Aplicarea dispozitiilor art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005 si a art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ. Intelesul sintagmei " limitarea dreptului la libera circulatie in strainatate." (Decizia civila nr.23 A/13.01.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila)
Art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005, Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European
Deliberand, asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 15.06.2009, pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a Civila, reclamanta D.G.P. a chemat in judecata pe paratul H.M., CNP 17XXXXXX, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie in Belgia pentru o perioada de cel mult cinci ani.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratul a fost anterior returnat din Belgia in mai multe randuri, Tribunalul Bucuresti Sectia a III -a Civila, dispunand prin sentinta civila nr.664/14.04.2008 pentru returnarea din data de 22.01.2009 "restrangerea dreptului paratului H.M., pe teritoriul Belgiei pentru o perioada de un an de la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari".
Ulterior pronuntarii sentintei cu numarul de mai sus, dovada a modului gresit in care acesta a inteles sa-si exercite dreptul la libera circulatie , la data de 14.03.2009 paratul a fost returnat din nou din Belgia, in baza Acordului de readmisie incheiat de Romania cu acest stat, astfel ca, in cauza devin incidente dispozitiile art. 40 lit. d din Legea nr. 248/2005 privind suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate.
Prin sentinta civila nr. 987 din 16.07. 2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V a Civila s-a admis cererea formulata de reclamanta D.G.P. si a fost suspendata exercitarea dreptului paratului la libera circulatie pe o perioada de un an in Belgia.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca paratul a fost returnat anterior din Belgia in mai multe randuri, Tribunalul Bucuresti Sectia a III -a Civil, dispunand prin sentinta civila nr.664/14.04.2008 pentru returnarea din data de 22.01.2009 "restrangerea dreptului paratului G.M. pe teritoriul Belgiei pentru o perioada de un an de la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari".
Din declaratia data de parat cu ocazia returnarii, acesta precizeaza ca la data 28.06.2008 a fost arestat de autoritatile belgiene pentru furt, a fost judecat si condamnat la un an si jumatate inchisoare, din care a facut numai 8 luni.
Masura dispusa fata de cetateanul roman se aplica atunci cand s-a incalcat ordinea juridica interioara a respectivului stat, ca urmare a nerespectarii de catre acesta a legislatiei statului in care se afla, cu repercusiuni negative asupra imaginii Romaniei si a cetatenilor romani care calatoresc legal in strainatate.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta D.G.P., criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, in raport de aplicarea dispozitiilor art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005 si a art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ.
Critica formulata de apelanta se refera la modalitatea de redactare a dispozitivului hotararii pronuntate de Tribunalul Bucuresti, in sensul ca acesta trebuia sa dispuna suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate si nu pe perioada de un an in Belgia, asa cum s-a dispus prin sentinta civila nr.987 din 16.07.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila.
Apelul este nefondat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, se constata ca prin actiunea formulata la data de 04.06.2009 reclamanta D.G.P. a invederat instantei de fond ca paratul H.M. a fost returnat din Belgia in baza acordului de readmisie incheiat de Romania cu acesta stat, datorita faptului ca a savarsit infractiuni si a fost si condamnat de autoritatile belgiene pentru furt, la o pedeapsa cu inchisoare de un an si jumatate, pedeapsa din care a fost executata o perioada de 8 luni.
Asa fiind, in raport de dispozitiile Legii nr.248/2005 si de HG nr.825/1995, instanta a dispus suspendarea exercitarii dreptului paratului la libera circulatie pe o perioada de un an in Belgia.
Pentru a raspunde criticii formulate de apelanta trebuia avuta in vedere cauza nr. 33 din 10 iulie 2008 (cauza Jipa), pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in care s-a statuat ca articolele 18 si 27 din Directiva 2004/38/EC si a Parlamentului European cu privire la dreptul cetatenilor UE si a familiilor acestora de a circula liber pe teritoriul statelor membre, nu este in contradictie cu legislatia nationala a unui stat membru de a permite restrangerea dreptului la libera circulatie a unei persoane pe teritoriul unui alt stat membru, pe motiv ca anterior a fost repatriat din acel stat, datorita sederii ilegale, conditionat de conduita personala a cetateanului respectiv care constituie un pericol actual si suficient de serios la adresa unui interes fundamental al societatii si ca masura restrictiva este corespunzatoare scopului in care este luata.
Asadar instantele trebuie sa aprecieze daca situatia de fapt se incadreaza in premisele stabilite de Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European, dar si sa aprecieze proportionalitatea masurii luate cu scopul urmarit, pentru a respecta atat dreptul intern cat si dreptul comunitar si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg.
In acest context, dreptul la libera circulatie nu poate fi ingradit de o maniera generala, asa cum a solicitat apelanta "in strainatate" - acest aspect trebuind sa fie apreciat in mod concret raportat la conduita paratului, dar si cu privire la un anumit stat membru, din care a fost returnat si pe teritoriul caruia au fost comise fapte care incalca securitatea nationala, siguranta publica, ordinea publica, protectia sanatatii ori a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora - art.2 alin. 3 din Protocolul Aditional nr. 4 la CEDO.
Instanta de fond a pronuntat o hotarare legala si temeinica, deoarece a dispus luarea unei masuri raportata la situatia de fapt care priveste o singura tara a Uniunii Europene si este in acord si cu masura luata anterior prin care s-au mai dispus restrangerea dreptului la libera circulatie tot pe o perioada de un an, in concordanta atat cu actele normative de drept comunitar, dar si cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si a Protocoalelor Aditionale la aceasta.