Prin Legea nr.247/2005, prevederile art.27 din legea nr.10/2001, care distingeau, sub aspectul modalitatii de reparatie, dupa cum imobilul a fost preluat cu sau fara titlu valabil, stabilind ca in aceasta ultima ipoteza persoanele indreptatite puteau obtine restituirea in natura a imobilului, au fost modificate, art.29 ( prin renumerotare) stipuland ca in situatia in care imobilul solicitat se afla in patrimoniul unei societati comerciale privatizate, alta decat cele prevazute la art.21 alin. 1 si 2, persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri, in conditiile legii speciale, restituirea in natura fiind exclusa.
Legea nr.247/2005 este de imediata aplicare tuturor situatiilor pendinte, adica raporturilor juridice nascute sub imperiul vechii legi, dar ale caror efecte juridice nu au fost consumate inca, ceea ce inseamna ca art.29 se aplica si in cazul notificarilor formulate anterior intrarii sale in vigoare, dar nesolutionate inca irevocabil pana la momentul aparitiei sale.
Prin sentinta nr.623 din 2 octombrie 2007, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.3095/63/2006, s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC Foraj Sonde SA Craiova, invocate de parata prin intampinare.
S-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii P.O.M, S.A, C. P.D., C.S.A., V,A, in contradictoriu cu parata SC FORAJ SONDE SA.
A fost obligata parata SC FORJ SONDE SA Craiova sa restituie in natura reclamantilor imobilul situat in Craiova, str. Fratii Buzesti nr. 4, jud. Dolj, compus din constructiile individualizate in cuprinsul raportului de expertiza intocmit de expert B.C si terenul aferent acestora in suprafata de 1651 mp.
S-a respins capatul de cerere privind obligarea paratei la emiterea dispozitiei si cererea subsidiara privind obligarea la daune cominatorii, ca ramase fara obiect.
S-a respins actiunea formulata fata de parata Primaria Municipiului Craiova ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
S-a respins ca inadmisibila cererea de introducere in cauza a A.V.A.S, si Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca imobilul solicitat a fi restituit in natura a apartinut autorilor reclamantilor, B P si B I, a fost preluat abuziv, prin nationalizare, in temeiul Decretului nr. 92/1950, in lista anexa la acest act normativ figurand ca proprietar doar B.P.
S-a retinut ca, in prezent, imobilul se afla in patrimoniul unei societati comerciale integral privatizate la data intrarii in vigoare a Legii 10/2001, situatie in care ar avea incidenta dispozitiile art. 29 din Legea 10/2001, republicata prin Legea 247/2005, cu consecinta imposibilitatii restituirii in natura a bunului.
Cu toate acestea, prima instanta a apreciat, potrivit art.7 si art. 27 din legea 10/2001, in forma anterioara modificarii aduse prin Legea 247/2005, ca la data formularii notificarii reclamantii aveau o speranta legitima de a obtine restituirea in natura a imobilului, in sensul jurisprudentei constante a CEDO, in aplicarea art.1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei europene a drepturilor omului, speranta pe care, modificarea legislativa adusa de Legea 247/2005 in cursul judecarii cauzei le-a luat-o, prin inlaturarea conditiei de "titlu valabil" din fostul art. 27 din lege.
S-a considerat astfel ca s-a produs o ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor, care, desi era prevazuta de lege si urmarea realizarea unui interes economic general, nu a respectat cerinta proportionalitatii intre scopul urmarit si mijloacele folosite, pentru a face aplicabile dispozitiile art.1, alin.1,teza a II-a, din Protocolul aditional la Conventie.
In aceste conditii, avand in vedere si practica recenta a instantei supreme, s-a facut aplicarea art. 27 in forma anterioara modificarii, si constatandu-se, potrivit Legii 213/1998 ca imobilul in litigiu a fost preluat in mod abuziv, caci decretul de nationalizare a fost contrar Constitutiei Romaniei din 1948, s-a dispus restituirea in natura.
A fost inlaturata ca nefondata sustinerea paratei potrivit careia imbunatatirile realizate la imobil l-ar fi transformat intr-o noua constructie, conform dispozitiile art. 19 din legea 10/2001 republicata, si astfel reclamantii ar fi indreptatiti la masuri reparatorii prin echivalent, intrucat raportul de expertiza specialitatea constructii intocmit de exp. tehnic B.C. a concluzionat ca fata de forma initiala, imobilul in configuratia sa actuala nu reprezinta o noua constructie.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata SC FORAJ SONDE SA CRAIOVA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelanta parata a aratat ca s-a aplicat in mod gresit art. 27 din legea 10/2001, in forma anterioara modificarii aduse prin Legea 247/2005, cata vreme la momentul solutionarii cauzei erau in vigoare prevederile art. 29, asa cum au fost introduse prin Legea 247/2005, care nu mai distingeau in ceea ce priveste modalitatea de reparatie in functie de caracterul preluarii, ci prevedeau ca daca imobilul se afla in patrimoniul unei societati comerciale integral privatizate, persoana indreptatita are dreptul doar la despagubiri.
Chiar si in ipoteza in care si-ar gasi aplicarea prevederile art. 27 in forma anterioara, apelanta a aratat ca nu s-a facut nici o analiza sub aspectul valabilitatii preluarii bunului, golindu-se astfel de continut notiunea de titlu valabil, si inlaturandu-se distinctia intre titlu valabil si cel nevalabil.
Apelanta parata a sustinut ca nu s-a avut in vedere faptul ca actele depuse la dosar atesta ca imobilul situat initial in Craiova, str. Karl Marx, nr.4 a fost demolat, iar prin investitia realizata de societate s-a modificat si modernizat structura si compartimentarea acestuia, astfel incat in prezent cladirea este practic o constructie noua, aspect ce atrage incidenta art. 19 din lege, potrivit cu care persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent.
Criticile formulate de apelanta parata sunt intemeiate, pentru considerentele care succed:
Imobilul solicitat a fost dobandit, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 10665/24.11.1922, de autorii B.P. si B. I, si a fost situat in Craiova, str.Buzesti, nr.24, fiind nationalizat doar de la autorul B.P., asa cum reiese din pct. 411 al anexei actului de preluare (certificatul nr. 2124/08.11.2001, emis de Directia Judeteana a Arhivelor Nationale, fila 20, dosar prima instanta ). Ulterior, acest imobil, identificat in str. Karl Marx, nr.4a, a fost transmis in anul 1978 in administrarea ICSAP Craiova, iar apoi in administrarea Schelei de Foraj Melinesti, prin decizia nr. 61/9.03.1990 ( fila 236). Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.2398/30.10.1995, s-a recunoscut, prin efectul Legii 15/1990 si a HG nr. 834/1991, dreptul de proprietate exclusiva a paratei asupra imobilului de la aceeasi adresa ( Fratii Buzesti, nr. 4a).
In prezent, imobilul se afla amplasat pe str. Fratii Buzesti, nr.4, asa cum rezulta din identificarea realizata de Primaria Craiova, mentionata in dispozitia nr. 7530/24.10.2002, prin care s-au inaintat spre solutionare societatii parate notificarile formulate de reclamanti.
Aceasta imprejurare a fost, de altfel, clarificata si prin adresa nr. 12234/27.11.2006, emisa de RAADPFL Craiova ( fila 188 ), in care a fost expusa succesiunea denumirii strazilor si a numerelor factoriale ale imobilului in litigiu.
Identitatea intre imobilul ce a facut parte din patrimoniul autorilor reclamantilor si s-a transmis acestora prin efectul succesiunii legale, fostul hotel Metropol ( Stancescu ), si cel ocupat in prezent de parata SC Foraj Sonde SA a fost evidentiata si de expertul tehnic B.C. in cuprinsul lucrarii de la filele 246-251 din dosarul primei instante, aratandu-se ca partea de cladire cu destinatia de sediu administrativ al SC foraj Sonde SA Craiova corespunde cu fosta cladire ce a apartinut Hotelului Metropol.
Critica apelantei sub aspectul lipsei de identitate intre cele doua imobile este, deci, nefondata.
Dispozitiile art. 19 din Legea 10/2001, invocate de apelanta parata, nu sunt incidente in cauza, asa cum corect a retinut prima instanta.
Prin concluziile raportului de expertiza tehnica intocmit de exp. tehnic B.C. s-a stabilit ca, desi valoarea totala a investitiilor realizate de societatea parata la imobilul solicitat a se restitui in natura este de 2.784.607,66 lei RON, singurul corp nou de cladire este cel reprezentat de casa scarilor, iar in ceea ce priveste transformarea pasajului pietonal si inglobarea acestuia in cladire, desi reprezinta un corp nou adaugat la constructia initiala, suprafata insumata nu depaseste cu peste 100% aria corpului principal de cladire, corespunzator vechiului hotel Metropol.
Prin urmare, cladirea, in configuratia sa actuala, nu reprezinta o noua constructie, iar corpurile adaugate, in raport cu forma anterioara, nu insumeaza peste 100% din aria desfasurata initial, astfel ca exceptia prevazuta de art. 19 de la principiul prevalentei restituirii in natura, reglementat de art. 7, alin.1, Legea 10/2001, nu opereaza in speta.
Cu privire la incidenta dispozitiilor art. 27 in forma anterioara Legii 247/2005, sau a art. 29 din actuala reglementare a Legii 10/2001, se apreciaza ca prima instanta nu a facut o aplicare corecta a legii in timp.
Este adevarat ca la data formularii notificarii erau in vigoare prevederile art. 27, care distingeau, sub aspectul modalitatii de reparatie, dupa cum imobilul a fost preluat cu sau fara titlu valabil, stabilind ca in aceasta ultima ipoteza persoanele indreptatite puteau obtine restituirea in natura a imobilului.
Este justa si sustinerea reclamantilor, retinuta de prima instanta, potrivit careia daca entitatea investita cu solutionarea notificarii si-ar fi indeplinit obligatia legala de solutionare a cererii in termenul de 60 zile de la data inregistrarii acesteia, potrivit art. 25 din lege, ar fi aplicat art.27, mai favorabil reclamantilor, care doresc sa obtina bunul in natura.
Prin Legea 247/2005, insa, intrata in vigoare pe parcursul solutionarii contestatiei, prevederile legale mai sus mentionate au fost modificate, fostul art. 27 devenind prin renumerotare art. 29, care nu mai distinge in functie de modalitatea de preluare, stipuland ca in situatia in care imobilul solicitat se afla in patrimoniul unei societati comerciale privatizate, alta decat cele prevazute la art. 21, alin.1 si 2, persoanele indreptatite au dreptul la despagubiri, in conditiile legii speciale, restituirea in natura fiind exclusa.
Principiul neretroactivitatii legii, consacrat in art. 15, alin.2, din Constitutie, si art.1 din Codul civil, precum si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului afirma ca legea noua trebuie sa respecte suveranitatea celei vechi, in sensul ca nu poate desfiinta sau modifica reglementarea juridica anterioara, iar legea veche trebuie sa admita aplicarea imediata si fara rezerve a legii noi, in sensul ca actiunea noii legi se intinde atat asupra faptelor pendinte, cat si asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Legea 247/2005 este de imediata aplicare tuturor situatiilor pendinte, adica raporturilor juridice nascute sub imperiul vechii legi, dar ale caror efecte juridice nu au fost consumate inca, ceea ce inseamna ca art. 29 se aplica si in cazul notificarilor formulate anterior intrarii sale in vigoare, dar nesolutionate inca irevocabil pana la momentul aparitiei sale.
A considera in mod contrar ar insemna golirea de efecte juridice a art. 29, cata vreme Legea 247/2005 nu a reglementat o repunere in termenul de formulare a notificarii, care, in raport de dispozitiile art. 22, a expirat la data de 14 februarie 2002, respectiv sub imperiul Legii 10/2001, nemodificata.
Or, este evident ca interesul legiuitorului a fost acela de a adopta modalitati de reparatie menite sa consolideze securitatea circuitului civil.
In raport de prevederile art.29, considerate a fi aplicabile spetei, pentru motivele expuse, se apreciaza ca imobilul solicitat se gaseste in patrimoniul unei societati comerciale integral privatizate la data intrarii in vigoare a Legii 10/2001, asa cum reiese din certificatul nr. 30204/02.07.2007, emis de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Dolj ( fila 344 ). Potrivit acestui act, societatea parata a fost integral privatizata in anul 1998, prin retragerea din societate a FPS.
In aceste conditii, reclamantii sunt indreptatiti la despagubiri, asa cum corect s-a dispus prin decizia nr. 20/22.11.2006, emisa de SC Foraj Sonde SA, propunerea cu acest obiect fiind inaintata Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.
Prin adoptarea acestei solutii nu se produce o incalcare a dispozitiilor art.1 din Protocolul 1al Conventiei europene a drepturilor omului, care reglementeaza dreptul de proprietate.
Chiar daca s-ar accepta ca reclamantii aveau la data formularii notificarii o " speranta legitima" de a obtine restituirea in natura a bunului lor, intrucat legea si practica interna le dadeau motive sa creada ca vor avea castig de cauza in fata instantelor nationale, iar aceasta speranta legitima a fost inlaturata prin modificarea art. 27 in forma art. 29 si ca astfel s-a produs o ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor, ingradirea a fost prevazuta de lege, aceasta fiind accesibila, precisa si previzibila, fiind justificata de necesitatea realizarii unui interes economic general, si a respectat principiul proportionalitatii intre scopul urmarit si mijloacele folosite, prin asigurarea unui just echilibru intre exigentele intereselor generale ale comunitatii si imperativele de aparare a dreptului fundamental de proprietate al individului.
Astfel, potrivit paragrafului al doilea al art.1 din Protocol, privarea de proprietate nu reprezinta o incalcare a dreptului titularului asupra acelui bun.
In acest context, este de retinut ca potrivit noii reglementari a art. 29, persoanele indreptatite vor primi despagubiri potrivit valorii de piata a imobilelor preluate abuziv, ceea ce inseamna ca nu vor fi lipsite de proprietatea fizica a bunului lor fara o indemnizare integrala rezonabila.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat constant in jurisprudenta sa ca art.1 din Protocolul 1 al Conventiei nu impune interpretarea potrivit careia statele au o obligatie generala de a restitui bunurile intrate in proprietatea lor anterior ratificarii Conventiei, si nici nu impune vreo restrictie in exercitiul libertatii lor de a determina domeniul de aplicare sub toate aspectele, inclusiv in ceea ce priveste categoriile de persoane carora li se aplica, conditiile pe care trebuie sa la indeplineasca, precum si modalitatea de restituire - totala sau partiala, in natura sau prin echivalent. In acest sens sunt considerentele CEDO expuse in cauza Constandache contra Romaniei ( decizia din 11 iunie 2002 ).
Pentru considerentele expuse, potrivit art. 296, cod pr. civ., se apreciaza ca fondat apelul, urmand a se admite, cu consecinta schimbarii sentintei civile, in sensul respingerii in totalitate a actiunii.