Contestatie in anulare. Nelegala compunere a completului de judecata nu se circumscrie notiunii de necompetenta de ordine publica. Incalcarea drepturilor fundamentale prin prisma dispozitiilor CEDO (tribunal impartial) ar putea constitui motiv de rev... Decizie nr. 129 din data de 05.10.2011
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Dispozitiile art. 317 alin.1 pct.2 cod procedura civila, se refera la competenta generala, materiala sau teritoriala absoluta a instantelor judecatoresti. Compunerea completului de judecata nu se circumscrie notiunii de competenta a instantelor judecatoresti. Atat nerespectarea competentei absolute cat si nerespectarea dispozitiilor legale privind alcatuirea completului de judecata sunt motive de nelegalitate a hotararii, primul prevazut de dispozitiile art. 304 pct.3 si cel de-al doilea prevazut de art. 304 pct.1 insa, numai incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta poate naste dreptul la formularea unei contestatii in anulare.
Nici incalcarea dispozitiilor art. 6 din CEDO privitoare la judecarea cauzei de un tribunal impartial nu constituie motiv de contestatie in anulare.
O incalcare a drepturilor fundamentale prin prisma dispozitiilor CEDO ar putea constitui motiv de revizuire a hotararii in temeiul art. 322 pct. 9 cod procedura civila in conditiile in care "Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate" si cu respectarea Dispozitiilor obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 233/2011, publicata in MO nr. 340 din 17 mai 2011. Contestatia in anulare de fata urmeaza a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 317 alin.1 pct.2 cod procedura civila, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
Textul de lege se refera la competenta generala, materiala sau teritoriala absoluta a instantelor judecatoresti. Compunerea completului de judecata nu se circumscrie notiunii de competenta a instantelor judecatoresti. Atat nerespectarea competentei absolute cat si nerespectarea dispozitiilor legale privind alcatuirea completului de judecata sunt motive de nelegalitate a hotararii, primul prevazut de dispozitiile art. 304 pct.3 si cel de-al doilea prevazut de art. 304 pct.1 insa, numai incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta poate naste dreptul la formularea unei contestatii in anulare.
Contestatorul in contestatia de fata a invocat faptul ca hotararea a fost data de un complet de judecata constituit dintr-un judecator care trebuia sa se abtina de la judecata intrucat si-a mai exprimat opinia in aceeasi cauza, adica a invocat nerespectarea dispozitiilor legale privind alcatuirea completului de judecata.
Cum imprejurarea invocata nu se incadreaza in notiunea de incalcare a dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, contestatia in anulare de fata nu poate fi primita, motivele de contestatie in anulare fiind expres si limitativ prevazute de lege datorita caracterului de cale de atac extraordinara al contestatiei.
In contestatie sa, contestatorul invoca si faptul ca i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil, solutia nefiind pronuntata de o instanta independenta si impartiala, fiind nesocotite garantiile oferite de dispozitiile art. 6 din CEDO intrucat acelasi complet de judecata care a avut in compunere pe doamna judecator Ecaterina Moleanu a pronuntat atat Decizia nr. 123 din 8 februarie 2006 ( dosarul nr. 569/F/2005), cat si Decizia 76/2011 din 18 mai 2011, a carei anulare se cere in contestatia de fata.
Curtea apreciaza ca nici acest motiv nu se incadreaza in motivele de contestatie in anulare expres si limitativ prevazute de art. 317 si 318 cod procedura civila.
O incalcare a drepturilor fundamentale prin prisma dispozitiilor CEDO ar putea constitui motiv de revizuire a hotararii in temeiul art. 322 pct. 9 cod procedura civila in conditiile in care "Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate" si cu respectarea Dispozitiilor obligatorii ale Deciziei Curtii Constitutionale nr. 233/2011, publicata in MO nr. 340 din 17 mai 2011 (potrivit careia dispozitiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale in masura in care nu permit revizuirea unei hotarari judecatoresti prin care, fara a se evoca fondul, s-au produs incalcari ale unor drepturi si libertati fundamentale, incalcari constatate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului).
Partea putea recuza judecatorul in recursul formulat daca ar fi apreciat ca exista un motiv de incompatibilitate in persoana sa. Ori, din continutul deciziei 76/2001 si din fisa dosarului nu rezulta formularea unei cereri de recuzare, cu atat mai mult cu cat obiectul celor doua dosare in care s-au pronuntat Deciziile nr. 123 din 8 februarie 2006 ( dosarul nr. 569/F/2005), si Decizia 76/2011 din 18 mai 2011( dosarul nr. 1078/101/2010) nu este identic ci doar intr-o stransa legatura, fara sa existe caz de incompatibilitate in sensul dispozitiilor 24 cod procedura civila si art. 12 alin 2 din Legea nr. 85/2006 coroborate cu dispozitiile art. 991 din Regulamentul de Organizare Interna a Instantelor Judecatoresti, care sa determine judecatorul sa se abtina. Trebuie avut in vedere si faptul ca procedura speciala a legii insolventei impune ca cererile succesive in cadrul procedurii sa fie judecate de acelasi judecator-sindic respectiv ca cererile de recurs sa fie judecate de acelasi complet de recurs constituit in cadrul curtii.
De asemenea, partea putea recuza judecatorul daca avea vreo suspiciune in privinta impartialitatii lui (obiective sau subiective ) astfel cum a fost definita de Curtea Europeana, ca fiind absenta oricarei prejudecati sau a oricarei idei preconcepute privitoare la solutia unui proces. Judecatorul avea obligatia sa se abtina numai daca el ar fi considerat ca nu poate fi impartial. Ori, simplul fapt ca judecatorul a luat o anumita decizie inaintea procesului nu poate fi considerat intotdeauna ca ar justifica in sine o banuiala de impartialitate in privinta sa, care l-ar putea determina sa se abtina.