Sporul de fidelitate de 15 % din salariul de baza incepand cu data de 8 februarie 2006 - 12 februarie 2008 personal contractual din unitati de cultura. Decizie nr. 8165 din data de 17.09.2008
pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Sporul de fidelitate de 15 % din salariul de baza incepand cu data de 8 februarie 2006 - 12 februarie 2008 personal contractual din unitati de cultura (Teatrul Liric Craiova, Filarmonica Craiova). Prin sentinta nr. 248 din 12.02.2008, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.345/63/2008 s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul P. D. I. in contradictoriu cu parata Filarmonica Oltenia Craiova.
A admis in parte cererile de interventie accesorie in interesul reclamantului formulate de Sindicatul Liber al Coristilor Profesionisti Filarmonica Oltenia Craiova si Uniunea Judeteana a Sindicatelor Democratice Dolj.
A obligat paratul sa achite reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de baza incepand cu data de 08.02.2006 pana la 12.02..2008.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca reclamantul este salariatul unitatii -parate cu contract individual de munca pe durata nedeterminata.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de munca nr. 197 / 8 02 2006, unic la nivel de ramura cultura pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neintrerupta de 10 ani in oricare dintre institutiile de cultura beneficiaza de un spor de fidelitate de 15% din salariul de baza, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data inregistrarii, conform dispoz. art. 103 din contract si dispoz. art. 25 din Legea 130/1996, in cazul de fata data de 08.02.2006, in raport de data concreta de indeplinire a conditiei de vechime neintrerupta de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit sa beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15% .
Desi indeplinea conditiile art. 45 lit. f, avand in vedre ca avea 10 ani vechime neintrerupta in una din institutiile de cultura, asa cum rezulta din carnetul sau de munca, totusi parata nu i-a acordat acest spor pana in prezent, incalcand prevederile contractului colectiv de munca, precum si prevederile art 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii potrivit carora "angajatorul are obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractul individual de munca" .
De asemenea a incalcat si prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit carora "salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor", salariul cuprinzand salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri asa cum prevede art. 155 din codul muncii.
In acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constand in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de baza, de la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca, respectiv 08.02.2006 raportata si la data concreta de indeplinire a conditiei de vechime de 10 ani, pana la zi, respectiv data pronuntarii prezentei hotarari, data pana la care s-a facut dovada ca paratul a incalcat obligatiile ce-i reveneau si prevederile contractuale. Dupa aceasta data nu se poate anticipa conduita angajatorului si nu se poate retine o incalcare a dispozitiilor legale sau contractuale.
Avand in vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit carora "angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul" instanta a obligat paratul sa acopere prejudiciul produs reclamantilor prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la sustinerea paratului ca nu a putut acorda sporul de fidelitate, deoarece contractul colectiv de munca mentioneaza ca se acorda in conditiile legii si ca legea de salarizare nu prevede acest spor instanta a inlaturat-o ca neintemeiata, deoarece contractul colectiv de munca constituie legea partilor, are putere de lege intre parti, dispozitiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de munca nr. 197/2006 si art 236 alin.4 din codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de munca sa fie cuprinse si in lege pentru a fi aplicate. Legea stabileste un nivel minim de drepturi sub care nu se poate cobori, iar contractul colectiv de munca poate prevedea si alte drepturi in plus.
Din aceleasi considerente nu poate fi retinuta de instanta nici sustinerea paratei ca sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare a Legii 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007, respectiv data de 01 09 2008, care prevede expres la art. 15 alin. 3 ca " la salariile de baza stabilite conform alin. 1 se pot adauga premii, stimulente, precum si sporuri prevazute de lege sau in contractele colective de munca pe ramura, in limita bugetului aprobat".
Avand in vedere ca reclamantul a solicitat acordarea sporului de la 01.01. 2006, precum si faptul ca instanta a considerat cererea intemeiata doar de la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca nr. 197/2006 instanta a admis in parte cererea si a obligat parata sa plateasca reclamantilor sporul de fidelitate de 15% din salariul de baza de la 08.02.2006 pana la data pronuntarii hotararii.
De asemenea instanta a admis in parte si cererea de interventie accesorie in interesul reclamantului formulata de intervenientul Sindicatul Liber al Coristilor Profesionisti Filarmonica Oltenia in conformitate cu art. 49 Cod pr. civila si cu faptul ca actiunea principala este admisibila doar in parte.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Filarmonica OLTENIA Craiova, criticand-o ca fiind nelegala si solicitand admiterea acestuia, modificarea in totalitate a hotararii primei instante, in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta.
S-a sustinut ca nu au fost avute in vedere inscrisurile depuse la dosar de catre parata, respectiv adresele si nota de relatii emise de catre Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse; ca recurenta este o institutie bugetara ai carei salariati au stabilite salariile prin lege, incalcandu-se prevederile art. 12 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de munca care stipuleaza ca institutiile bugetare nu pot negocia prin contractele colective de munca incheiate la nivel de ramura, clauze referitoare la drepturi ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
S-au invocat in acelasi timp si prevederile art. 95 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura cultura care mentioneaza faptul ca raporturile consiliului local cu institutia recurenta vor fi reglementate de catre acesta si fiind vorba de o institutie publica finanta integral de la bugetul local si nu din venituri proprii, salariatii acesteia nu pot beneficia decat de drepturile banesti acordate prin acte normative.
In sustinerea recursului, s-a depus la dosar, de catre recurenta, adresa nr. 10500/08 aprilie 2008, emisa de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, nota inregistrata sub nr. 10109/3 februarie 2006 la Directia de Politici Salariale a aceluiasi minister si nota nr. 197/03/8 februarie 2006, emisa de Directia Legislatia Muncii din acelasi minister.
Analizand recursul declarat, de catre parata, in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 3041 Cod pr.civila se constata ca este neintemeiat si se va respinge avandu-se in vedere urmatoarele considerente:
Negocierea salariilor este o consecinta a principiului constitutional potrivit caruia este garantat dreptul la negocieri colective in raporturile de munca, in acest sens fiind dispozitiile art. 41 alin.5 din Constitutie, ce au fost concretizate in Codul muncii prin dispozitiile art. 157 alin. 1 - drept constitutional care prevede ca salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ si colective intre angajatori si salariati sau reprezentantii acestora.
In speta intimata - reclamanta este salariata paratei - recurente conform contractului individual de munca depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate in cuantum de 15 % din salariul de baza. Prin urmare, analiza legalitatii si temeiniciei pretentiilor salariale formulate in cauza se impune a fi efectuata prin prisma clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de ramura cultura, incheiat in perioada de referinta, inregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, intrucat potrivit dispozitiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii clauzele contractului de munca incheiat la nivel de ramura se aplica tuturor salariatilor incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
In acelasi sens dispozitiile art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevad producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de munca pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca.
Prin contractele de munca incheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru conditii deosebite sau speciale de munca, spor pentru vechime in munca si alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidentialitate aflat in discutie si prevazut in dispozitiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de munca nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramura cultura pe anii 2006-2008 care arata ca "personalul cu o vechime neintrerupta de 10 ani in oricare dintre institutiile de cultura beneficiaza de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de baza, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanta a facut o corecta aplicare a prevederilor contractului colectiv de munca unic la nivel de ramura cultura pe anii 2006-2008, concluzionand in mod intemeiat ca reclamantilor li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de baza incepand cu 8 februarie 2006, data intrarii in vigoare a prevederilor acestei conventii ce constituie legea partilor, indiferent de faptul ca legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de munca este, concomitent un act juridic bilateral-un contract din care izvorasc drepturi si obligatii reciproce ale partilor si un izvor de drept, care se incadreaza in categoria de exceptie a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de munca, prin natura sa juridica, este un contract regulamentar. In speta, caracterul regulamentar rezulta cu atat mai mult din calitatea uneia dintre partile contractante, Ministerul Culturii si Cultelor, care a participat la negocieri si a semnat contractul colectiv de munca incheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) H.G. nr. 78 / 2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, "Ministerul Culturii si Cultelor este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, care elaboreaza si asigura aplicarea strategiei si politicilor in domeniile culturii si cultelor".
In indeplinirea rolului si a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii si Cultelor are ca atributii principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
"10. asigura, cu respectarea legislatiei in vigoare, colaborarea si consultarea cu sindicatele si patronatul din domeniile sale de activitate, precum si cu alte structuri ale societatii civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidenta asupra sectorului culturii si pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
13. elaboreaza norme, normative si metodologii pentru domeniul sau de activitate, obligatorii pentru toate institutiile si asezamintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
In exercitarea acestor atributii, in dubla sa calitate de reprezentant al patronatului si organ de specialitate al administratiei publice centrale, Ministerul Culturii si Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de munca, asumandu-si astfel responsabilitatea respectarii tuturor clauzelor negociate.
In acest sens s-au avut in vedere prevederile art. 98 din acelasi contract colectiv de munca; dispozitiile art. 40 alin.2 lit. c si art. 236 alin. 4 Codul muncii la care se adauga prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit carora contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor, iar executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, neindeplinirea obligatiilor asumate atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
S-a concluzionat astfel ca reclamantii sunt indreptatiti de a li se acorda sporul de fidelitate, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de munca nefiind necesar ca aceste drepturi sa fie prevazute si in lege pentru a fi aplicate, in conditiile in care legea de salarizare stabileste un nivel minim de drepturi, iar in contractul colectiv de munca sunt prevazute drepturi suplimentare.
Este adevarat ca dispozitiile art. 12 din legea 130/1996 prevad faptul ca salariatii institutiilor bugetare care incheie contracte colective de munca nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitiile legale, insa atata vreme cat prin dispozitiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura cultura nr.197/8 februarie 2006, partile au prevazut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectiva isi produce efecte juridice, cata vreme nu a fost anulata.
In ceea ce priveste inscrisurile depuse la dosar de catre recurenta - parata se constata ca nu influenteaza situatia de fapt si de drept retinuta de catre prima instanta, intrucat acestea reprezinta moduri de interpretare a dispozitiilor legale sau propuneri de modificare a dispozitiilor contractului colectiv de munca
Fata de cele aratate si in raport de dispozitiile art. 312 Cod pr.civila recursul declarat de parata Filarmonica OLTENIA Craiova se priveste ca nefondat si se va respinge, mentinandu-se hotararea Tribunalului Dolj.