Cererea de repunere in termen, intemeiata pe dispoz. art. 19 din decretul 167/1958, se refera la posibilitatea pe care instanta o are, atunci cand constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul legal de prescriptie a fost depasit, de a efectua o repunere in termenul de actiune.
Legea nu enumera cazurile in care poate fi acordata repunerea in termen, lasand organelor de jurisdictie libertatea de apreciere a imprejurarilor invocate de reclamant, limitele acestei libertati rezultand din formula utilizata de legiuitor "cauze temeinic justificate", care subliniaza de altfel caracterul exceptional al acestei institutii.
Imprejurarile succeptibile de a justifica repunerea in termen sunt numai impiedicari relative, avand caracter de obstacol numai pentru reclamant si pentru cei care s-ar afla in aceleasi conditii cu acesta, dar nu si pentru orice reclamant diligent.
Repunerea in termen nu poate fi acordata atunci cand titularul dreptului la actiune era in masura sa inlature cauza care a impiedicat introducerea in termen a actiunii, dar nu a facut-o din culpa sa.
Prin actiunea formulata la Judecatoria Caracal, reclamantul F.O. a chemat in judecata pe paratul G.I.G., pentru a se constata nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr. 1194/1969, eliberat la data de 26.02.1970, de Notariatul de Stat Caracal. A mai solicitat sa fie repus in termenul de optiune succesorala , conform art. 700, 727 Cod civil.
Prin sentinta civila nr.580/ 08.02.2008 , pronuntata de Judecatoria Caracal, in dosarul civil 6176/207/2007, a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul F.O. impotriva paratului G.I.G..
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca reclamantul nu a facut nici o dovada din care sa rezulte acceptarea tacita sau expresa la succesiunea autorului sau si nici o frauda la lege care sa impuna anularea actului, situatie raportata si la sentinta civila 4450/26.11.2007, pronuntata de Judecatoria Caracal, in dosarul 4571/207/2007.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel F.P.O., criticand solutia pentru faptul ca i s-au incalcat drepturile de optiune succesorala, inscriindu-se in dispozitiile. art. 700 cod. civ., in sensul ca, codul nu prevede renuntarea tacita la succesiune, situatie in care exista posibilitatea neconceptarii la dezbaterea mostenirii care a avut loc fara stiinta sa si instanta si-a incalcat rolul activ in ceea ce priveste administrarea probatoriilor, nesolicitand dosarul notarial si facand acte de administrare a mostenirii in fostul domiciliu al parintilor si neavand initiativa dezbaterii succesiunii tatalui sau datorita respectului pe care l-a avut fata de a doua sotie a acestuia, care l-a crescut de la varsta de 4 ani.
Tribunalul Olt, prin decizia nr. 194/17 iunie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant F.O., impotriva sentintei civile nr.580 din data de 08.02.2008, pronuntata de Judecatoria Caracal, in dosarul civil 6176/207/2007.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca actiunea in anulare a certificatului de mostenitor este o actiune personala care se supune termenului general de prescriptie prev. de art. 3 din Dec. 167/1958 , termen care incepe sa curga de la data eliberarii certificatului, respectiv 26.02.1970.
Acest termen este un drept la actiune in sens material care, neexercitat in termen, face imposibila analiza motivelor de nelegalitate ale actului atacat, inscrierea din actul notarial fiind considerat renuntator deoarece in termenul de prescriptie de 6 luni de la data deschiderii succesiunii nu a formulat acte de acceptare - formularea notarului fiind deficitara sub acest aspect al acceptarii succesiunii, dar cu raportare la conduita apelantului in perioada 1970-2007 putand fi interpretata ca prescrisa cu atat mai mult cu cat sustinerile sale referitoare la administrarea gospodariei nu au fost dovedite in nici un mod.
In actul atacat, F.O. este trecut ca renuntator la succesiune, situatie pe care o confirma chiar acesta, prin apel, in care arata ca " nu a avut initiativa solicitarii inceperii dezbaterii succesiunii tatalui sau" prin respectul datorat celei de a doua sotii a acestuia.
Or, in ceea ce priveste succesiunea acestei a doua sotii - G.E., din preambulul sentintei civile nr. 4450/2007, instanta a retinut ca reclamantul nu a putut face probe cu privire la dezbaterea succesiunii sotului acesteia, astfel ca sustinerile sale facute in apel apar ca nefondate.
In termen legal, impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul F.O., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie deoarece in mod nelegal nu s-a facut aplicarea dispoz. art. 700 Cod civil, privind dreptul de a accepta succesiunea in termen de 6 luni si posibilitatea prelungiri acestui termen; art. 790 alin.1 si 797 Cod civil privind imparteala si nulitatea acesteia; art. 13 din Decretul 50/1953 privind procedura notariala, precum si art. 25 alin.2 din acelasi decret privind posibilitatea acordata de lege celor prejudiciati de a cere in justitie anularea certificatului de mostenitor; art. 19 din Decretul 167/1958, privind posibilitatea de repunere in termenul de a actiona atunci cand exista motive temeinice, avand in vedere ca reclamantul a luat cunostinta de certificatul de mostenitor a carui nulitate se invoca abia la data de 14.09.2007.
Au fost invocate ca motive de nelegalitate si fraudarea drepturilor reclamantului prin constatarea din certificatul de mostenitor ca este renuntator la succesiune, fara sa se fi luat acordul de vointa la renuntare; in mod nelegal a fost respinsa proba cu martori, cu toate ca se tindea la dovedirea unei stari de fapt privind acceptarea succesiunii.
Criticile formulate nu sunt intemeiate.
Reclamantul a solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 1194/1969/26.02.1970, privind succesiunea lui G.P., decedat la 23.06.1969, invocand fraudarea intereselor sale prin consemnarea gresita in certificat a faptului ca a renuntat la succesiune, consemnare eronata deoarece nu a existat o declaratie in acest sens, nu a cunoscut ca s-a dezbatut succesiunea de pe urma tatalui decat la momentul decesului sotiei acestuia, G.E.. S-a cerut repunerea in dreptul de optiune succesorala pentru mostenirea tatalui sau, G.P..
Instantele au constatat ca motivele invocate de reclamant nu constituie cauze de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor, ci de nulitate relativa a acestuia.
Pentru ca frauda sa fie motiv de nulitate absoluta, aceasta trebuie sa se refere la incalcarea intentionata de catre parti a dispozitiilor imperative ale legislatiei in vigoare, cu ocazia incheierii sau executarii unui act juridic.
Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, frauda are in vedere acordul tuturor partilor participante la actul juridic respectiv pentru incalcarea constienta a dispozitiilor legii.
In speta, reclamantul invoca faptul ca nu a cunoscut ca a avut loc dezbaterea succesorala de pe urma tatalui sau si ca in certificatul de mostenitor apare ca renuntator in mod tacit, conform art. 700 Cod civil.
Art. 700 Cod civil se refera la dreptul de a accepta succesiunea in termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, acest termen putand fi prelungit de instanta judecatoreasca, la cererea mostenitorului, cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea acestuia de a se folosi de dreptul sau.
In mod corect instantele au considerat ca, fata de consemnarea din certificatul de mostenitor, chiar daca reclamantul este trecut la rubrica renuntator la succesiune, acesta este neacceptant al succesiunii, conform art. 700 Cod civil. De fapt, notarul nici nu l-a considerat renuntator, deoarece a consemnat expres ca este strain de succesiune in mod tacit, conform art. 700 Cod civil, deci este de fapt un neacceptant al succesiunii.
Procedura succesorala notariala cuprinde, potrivit Decretului 40/1953, un ansamblu de reguli cu caracter complex, pe baza carora se stabileste compunerea masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, intinderea drepturilor acestora, finalizandu-se in fata notarului prin eliberarea certificatului de mostenitor. Dupa deschiderea procedurii succesorale notariale, notarul de stat, constatand ca de pe urma defunctului au ramas bunuri si mostenitori, va cita pe toti ce se pretind mostenitori si legatari, iar la termenul fixat va stabili numarul si calitatea mostenitorilor, compunerea masei succesorale, precum si intinderea drepturilor acestora, potrivit legii sau testamentului.
Asa cum rezulta din certificatul de mostenitor, reclamantul a fost indicat ca fiind mostenitor legal, certificatul de mostenitor finalizand procedura notariala, asa cum a fost descrisa mai sus.
Textele de lege invocate in sustinerea apararii de catre recurent privind nulitatea certificatului de mostenitor, respectiv art. 790 si 797 Cod civil, se refera la impartelile facute intre mostenitori sau facute de tata, de mama sau de alti ascendenti intre descendentii lor si au in vedere partajul bunurilor succesorale care trebuie sa fie facute intre toti mostenitorii acceptanti sau, in cazul partajului de ascendent, intre totii copii in viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor predecedati.
Aceste texte de lege nu au incidenta in cauza de fata, care are ca obiect constatarea nulitatii certificatului de mostenitor si nu a impartelii succesorale.
Atat timp cat reclamantul este indicat ca mostenitor neacceptant in certificatul de mostenitor, acesta nu poate invoca faptul ca in mod intentionat s-a omis mentionarea sa ca mostenitor. Dezbaterea s-a facut cu respectarea dispozitiilor legii, respectiv Decretul 40/1953, finalizandu-se prin eliberarea certificatului de mostenitor la incheierea acestei proceduri, acest certificat constituind un inscris oficial prin care se constata calitatea de mostenitor a unei persoane ca si drepturile sale succesorale si un mijloc legal de dovada a acestei calitati si a drepturilor succesorale.
Reclamantul a invocat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor pentru a evita ridicarea exceptiei de prescriere a dreptului la actiune, insa instantele, analizand motivele de nulitate invocata, au considerat ca acestea constituie motive de nulitate relativa, situatie in care actiunea este prescriptibila.
Nulitatea absoluta intervine cand s-a incalcat o dispozitie legala imperativa, edictata in vederea ocrotirii in mod precumpanitor a unor interese generale, obstesti, in schimb nulitatea relativa actioneaza cand s-a incalcat o dispozitie legala, edictata in scopul de a ocroti in mod precumpanitor un interes personal.
In speta, reclamantul invoca tocmai incalcarea unei dispozitii legale prin mentiunea eronata a renuntarii la succesiune, deci a unui interes personal deoarece se considera in fapt un acceptant al succesiunii.
Cu toate ca se considera un acceptant al succesiunii, a solicitat repunerea in dreptul de optiune succesorala, potrivit art. 700 Cod civil, or, repunerea in termen, la care se refera la art. 700 alin.2 Cod civil, are in vedere impiedicarea mostenitorului de a se folosi de dreptul sau din motive de forta majora, numai in aceasta situatie instanta putand prelungi, la cererea mostenitorului, termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfarsit impiedicarea. Reclamantul nu a indicat nici un motiv de forta majora care sa-l fi impiedicat sa accepte in termen succesiunea si nici nu a precizat cand ar fi incetat aceasta impiedicare.
Pentru a se solutiona insa aceasta cerere trebuia ca instanta sa fi fost investita legal in termenul prescris de lege privind dreptul la actiune. Numai in situatia in care investirea instantei s-a facut in termenul prevazut de lege, aceasta va putea sa se pronunte si asupra cererii de repunere in termenul de optiune succesorala.
Reclamantul a formulat cerere de repunere in termenul de actionare in justitie, dar fara respectarea dispoz. art. 19 din Decretul 167/1958.
Cererea de repunere in termen, intemeiata pe dispoz. art. 19 din decretul 167/1958, se refera la posibilitatea pe care instanta o are, atunci cand constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul legal de prescriptie a fost depasit, de a efectua o repunere in termenul de actiune.
Legea nu enumera cazurile in care poate fi acordata repunerea in termen, lasand organelor de jurisdictie libertatea de apreciere a imprejurarilor invocate de reclamant, limitele acestei libertati rezultand din formula utilizata de legiuitor "cauze temeinic justificate", care subliniaza de altfel caracterul exceptional al acestei institutii.
Imprejurarile succeptibile de a justifica repunerea in termen sunt numai impiedicari relative, avand caracter de obstacol numai pentru reclamant si pentru cei care s-ar afla in aceleasi conditii cu acesta, dar nu si pentru orice reclamant diligent.
Repunerea in termen nu poate fi acordata atunci cand titularul dreptului la actiune era in masura sa inlature cauza care a impiedicat introducerea in termen a actiunii, dar nu a facut-o din culpa sa.
Reclamantul a indicat ca motiv de repunere in termenul de prescriptie faptul ca nu a cunoscut existenta certificatului de mostenitor decat dupa decesul sotiei supravietuitoare a tatalui sau, respectiv la data de 14.09.2007. Nu a justificat insa din ce motive nu a luat cunostinta de existenta certificatului de mostenitor, atat timp cat potrivit certificatului de mostenitor care reprezinta un act oficial, a fost conceptat ca mostenitor al tatalui, dar neacceptant.
Pe de alta parte, potrivit aceluiasi text de lege invocat pentru repunerea in termenul de actiune, cererea poate fi facuta in cel mult 1 luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.
Raportat la aceasta ultima dispozitie si fata de data pe care a indicat-o reclamantul ca fiind cea la care a luat cunostinta de existenta certificatului de mostenitor - 14.09.2007, se constata ca actiunea introdusa la 27.12.2007 depaseste termenul de 1 luna de zile prevazut de lege.
Cum cererea a fost formulata peste termenul de 1 luna de zile, prevazut expres de lege, instantele nu mai pot acorda repunerea in termen, asa cum au si procedat.
In ceea ce priveste caracterul actiunii formulata de reclamant, se constata ca acesta considera ca a investit instanta cu o actiune in anularea certificatului de mostenitor, in conditiile art. 25 alin.2 din Decretul 40/1953, situatie care demonstreaza ca nulitatea invocata este o nulitate relativa si nu absoluta.
Actiunea in anularea certificatului de mostenitor poate fi introdusa de orice persoana care a fost prejudiciata prin eliberarea acestuia, deci chiar si de mostenitorul care nu si-a manifestat vointa de a accepta succesiunea. Cel care formuleaza aceasta actiune trebuie sa respecte insa termenul general de prescriptie extinctiva de 3 ani, prev. de art. 3 din Decretul 167/1958.
Prescriptia dreptului la actiune constituie un mijloc de stingere a dreptului la actiune in sens material prin exercitarea acelui drept in intervalul stabilit de lege, deci titularul dreptului subiectiv care a fost inactiv un anumit timp isi pierde ocrotirea dreptului respectiv pe calea actiunii in justitie si odata cu aceasta posibilitatea de a obtine executarea silita.
Atat timp cat instantele au retinut ca actiunea in anularea certificatului de mostenitor este prescrisa extinctiv, in mod legal instantele nu au mai considerat temeinica cererea de administrare a probatoriului pentru a se demonstra acceptarea tacita a succesiunii. Pentru a se impune administrarea dovezilor privind acceptarea tacita a succesiunii, actiunea in anularea certificatului de mostenitor trebuia sa fie solicitata in termenul general de prescriptie de 3 ani, ceea ce reclamantul nu a efectuat.
Prin aplicarea prescriptiei dreptului la actiune se evita dificultatile de ordin probator care s-ar putea ivi odata cu trecerea unui timp mai indelungat si constituie o sanctiune a legii pentru titularul dreptului care din neglijenta nu l-a exercitat in timpul acordat de lege.
Proba cu martori solicitata de catre reclamant pentru a demonstra acceptarea tacita a succesiunii nu era nici utila, nici pertinenta cauzei atat timp cat aceasta chestiune reprezenta o problema de fond a cauzei la care nu se putea trecere avand in vedere exceptia de tardivitate ridicata, exceptie cu caracter dirimant si de fond privind chiar obiectul cererii.
In considerarea celor expuse, urmeaza ca aplicand art. 312 alin.1 Cod pr. civ., sa se respinga ca nefondat recursul.