Competenta teritoriala este alternativa in ipotezele reglementate de art. 10 C.pr. civ. si in cazul alegerii instantei prin conventia partilor.
In acest din urma caz insa, competenta teritoriala este alternativa numai in situatia in care alegerea s-a facut in favoarea partii care va declansa, ulterior procesul, deci in favoarea viitorului reclamant. In aceasta situatie, reclamantul poate sesiza fie instanta aleasa prin conventie, fie instanta competenta teritorial potrivit regulilor de drept comun.
Daca insa alegerea instantei a fost facuta in interesul ambelor parti sau in interesul exclusiv al celui ce va fi chemat in judecata, adica in interesul paratului, competenta teritoriala nu mai este alternativa, reclamantul fiind tinut, conform principiului fortei obligatorii a contactelor reglementat de art.969 C. civ., sa actioneze la instanta aleasa prin conventie.
Prin sentinta nr. 731/3.09.2008 pronuntata de Tribunalul Olt s-a admis exceptia necompetentei teritoriale si s-a declinat competenta de solutionarea actiunii la Tribunalul Bucuresti - Sectia Comerciala.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, potrivit art.8 alin. 2 din contractul de antrepriza depus la dosar, partile au convenit ca litigiile sa fie solutionate de instantele de judecata din localitatea unde isi are sediul beneficiarul, in cauza de fata parata SC S.E. COMPANY SA.
Intrucat conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, conform dispozitiilor art.969 C.civ., reclamanta avea obligatia sa respecte aceasta clauza, in speta fiind inlaturata posibilitatea sa, prevazuta de art.12 C.p.civ, de a alege intre instantele alternativ competente.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta.
Recursul este nefodat.
Conform dispozitiilor art.5 alin. 1 din OUG nr.119/2007, cererea privind creanta de plata a pretului se depune la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta iar, potrivit prevederilor alin. 4 al aceluiasi articol, judecatorul verifica din oficiu competenta instantei, procedand conform legii.
Ca urmare, competenta teritoriala de solutionare a ordonantei de plata se determina potrivit regulilor prevazute de lege pentru solutionarea fondului si se retine ca, potrivit principiului prevazut de art.12 C.p.civ., reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente.
Competenta teritoriala este alternativa in ipotezele reglementate de art.10 C.p.civ si in cazul alegerii instantei prin conventia partilor.
In acest din urma caz insa, competenta teritoriala este alternativa numai in situatia in care alegerea s-a facut in favoarea partii care va declansa, ulterior, procesul, deci in favoarea viitorului reclamant. In aceasta situatie, reclamantul poate sesiza fie instanta aleasa prin conventie, fie instanta competenta teritorial potrivit regulilor de drept comun.
Daca insa, alegerea instantei a fost facuta in interesul ambelor parti, sau in interesul exclusiv al celui ce va fi chemat in judecata, adica in interesul paratului, competenta teritoriala nu mai este alternativa, reclamantul fiind tinut, conform principiului fortei obligatorii a contractelor, reglementat de art.969 C.civ., sa actioneze la instanta aleasa prin conventie.
Ca urmare, Curtea a retinut ca Tribunalul Olt a facut in cauza o corecta aplicare a dispozitiilor art.969 C.civ., dand eficienta clauzei prevazute de parti in art.8 alin. 2 din contractul de antrepriza, conform careia litigiile se solutioneaza la instantele de judecata din localitatea unde isi are sediul beneficiarul SC S.E. COMPANY SA, debitoarea chemata in judecata in cererea privind emiterea unei ordonante de plata.
Fata de considerentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat, potrivit dispozitiilor art.312 alin. 1 C.p.civ.