patrimoniul debitorului.
Fata de toate aceste considerente, solutia ce se impunea in cauza era de admitere a apelului, de schimbare a sentintei si de admitere pe fond a actiunii cu consecinta constatarii inopozabilitatii actului aditional de cesiune actiuni nr.10051/27 mai 2008 fata de reclamantul creditor in limita creantei de 57.000 lei din contractul de imprumut.