UCIDERE DIN CULPA. VATAMARE CORPORALA DIN CULPA. OBLIGAREA LA DESPAGUBIRI A UNUI ASIGURATOR DIN STRAINATATE. APLICAREA DISPOZITIILOR DIN LEGISLATIA NATIONALA PRIVITOARE LA ASIGURARI.
Decizia penala nr. 139 din 25.02.2010
Prin decizia penala nr. 287/A/16.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul penal nr. 323/110/2009 au fost dispuse urmatoarele:
In temeiul art. 379 pct. 2 lit. „a” din Cod procedura penala, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de le langa Judecatoria Buhusi si apelantele parti civile M. I. si M. A. impotriva sentintei penale nr. 144/ 31.10.2008 pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosarul nr. 1188/199/2007 cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de prima instanta partilor civile M. I. si M. A..
A fost desfiintata sentinta penala apelata sub acest aspect.
A fost retinuta cauza spre rejudecare si in fond:
A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate partilor civile M I. si M. A. de catre prima instanta de la 26000 lei la 35000 lei.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
S-a constatat ca intimata inculpata a avut aparator ales.
In temeiul art. 192 al. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in apelul parchetului si al partilor civile au ramas in sarcina acestuia.
II. In temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta asigurator „D. A.” impotriva sentintei penale nr. 144/31.10.2008 pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosarul nr. 1188/199/2007.
In temeiul art. 192 al. 2 Cod procedura penala a fost obligata apelanta asiguratoare la plata sumei de 100 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel instanta de apel a avut in vedere ca:
Prin sentinta penala 144/31.10.2008 pronuntata de Judecatoria Buhusi in ds. nr. 1188/199/2007 a fost condamnat inculpatul C. D. , pentru savarsirea urmatoarelor infractiuni:
1. ucidere din culpa, prevazuta de art.178 al.2 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c si 76 lit.d Cod penal, la pedeapsa de 1 an si 8 luni inchisoare.
2. vatamare corporala din culpa, prevazuta de art.184 al.1,3 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c si 76 lit.e Cod penal, la pedeapsa de 2 luni inchisoare.
3. vatamare corporala grava din culpa, prevazuta de art.184 al.2,4 cu aplicarea art.74 lit.a, c si 76 lit.e Cod penal la pedeapsa de 5 luni inchisoare.
In baza art.33 lit.b si 34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea sporita cu 4 luni.
Pedeapsa de executat 2 ani inchisoare.
In baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
In baza art.82 Cod penal, a fost stabilit termen de incercare 4 ani.
A fost atrasa atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.
S-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit. a teza a IIa, b Cod penal, pe durata si in conditiile art.71 al.2 Cod penal.
In baza art.71 al.5 Cod penal s-a suspendat pedeapsa accesorie aplicata inculpatului.
In baza art.55 al.1, 50 din Lg.136/1995, a fost obligat asiguratorul de raspundere civila H. V. AG V. A., prin mandatar la plata daunelor materiale si morale dupa cum urmeaza:
- 19.564,06 lei daune materiale si 4000 lei daune morale catre partea civila M. I..
- 19.727,58 lei daune materiale si 5500 lei daune morale catre partea civila M. A..
- 20.555,49 lei daune materiale si 26.000,00 lei daune morale catre partile civile M. I. si M. A..
- 1.544,14 Euro, ori contravaloarea in lei la data executarii, catre partile civile M. I. si M. A..
A fost obligat acelasi asigurator prin mandatar sa plateasca partilor civile M. I. si A. suma de 1000 lei cheltuieli judiciare reprezentand onorariu aparator ales.
In baza art.191 Cod pr.penala a fost obligat inculpatul sa plateasca statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 200 lei din care50 lei Ministerului Public si 150 lei Ministerului Justitiei.
S-a constatat ca inculpatul a avut aparator ales la instanta.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut ca la data de 08.09.2005, orele 1700, partea vatamata M. I. a plecat de la domiciliul sau situat in mun. Bacau spre com.B., sat C., jud.Bacau, cu autoturismul proprietate in care se aflau pe bancheta din spate sotia si fiica sa, respectiv partea vatamata M. A. si M. E..
La orele 17,20, circuland pe DN2 pe banda de langa axul drumului, la circa 150 m de intersectia cu DJ 207F care duce spre comuna B.-B., partea vatamata a redus viteza pentru a vira la stanga si a semnalizat aceasta intentie.
In zona respectiva carosabilul are o latime de 12 m., cu cate 2 benzi pe sensul de mers, banda 1 cu o latime de 2,5 m si banda 2 de langa axul drumului cu o latime de 3,5 m.
Ajungand in dreptul intersectiei, partea vatamata a oprit pentru a acorda prioritate la doua autoturisme ce veneau din sens invers, mentinand semnalizarea pe stanga, si s-a angajat in efectuarea manevrei de viraj, moment in care din spate a fost izbit de autoturismul, condus de inculpatul C. D..
Din impact, autoturismul a fost proiectat pe contrasens, s-a rasturnat pe cupola, a derapat si a ajuns in aceeasi pozitie in santul din stanga.
In urma impactului, minora in varsta de 2,7 ani a fost proiectata prin geam pe carosabil, a fost transportata la Spitalul Judetean de Urgenta Bacau cu un autoturism oprit la fata locului, unde a decedat dupa cateva ore.
Partile vatamate M. I. si M. A. au fost transportate la acelasi spital cu ambulanta.
Partea vatamata M. I. a prezentat o fractura incompleta ram ischiopubian dreapta, factura costala C10, disjunctie acromioclaviculara, leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile ingrijiri medicale.
Partea vatamata M. A. a prezentat politraumatism cu fractura frontala stanga, fractura de bazin stanga, fractura peroneu stanga operat, plaga contuza cu interesarea articulatiei gleznei dreapta, hematoame brate, leziuni care au necesitat 95-100 zile ingrijiri medicale.
Impotriva deciziei au declarat recurs partile civile M. A. si M. I. precum si asiguratorul SC I. SRL Bucuresti.
In motivarea recursului declarat de partile civile a fost criticata decizia recurata pentru urmatoarele motive:
- in mod gresit instanta de apel a retinut ca temei al motivarii laturii civile Recomandarea nr. 5/1049 a O.N.U. iar nu directivele nr. 72/166/CE, 84/5/CEE, 90/232/CEE si 2000/26 CEE ale Consiliului precum si directivele 2000/26 CEE si 205/14/CEE ale Parlamentului European
- au fost retinute ca alte temeiuri juridice pentru rezolvarea laturii civile prevederile legii 192/2003 si Ordinul presedintelui Comisiei de supraveghere a Asigurarilor nr. 3.108/2004, desi acestea nu erau aplicabile in cauza, vizand doar asiguratorii ce functioneaza legal numai in limitele teritoriului Romaniei.
- in cauza erau aplicabile prevederile Legii 105/1992 care se coroboreaza cu Directivele mentionate si din care rezulta ca legea aplicabila este cea austriaca iar in acest sens a fost mentionata practica ICCJ, respectiv decizia nr. 7863/2006, aratandu-se ca intr-o cauza similara privind asigurarea de raspundere civila auto pentru accidente de circulatie determinarea legii aplicabile se realizeaza potrivit art. 103 din legea 105/1992. s-a mentionat ca recurentii au interes in a se stabili aplicabilitatea legii austriece in materie de asigurari, deoarece aceasta prevede un cuantum mai mare al despagubirilor
- cu privire la daunele acordate s-a solicitat majorarea daunelor morale in raport de suferinta enorma produsa prin moartea unicului copil, de faptul ca dupa ce a aflat de accident a decedat si mama partii civile M. I., precum si de faptul ca recurentii nu au mai putut avea alt copil.
In motivarea recursului declarat de asigurator au fost criticate hotararile anterioare sub aspectul cuantumului despagubirilor morale si materiale acordate, apreciind ca acestea sunt prea mari, sens in care s-a solicitat reducerea cuantumului acestor despagubiri.
Procedand la analiza hotararii recurate in raport de actele si lucrarile dosarului si de motivele de recurs invocate Curtea retine urmatoarele:
Referitor la criticile aduse cu privire la legea care trebuie aplicata in cauza pentru solutionarea laturii civile se observa ca la dosarul instantei de fond (filele 78-80) a fost depusa copie dupa cartea internationala de asigurare pentru automobile (cartea verde) pentru automobilul pentru asiguratul C. D. la pct. 1 precizandu-se urmatoarele. „ in orice tara vizitata Biroul acestei tari preia raspunderea unui asigurator de raspundere obligatorie pentru folosirea autovehiculului desemnat in aceasta carte de asigurare, si anume in acord cu legile referitoare la asigurarea obligatorie din aceste tari” ( s .n.)
Avand in vedere ca polita de asigurare a fost emisa in conformitate cu Conventia „ carte verde” trebuie avute in vedere si prevederile art. 3 lit. f si art. 7 din Conventie, in mod justificat invocate de asigurator, din care rezulta ca pretentiile de despagubiri ca urmare a unui accident impotriva Biroului de gestionare se acopera prin asigurare dupa legea tarii in care accidentul s-a produs.
Prin urmare, in speta concreta dedusa judecatii, asiguratorul raspunde in conformitate cu dispozitiile din asigurarea tip „carte verde”, pe deplin opozabile atat acestuia cat si persoanelor care solicita plata despagubirilor.
In acest sens sunt aplicabile insusi reglementarile din dreptul comunitar invocate de recurentii – parti civile pentru ca in conformitate cu directiva 72/166/CEE a Consiliului se prevede in decizia Comisiei din 28.07.2003 la al. 2 ca au fost adoptate decizii care impun fiecarui stat membru sa se abtina sa controleze asigurarile de raspundere civila ale vehiculelor care stationeaza in mod obisnuit pe teritoriul unui alt stat membru. Asadar sunt neavenite discutiile privitoare la aplicarea legii austriece prin interpretarea dispozitiilor Legii 105/1992, deoarece in masura in care s-ar ajunge la concluzia ca legea aplicabila este cea a asiguratorului, s-ar intra in contradictie cu prevederile din conventia de asigurarea in care se stipuleaza in mod clar ca legea aplicabila este cea tarii in care s-a produs accidentul si, in consecinta si cu legislatia comunitara in materie.
Cu privire la retinerea gresita in cauza a prevederilor Legii 192/2003 ca al doilea temei juridic al laturii civile, critica este fondata, insa aceasta imprejurare nu poate conduce la casarea hotararii deoarece nu a produs nici o consecinta practica sub aspectul solutiei dispuse.
Recursul partilor civile este in schimb fondat cu privire la cuantumul daunelor morale acordate acestora pentru prejudiciul suferit ca urmare a decesului fiicei lor, minora M.E. . Elementele din speta, astfel cum au fost enuntate de catre recurenti, evidentiaza producerea unui imens prejudiciu partilor civile, motiv pentru care se impune majorarea cuantumului daunelor morale pentru partile civile stabilite de instantele anterioare. La stabilirea cuantumului acestora se va avea in vedere, pe cat posibil, obtinerea pentru recurenti a unei satisfactii de ordin moral, instanta fiind constienta in acest sens ca indiferent de valoarea despagubirilor, partile civile nu isi vor recapata valoarea afectiva pierduta.
Cu privire la recursul formulat de asigurator se observa ca daunele materiale au fost corect stabilite de catre instante, pe baza unor probe necontestate de catre recurenta (inscrisuri, declaratii de martori, expertize) astfel ca solicitarea privind diminuarea cuantumului acestora nu poate fi primita de catre instanta de recurs.
Fata de considerentele expuse urmeaza, in temeiul dispozitiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p., a fi admis recursul partilor civile, casata in parte atat decizia recurata cat si sentinta Judecatoriei Buhusi numai in ceea de priveste cuantumului daunelor morale acordate partilor civile M. A. si M. I. se va retine cauza spre rejudecare si in fond va fi majorat cuantumul daunelor morale.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei, respectiv sentintei penale recurate.
In temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. va fi respins ca nefondat recursul declarat de asigurator urmand ca acesta sa fie obligat la plata cheltuielilor judiciare catre stat, potrivit art. 192 al. 2 C.p.p.