Prin actiunea civila inregistrata la 19.10.2007, reclamantul D.D. a chemat in judecata pe parata Primaria Municipiul Calafat, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa fie obligata aceasta sa prelungeasca contractul de inchiriere nr. 823/01.10.1989.
In fapt, a motivat ca, la data de 01.10.1989, a incheiat cu parata contractul de inchiriere inregistrat sub nr.823 prin care a inchiriat de la aceasta un apartament cu 2 camere si anexe, pe o perioada nedeterminata.
A mai aratat ca, la data de 04.7.2007, a primit o notificare prin care i se aducea la cunostinta ca are un debit de 293,41 lei, reprezentand chirie neachitata si intrucat parata a refuzat incasarea sumei, contestand titlul locativ al reclamantului, i-a trimis suma datorata prin mandat postal si a promovat actiunea de fata.
La data de 08.11.2007, parata a formulat intimpinare prin care solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca in urma incetarii activitatii SC GCL , ca urmare a intrarii in faliment, contractele de inchiriere incheiate cu aceasta societate au incetat urmand ca locatarii sa incheie noi contracte cu Primaria, in calitate de locator si, desi au afisat un anunt, reclamantul nu s-a prezentat la parata si a ocupat in continuare apartamentul, ulterior acceptand evacuarea.
Prin sentinta civila nr.2108 din 23 noiembrie 2007, pronuntata de Judecatoria Calafat, in dosarul nr. 2473/201/2007, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul D.D. impotriva paratei.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca reclamantul nu s-a prezentat la Primarie in vederea incheierii unui nou contract de inchiriere, a continuat sa ocupe apartamentul fara titlu si nu a achitat chiria, inregistrand restanta la chirie si pentru serviciile prestate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, instanta caracterizand calea de atac ca fiind apel.
Prin decizia civila nr.443 din 12 septembrie 2008, pronuntata in dosarul nr.2473/201/2007, Tribunalul Dolj a admis apelul reclamantului, a schimbat sentinta, iar pe fond a admis actiunea si a obligat parata sa incheie cu reclamantul D.D. contract de inchiriere pentru un apartament situat in Calafat, str.1 Decembrie 1918, bl.M.3.
A obligat parata la 10 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Instanta de apel a caracterizat actiunea, in raport de scopul urmarit de reclamant, ca fiind in obligarea paratei la incheierea contractului de inchiriere si nu la prelungirea contractului.
Pe fond, a motivat ca prima instanta a retinut gresit situatia de fapt, respectiv ca au incetat raporturile de locatiune odata cu incetarea activitatii SC GCL si ca reclamantul a fost instiintat de catre parata pentru incheierea unui nou contract, intrucat locatiunea a continuat, reclamantul achitand chiria fata de parata conform solicitarilor acesteia, iar instiintare colectiva a locatarilor in vederea incheierii unor noi contracte cu parata s-a apreciat ca insuficienta pentru a se putea retine refuzul reclamantului de a incheia contractul.
A mai motivat instanta ca incheierea de catre reclamant a contractelor de furnizare ori de prestare servicii publice pentru apartamentul in litigiu confirma tacita relocatiune, iar evacuarea acestuia din locuinta a fost una abuziva, nelegala.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Primaria Municipiului Calafat, solicitand modificarea deciziei, respingerea apelului si mentinerea sentintei.
Prin motivele formulate a sustinut ca exista o contradictie intre dispozitivul deciziei, prin care instanta a obligat-o la incheierea contractului de inchiriere cu reclamantul si considerentele deciziei care retin tacita relocatiune ce presupune existenta unui contract.
A invocat recurenta parata si incalcarea principiului liberalitatii contractuale, argumentand ca nu are nici o culpa in incetarea vechiului contract si ca nu s-a dovedit caracterul abuziv al evacuarii, in realitate, reclamantul acceptand eliberarea locuintei.
Recursul este nefondat.
Solutia pronuntata prin decizia atacata cu recurs nu este in contradictie cu considerentele deciziei.
Instanta de apel a retinut ca prin incetarea activitatii SC GCL - administrarea fondului locativ din care face parte locuinta in litigiu - a revenit paratei, ca succesoare a vechiului locator, chiar aceasta solicitand reclamantului sa-si execute obligatiile de plata a chiriei decurgand din contract - catre parata.
A mai argumentat instanta ca reclamantul este indreptatit la prelungirea locatiunii, dar cum a intervenit o schimbare a locatorului - se impune obligarea paratei nu la mentinerea locatiunii, ci la incheierea unui nou contract, rationament corect, neafectat de contradictii.
Prin solutia pronuntata in apel nu se incalca principiul libertatii contractuale.
In speta, nu se impune probarea vinovatiei paratei in incetarea vechiului contract pentru a se justifica obligarea acesteia la incheierea unui nou contract, ci doar sa se retina ca nu a intervenit o incetare a locatiunii.
Locuinta in discutie apartine statului.
In cazul acestor locuinte, legiuitorul, pentru a asigura locatarului stabilitatea dreptului de folosinta,intervenit prin prorogari legale, prelungind efectele unor contracte de inchiriere existente, in masura in care chiriasul nu a pierdut dreptul de folosinta din alte cauze decat expirarea termenului.
Astfel de prorogari legale s-au prevazut prin Lg.17/1994 - OUG 40/1999.
In cauza nu a intervenit o reziliere a contractului de inchiriere incheiat de reclamant cu fostul EGL in 1989, evacuarea acestuia din locuinta de catre parata fiind una nelegala, intrucat nu s-a dispus prin hotarare judecatoreasca irevocabila, conform dispoz. art. 25 din Lg.1141996.
Prelungirea prin lege a contractelor de inchiriere nu contravine dispozitiilor constitutionale - jurisprudenta Curtii Constitutionale fiind constata in acest sens (deciziile 30/1994, 41/1995, 191/1995).
Prin urmare, solutia pronuntata in apel este legala si neexistand temeiuri de modificare sau de casare a deciziei - urmeaza a se respinge, ca nefondat, recursul.
3