Supravegherea specializata este o masura de protectie speciala, alaturi de plasament si plasament in regim de urgenta, ca masuri de protectie alternativa a copiilor aflati insituatiile prevazute in art. 39 alin. 1 din legea 272/2004.
In aplicarea consecventa a principiului interesului superior al copilului, dar si a principiilor consacrate legislativ in egala masura, vizand asigurarea unei ingrijiri personalizate si respectarea demnitatii copilului-atunci cand instanta de judecata este sesizata cu o astfel de cerere dupa o perioada destul de mare de timp de la data savarsirii faptei penale, este necesar sa se verifice daca masura mai este necesara pentru atingerea scopului in vederea caruia a fost instituita de lege - respectiv reabilitarea comportamentala si reinsertia scolara, familiala si sociala a minorului.
Asadar, masura speciala a supravegherii specializate nu este un scop in sine si nu poate fi conceputa luarea acestei masuri in mod automat doar ca o consecinta a savarsirii faptei penale de catre minorul care nu raspunde penal, ci intotdeauna trebuie sa corespunda la momentul in care se dispune, unor necesitatisi nevoi actuale ale acelui minor, a carui evaluare atesta persistenta unor carente eductionale, de comportament si de adaptare.
In consecinta, in situatia in care aceste nevoi nu mai sunt de actualitate, prin grija familiei sia scolii care au intervenit prompt si eficient la indreptarea minorului, masura supravegherii specializate nu se mai justifica, nu mai este oportuna si adecvata scopului urmarit, este disproportionata si poate capata in mod indirect valentele unei sanctiuni, fie si numai ale unei masuri educative, cum ar fi aceea a libertatii supravegheate, prevazuta in codul penal.
1. Prin sentinta civila nr. 407/20 nov. 2008 Tribunalul Dolj a respins cererea formulata de petenta DGASPC Dolj , prin care s-a solicitat sa se dispuna supravegherea specializata in familia tatalui a copilului RIS, nascut in anul 1997 in Craiova, fiica lui RI si RCD.
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a avut in vedere urmatoarele considerente:
Parintii copilului s-au despartit in urma cu 8 ani, iar copilul RIS, impreuna cu alti doi frati, au ramas in grija tatalui. Tatal locuieste impreuna cu acestia intr-un imobil compus din 3 camere si 2 holuri, modest mobilate, in conditii igienico-sanitare satisfacatoare. Veniturile familiei sunt compuse din ajutorul social in suma de 100 lei/luna si alocatiile complementare de 72 lei.Mama copilului, Rotaru Constantina-Daniela nu a mentinut legatura cu familia si nici nu a platit pensia alimentara stabilita printr-o hotarare judecatoreasca prin care cei trei copii au fost incredintati tatalui.
Copilul RIS a intrat in atentia DGASPC Dolj in baza adresei Parchetului de pe langa Judecatoria Craiova care arata ca acesta, impreuna cu 4 minori au sustras mai multi butuci din lemn de plop ce fusesera taiati si depozitati in piata de zi din orasul Bechet, jud. Dolj, savarsind infractiunea de furt calificat prevazuta de art.208, alin.l -209, alin.l, lit.a) si e) Cod Penal. Copilul RIS este elev in clasa a VI-a in cadrul unui liceu din Bechet. Acesta prezinta un nivel de dezvoltare fizica corespunzatoare varstei cronologice.
Din Raportul Serviciului de Probatiune, a reiesit faptul ca aceasta a savarsit infractiunea fara sa constientizeze gravitatea gestului copiind comportamentul altor persoane. A mentionat ca atat copilul cat si tatal acestuia au fost citati la Comisia pentru Protectia Copilului Dolj in vederea dispunerii unei masuri de protectie dar acestia nu s-au prezentat.
Tribunalul a retinut ca este adevarat ca minora, prin luarea unor butuci din lemn de plop, ce fusesera depozitati in piata de zi din orasul Bechet, a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si astfel ar fi intrunite conditiile prev. de art. 80 alin. 1 din Legea 272/2004, insa in raport de criteriile aratate in alin. 2 al aceluiasi articol, instanta a considerat ca nu se impune luarea fata de minora a uneia dintre masurile prev. de art. 55 lit. a sau c (plasamentul sau supravegherea specializata).
Aceasta, deoarece potrivit art. 80 alin. 2 din Legea 272/2004 " In dispunerea uneia dintre masurile prevazute la art. 55 lit. a si c, instanta judecatoreasca, a tinut seama de: conditiile care au favorizat savarsirea faptei; gradul de pericol social al faptei; mediul in care a crescut si a trait copilul; riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala; orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului".
Or, in speta de fata, din actele dosarului, dar mai ales din raportul de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Dolj,a rezultat ca savarsirea faptei nu a avut loc ca urmare a unei constientizari din partea minorei a faptei sale, ci minora a copiat comportamentul altor persoane. De asemenea, minora beneficiaza de un mediu stabil in domiciliul tatalui, chiar si in lipsa mamei, care a parasit-o acum 7 ani, tatal se preocupa de cresterea si educatia minorei si a celorlalti 2 frati ai ei si depune toate eforturile ca acestora sa nu le lipseasca nimic si sa beneficieze de o educatie corespunzatoare.
In atare situatie, instanta a considerat ca nu au existat conditii anume care au favorizat savarsirea faptei, ci doar intamplarea ca minora sa-i vada pe altii luand din acei butuci si nici riscul savarsirii din nou de catre minora a unei fapte prevazute de legea penala, cu atat mai mult cu cat tatal minorei si-a intensificat supravegherea si a incercat sa o faca pe minora sa constientizeze consecintele unor decizii, precum si diferenta dintre a lua si a fura.
Cu privire la gradul de pericol social al faptei, s-a constatat ca acesta este aproape inexistent avand in vedere in primul rand faptul ca, asa cum a declarat chiar minora, aceasta a luat cei doi butuci pentru a se juca cu ei, folosindu-i pe post de scena, urcandu-se pe ei si cantand, iar in al doilea rand, varsta minorei, care la data savarsirii faptei avea 8 ani si 7 luni, cand lumea nu este vazuta decat ca o joaca.
Pe de alta parte, de la data savarsirii faptei si pana in prezent au trecut 3 ani si deci, daca a existat o anumita rezonanta sociala negativa a acestei fapte, aceasta s-a stins prin trecerea acestui interval mare de timp, cu atat mai mult cu cat minora nu a mai savarsit o alta fapta in aceasta perioada.
In alta ordine de idei, potrivit art. 81 alin. 1 din Legea 272/2004 " Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub conditia respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi: frecventarea cursurilor scolare; utilizarea unor servicii de ingrijire de zi; urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane."
Din interpretarea acestui text de lege, se intelege ca aceasta masura nu poate fi instituita (neavand eficienta), decat daca instanta considera ca minorul trebuie sa respecte o anumita obligatie.
Or, in cazul minorei de fata, instanta a considerat ca nu-i poate stabili o anumita obligatie pe care trebuie s-o respecte, de vreme ce aceasta frecventeaza cursurile scolare, avand rezultate bune la invatatura, nu are nici o afectiune medicala si a savarsit fapta doar ca o joaca de copii si nu se impune deci nici utilizarea unor servicii de ingrijire de zi ori interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane si nici o alta conditie anume, aceasta constientizand in prezent, cand are aproximativ 12 ani, efectele unor anumite actiuni ale sale.
2.Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen si motivat, DGASPC Dolj, criticand hotararea pentru nelegalitate.
Criticile sunt in esenta urmatoarele:in mod gresit prima instanta a respins cererea si nu a dispus fata de minora care a savarsit o fapta penala, avand in vedere cercetarea sa de catre organele de urmarire penala, una din masurile prevazute de art. 55 lit. a si c din Legea 272/2004, chiar daca pericolul social al faptei este apreciat ca fiind foarte mic.
Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei in totalitate, admiterea cererii, fiind indeplinite cerintele art. 55 lit. din lege, in sensul supravegherii specializate in familia tatlui a copilului RIS.
Recursul de fata s-a respins ca nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protectie alternativa. Protectia prevazuta la alin. 1include instituirea tutelei, masurile de protectie speciala prevazute de prezenta lege si adoptia, potrivit art. 39 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, in conformitate cu prevederile art. 50 din acelasi act normativ.Masurile de protectie speciala a copilului sunt: plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata, potrivit art. 55 lit. a - c din Legea 272/2004.Supravegherea specializata ca masura de protectie speciala, se dispune fata de copilul care a savarsit o fapta penala si care nu raspunde penal, in conformitate cu art. 56 lit. e si art. 67 din acelasi act normativ.
In cazul in care exista acordul parintilor sau al reprezentantului legal, masura se dispune de catre comisia pentru protectia copilului, iar in lipsa acestui acord, de catre instanta judecatoreasca, ascultarea copilului fiind obligatorie, ca si exprimarea consimtamantului copilului in caz ca a implinit 14 ani, conform art. 24 si art. 53 alin. 3 din acelasi act normativ. In acest caz, se dispune fata de minor una din masurile prev. in art. 55 lit. a si c, respectiv plasamentul sau supravegherea specializata prin mentinerea copilului in familia sa cu respectarea anumitor obligatii, in conditiile art. 81 din lege, la alegerea uneia sau alteia dintre masuri, avandu-se in vedere criteriile prevazute in art. 80 alin. 2, respectiv: conditiile care au favorizat savarsirea faptei, gradul de pericol social al faptei, mediul in care a crescut si a trait copilul, riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala si orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului. In cauza, indiscutabil s-a stabilit ca minora a fost cercetata pentru savarsirea unei fapte penale si s-a solicitat luarea masurii supravegherii specializate in familia tatalui.
Dar, se ridica problema de a stii, daca potrivit legii, Comisia sau instanta dupa caz, este obligata sa dispuna fata de un minor care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal, masura plasamentului sau masura speciala de protectie a supravegherii specializate, operand in continuare in planul efectelor un principiu al oficialitatii odata declansata cercetarea din partea organelor statului, sau in fata autoritatii specializate si/sau a instantei civile, opereaza principiul oportunitatii subsumat principiului fundamental al respectarii interesului superior al copilului, in raport cu disp. art. 2 alin. 3 din lege, potrivit carora acest principiu va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
In rezolvarea acestei probleme de drept, Curtea apreciaza ca raspunsul corect la aceasta chestiune este cel cel stabilit in prima instanta, avand in vedere toate considerentele primei instante judicios expuse, dar si urmatorul argument de text: Imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala, dispuse de comisia pentru protectia copilului sau de instanta judecatoreasca, trebuie verificate trimestrial de catre directia generala de asistenta sociala si protectia copilului, iar in cazul in care imprejurarile prevazute la alin. 1 s-au modificat, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata sa sesizeze de indata comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, in vederea modificarii sau, dupa caz, a incetarii masurii, potrivit art. 68 din Legea 272/2004.
Or, in masura in care instanta poata sa dispuna incetarea masurii odata cu modificarea imprejurarilor avute in vedere initial, cu atat mai mult poate sa nu dispuna luarea acesteia, daca aceste imprejurari nu mai sunt de actualitate la momentul solicitarii si deci, nu justifica in prezent, instituirea unei masuri de protectie speciala, fie ea si supravegherea specializata.
Cu alte cuvinte, este necesar pentru luarea masurii, ca minorul sa fi savarsit o fapta penala si sa nu raspunda penal, dar nu si suficient, astfel ca atat comisia cat si instanta dupa caz, analizeaza in interesul superior al copilului, oportunitatea masurii in raport cu toate elementele relevante in cauza si cu particularitatile cazului, in context tinandu-se seama inclusiv de cele prevazute de lege in art. 80 alin. 2 din lege, chiar daca acestea apar ca fiind utile doar in momentul alegerii uneia dintre masurile prev. de art. 55 lit. a sau lit. c, avand in vedere importanta acestora.
Asa fiind, in cauza tribunalul a facut o aplicare corecta a legii, nefiind incident cazul de recurs de modificare, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila. Prin urmare, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila si neexistand niciun motiv de recurs de ordine publica in sensul disp. art. 306 alin. 2 Cod procedura civila ce se pune in dezbaterea partilor si din oficiu, s-a respins recursul de fata ca nefondat.
5