Prin sentinta civila nr.1516 din 12.02.2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul I.S. impotriva paratilor R.N.L. si D.R.I., a fost obligat paratul R.N. sa-i lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1347 mp. teren arabil si sa-si deplaseze gardul despartitor catre Est (interiorul proprietatii acestuia), cu latimea de 3,22 m., pe toata lungimea terenului de 418,30 m. A fost respinsa actiunea fata de paratul D.R.I.
Tribunalul Dolj, prin decizia civila nr. 87/22.02.2008, a admis apelul declarat de apelantul - parat R.N.L., a schimbat sentinta civila, in sensul ca s-a admis in parte actiunea cu privire la capatul de cerere in granituire si s-a stabilit hotarul despartitor intre proprietatile reclamantului si paratului pe actualul amplasament. S-a respins capatul de cerere in revendicare .
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul iar prin decizi a civila 662 din 1 septembrie 2008 a Curtii de Apel Craiova s-a admis recursul, s-a modificat decizia civila nr. 87 din 22 februarie 2008 si s-a admis apelul formulat de parat impotriva sentintei civile nr.1516 din 12 februarie 2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr.254/215/2005
S-a schimbat in parte sentinta civila nr. 1516 din 12 februarie 2007, in sensul ca a fost obligat paratul R.N.L sa-i lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1123,16mp, teren arabil si sa-si retraga gardul despartitor pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiza aflat la filele 45-50, in dosarul de apel.
La data de 11 septembrie 2008 revizuientul R.N.L a formulat cerere de revizuire a deciziei civile 662 din 1 septembrie 2008 a Curtii de Apel Craiova.
In motivarea initiala a cererii de revizuire s-au invocat dispozitiile art. 322 pct. 1,2,3,5,8 c.p.c. S-a sustinut ca instanta de recurs a pronuntat o hotarare care nu poate fi dusa la indeplinire, existand dispozitii contradictorii. Revizuientul a aratat ca in cauza nu a fost efectuat un raport de expertiza concludent, iar actiunea reclamantului a fost gresit admisa, desi revizuientul nu ocupa din terenul vecinului sau.
Cererea de revizuire a fost din nou precizata la data de 12 ian. 2009, fiind invocate prevederile art. 322 pct. 1, 2, si 3 c.p.c.
S-a aratat ca in dispozitivul deciziei exista contradictii , ca instanta nu a tinut seama de intinderea suprafetei de tern ocupata de revizuient, care este cea prevazuta in actele sale de proprietate.
S-a sustinut ca instanta a depasit limitele obiectului cauzei, incalcand un drept constitutional al revizuientului, desi acesta a facut dovada ca este proprietarul terenului.
Un alt motiv de revizuire a privit faptul ca instanta a acordat reclamantului mai mult decat a cerut, deoarece prin actiune nu a fost formulat un capat de cerere privind obligatia de a face. Revizuientul a considerat ca instanta de recurs avea posibilitatea de casa decizia din apel cu trimitere sau cu retinere, ca nu a motivat pentru ce a inlaturat expertizele efectuate.
Cererea de revizuire a fost respinsa pentru urmatoarele considerente.
In raport de prevederile art. 322 c.p.c., revizuirea este o cale extraordinara de atac, ce poate fi promovata numai pentru cazurile limitativ prevazute de lege, fiind inadmisibila repunerea in discutie a unor probleme de fond, care au fost discutate si stabilite de instanta cu ocazia rezolvarii fondului litigiului. Dispozitiile care reglementeaza exercitarea acestei cai de atac sunt de stricta interpretare, astfel ca motivele exprese de revizuire nu pot fi extinse sau interpretate astfel incat sa se dea posibilitatea unei noi judecati a fondului, pentru ca s-ar ajunge la incalcarea principiul autoritatii de lucru judecat.
Potrivit unei practici constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil in fata unei instante judecatoresti, garantat de art. 6 parag. 1 din Conventie, trebuie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care enunta preeminenta dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor parti. Unul din elementele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care reclama, intre altele, ca solutia data in mod oricarui litigiu de instantele judecatoresti sa nu mai fie pusa in discutie. (Hotararea Brumarescu c. Romaniei din 30.09.1999, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din 31/08/2000 , Hotararea Aurel Stanca c. Romaniei din 27.04.2004 , cauza Ryabykh c. Rusiei, nr. 52854/99)
Aceasta presupune ca instanta care este investita cu o cale extraordinara de atac, de retractare, nu se poate transforma in instanta de control judiciar care sa repuna in discutie raportul juridic initial dedus judecatii, deoarece aceasta poate afecta principiul securitatii raporturilor juridice, potrivit caruia o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, care se prezuma ca exprima adevarul si se bucura de validitate, nu mai poate fi repusa in discutie decat pentru motive exceptionale, limitativ prevazute de lege.
In aceste conditii, criticile de fond care au fost aduse prin cererea de revizuire de fata nu se circumscriu motivelor de revizuire si nu pot fi analizate. Aceste critici sunt cele care vizeaza interpretarea actelor de proprietate ale partilor, stabilirea intinderii suprafetei de teren ocupate de parti si determinarea titlului juridic existent asupra acestor terenuri.
Potrivit art. 322 pct 1 C.p.c., revizuirea poate fi promovata daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice, care nu pot fi aduse la indeplinire, facand astfel executarea imposibila, ceea ce presupune ca instanta a dispus executarea unor obligatii care se exclud reciproc. Contrarietatea trebuie sa existe in cadrul dispozitivului, nu si intre dispozitiv sau considerente ori intre dispozitiv si probele administrate in cauza.
Dupa cum se observa din motivele cererii de revizuire, coroborate cu dispozitivul deciziei atacate, revizuientul se refera la o contrarietate a dispozitivului cu probele cauzei, cat timp obligatia ce i-a fost impusa este clara si precisa, derivand din revendicarea unei suprafete de teren de catre reclamantul intimat.
In atare conditii, primul motiv de revizuire nu este fondat, el cuprinzand critici de fond, care au legatura cu interpretarea probelor si stabilirea situatiei de fapt, iar nu cu o imposibilitate de executare a obligatiei datorata contradictorialitatii dispozitiilor deciziei.
Cel de al doilea motiv al revizuirii priveste pronuntarea asupra unui lucru care nu a fost cerut , sustinandu-se ca, desi instanta a fost investita cu o actiune in revendicare s-a pronuntat si asupra unei obligatii de a face.
Reclamantul a solicitat prin actiunea initiala granituirea proprietatilor, aratand ca isi rezerva dreptul de a completa actiunea cu o cerere in revendicare, dupa efectuarea unei expertize . Actiunea a fost precizata la 5. 02.2007, fiind revendicata suprafata de 1347 m.p. teren.
Prin raportul de expertiza efectuat la prima instanta, ca si in cel din apel, omologat de instanta de recurs, s-a stabilit linia despartitoare dintre proprietatile partilor, aratandu-se ca pentru realizarea acesteia este necesar ca linia gardului sa fie schimbata si deplasata spre est.
Instanta de recurs, stabilind solutia pe fond, a admis in parte actiunea in revendicare si a stabilit linia de hotar, obligand la retragerea gardului, conform celor stabilite de expert. Asadar, instanta nu s-a pronuntat asupra unei cereri privind obligatia de a face, ci asupra actiunii in revendicare si granituire, iar obligatia de a retrage gardul face parte din demersurile necesare stabilirii liniei de hotar.
Solutia a fost data cu respectarea principiului disponibilitatii, asa cum este prevazut de art. 129 alin ultim C.p.c., in limitele investirii instantei, ceea ce duce la concluzia ca instanta nu a acordat ceea ce nu s-a cerut si nici nu a dat mai mult decat s-a cerut.
Art. 322 pct. 3 C.p.c. priveste formularea cererii de revizuire daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta. Acest motiv de revizuire este aplicabil atunci cand prin hotarare s-a dispus obligarea la predarea unui bun cert si determinat, care a pierit dupa pronuntarea hotararii, iar nu la situatia in care obligatia stabilita in sarcina debitorului poate fi executata de acesta, benevol, sau adusa la indeplinire silit, cum este cazul in speta. Cat timp terenul revendicat de reclamant si asupra caruia s-a dispus trasarea liniei de hotar exista, debitorul obligatiei nu poate sustine ca obiectul nu se afla in fiinta, acest temei al revizuirii fiind in mod neintemeiat invocat de revizuient.
Concluzia care se impune in urma analizei incidentei dispozitiilor art. 322 pct. 1,2,3 C.p.c, invocate in cererea de revizuire precizata, este aceea ca nu sunt indeplinite cerintele textelor legale si ca este nefondata cererea de revizuire, care va fi astfel respinsa.
2