Actul juridic civil este prin esenta sa un act constient deci subiectul de drept care-l incheie trebuie sa aiba puterea de a discerne asupra consecintelor juridice ale actului incheiat prin manifestarea sa de vointa. Prezenta sau lipsa discernamantului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a incheia actul juridic reprezinta o stare de drept. Persoana fizica care are capacitatea de exercitiu deplina este prezumata ca avand si discernamantul necesar pentru a incheia actele juridice corespunzatoare capacitatii ei, de aceea lipsa de discernamant trebuie sa fie dovedita, iar dovada sa fie neechivoca.
Exista situatii in care persoana se afla in incapacitate naturala, desi din punct de vedere legal este considerata capabila pentru incheierea actelor juridice. Astfel, cel aflat intr-o stare de dependenta avansata de droguri (stupefiante, cum se sustine in speta) este lipsit temporar de discernamant si deci de o vointa constienta, dar asa cum s-a precizat dovada acestei stari trebuie sa fie neechivoca, raportat la momentul incheierii actului.
In situatia in care lipseste discernamantul, consimtamantul nu poate fi considerat valabil exprimat la incheierea actului juridic, lipsa discernamantului fiind asimilata cu lipsa consimtamantului la incheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absoluta a acestuia.
Prin incheierea de sedinta pronuntata la data de 10 aprilie 2006, in dosarul nr. 223/2003, s-a dispus disjungerea cererii formulata de reclamantul V.O.G. impotriva paratilor V.M., V.O. si V.C.A., prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere autentificat sub nr. 1991 din 12 decembrie 2001 in ceea ce priveste partea cuvenita autorului V.C., intrucat lipseste consimtamantul acestuia la incheierea actului, nu a semnat contractul de vanzare-cumparare.
Pe de alta parte, autorul nu avea discernamant, fiind afectat de o tumora canceroasa in lobul stang si cancer diseminat osos, iar Spitalul Clinic Municipiului Filantropia l-a supus unui tratament cu stupefiante, ale caror efecte l-au adus la inconstienta si lipsa de discernamant.
Desi era o somitate medicala, acesta nu a semnat actul, ci a aplicat degetul.
Intr-o teza subsidiara,s-a sustinut ca este reductibil contractul la cotitatea disponibila avand in vedere ca autorul a facut un act de liberalitate pentru o persoana lipsita de mijloace materiale de asigurare a intretinerii pentru doi instrainatori, nu s-a platit nici un pret, desi se arata ca s-a platit, data fiind rudenia intre parti, actiunea aceasta soldandu-se cu o paguba in ceea ce priveste rezerva careia i se cuvine.
In acest sens, s-a invocat prezumtia legala de deghizare a instrainarilor consimtite de defunct cu rezerva uzufructului, prezumtie prevazuta exclusiv de art. 845 cod civil pentru ocrotirea rezervei.
Prin intampinare, paratii au solicitat respingerea cererilor formulate, cu motivarea ca la incheierea contractului s-au respectat conditiile de fond si forma, sustinerile privind lipsa unui consimtamant valabil fiind neintemeiate.
Cat priveste cererea avand ca obiect reductiunea contractului mentionat, au precizat ca nu sunt aplicabile prevederile art.845 cod civil, deoarece contractul incheiat este cu titlu oneros si exprima vointa reala a partilor.
Sustinerea reclamantului ca acest act este deghizat este in contradictie cu petitul avand ca obiect constatarea nulitatii absolute deoarece, pentru a putea simula un act, trebuie ca partile sa-si fi exprimat un consimtamant valabil.
Prin sentinta civila nr.6725 din 14 mai 2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr.3135/215/2006, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul V.O.G., impotriva paratilor V.M., V.O. si V.C.A., constatandu-se ca la momentul incheierii actului vanzatorul V.C., avea discernamant si deci consimtamantul exprimat este valabil.
Impotriva acestei sentinte a declarat in termen legal apel V.O.G., aratand ca la incheierea contractului de intretinere autentificat sub nr.1991 din 12 decembrie 2001, autorul V.C. nu si-a putut exprima consimtamantul valabil, in loc de semnatura pe act aparand o impresiune digitala, iar instanta de fond a respins proba cu expertiza de specialitate care sa stabileasca daca autorul putea sa scrie, proba absolut necesara, cu atat mai mult cu cat din diagnosticul din actele medicale, respectiv "parapareza si nu tetrapareza" , rezulta ca autorul putea sa scrie, parapareza avand ca efecte paralizia incompleta a membrelor inferioare .
De asemenea, desi au solicitat efectuarea unei expertize de catre I.M.L. Mina Minovici Bucuresti, instanta de fond a retinut nejustificat si fara probe ca autorul avea discernamant, in conditiile in care a aplicat degetul pe actul autentic.
O alta critica a avizat solutia data cererii de reductiune a liberalitatii, cerere care trebuia solutionata in cadrul dosarului de partaj si nu in prezentul dosar.
Prin decizia civila nr.534 din 06 noiembrie 2007, pronuntata in dosar nr.3135/215/2006, Tribunalul Dolj a respins apelul declarat de reclamantul V.O.G. si a respins cererea intimatilor de acordare a cheltuielilor de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:
Reclamantul a invocat lipsa consimtamantului ca urmare a lipsei de discernamant a autorului, dovada in acest sens fiind lipsa semnaturii de pe contractul autentic in litigiu.
Analizand primul motiv de apel, tribunalul a constatat ca este neintemeiat, dimpotriva, prima instanta a incuviintat proba cu expertiza psihiatrica medico-legala avand ca obiective stabilirea imprejurarii daca V.C. avea discernamantul faptelor si actelor sale la data incheierii contractului, 12 decembrie 2001, lucrarea fiind intocmita de Institutul de Medicina Legala Craiova.
De asemenea, a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri medicale, proba testimoniala, proba cu interogatoriu si in mod corect prima instanta, apreciind utilitatea cererii de efectuare a unei contraexpertize a respins-o, in cauza fiind administrate suficiente mijloace de proba ce au fost coroborate pentru formarea convingerii.
Imprejurarea invocata si in apel, cum ca semnarea contractului prin punerea degetului este o dovada a lipsei discernamantului, nu poate fi retinuta, si este combatuta de toate inscrisurile medicale, mai cu seama de certificatul medico-legal nr. 3691/A din 12 decembrie 2001, intocmit tocmai in vederea evaluarii autorului in ceea ce priveste discernamantul, in ziua incheierii contractului de intretinere.
Or, actul mentionat este intocmit de catre o comisie de medici specialisti si consemneaza o concluzie fundamentata din punct de vedere medical si constata o stare existenta in timpul vietii autorului .
De altfel, actele medicale confirma metastazele osoase multiple, cu dureri osoase, iar martora F.M., care l-a ingrijit in ultimele luni de viata si care are cunostinta directa in cauza, arata ca acesta nu isi putea folosi mainile.
Si in incheierea de autentificare a contractului, notarul consemneaza ca V.C. nu a putut semna, fiind bolnav ( fila nr. 16 din dosarul de fond ), acestea fiind constatari personale ale agentului instrumentator ce fac dovada pana la inscrierea in fals.
Prin urmare, din probele administrate rezulta caracterul constient si liber al manifestarii de vointa la incheierea contractului.
In ceea ce priveste solutionarea actiunii in reductiune a liberalitatilor excesive, se constata ca art. 845 cod civil instituie o prezumtie relativa si nu una absoluta si, de altfel, raportul mentionat si el in art. 845 cod civil poate fi cerut numai daca se dovedeste ca donatorul, dispunatorul nu a urmarit sa-l scuteasca de raport pe beneficiar, ci in alte scopuri. De altfel, contractul incheiat de catre defunct impreuna cu sotia sa este unul cu titlu oneros, respectiv de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, stiut fiind ca orice persoana poate dispune in timpul vietii, prin acte cu titlu oneros, de averea sa.
In termen legal, s-a declarat recurs de catre reclamantul V.O.G., considerandu-se decizia civila nelegala, deoarece in mod eronat s-a constatat existenta discernamantului in ceea ce-l priveste pe autorul - vanzator, la incheierea actului juridic, fiind aplicabile dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila.
In timpul judecarii recursului, recurentul prin aparator a declarat ca se inscrie in fals cu privire la contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere autentificat sub nr.1991 din 12 dec.2001, de BNP P.O., precum si a adeverintei medicale care a stat la baza incheierii acestui contract, deoarece data eliberarii adeverintei este ulterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare, respectiv 13 decembrie 2001. S-a solicitat suspendarea cauzei, in baza art.244 c.pr.civ, iar instanta a respins cererea de suspendare a cauzei in baza dispozitiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, formulata de aparatorul recurentului reclamant, avand in vedere ca nu exista o Ordonanta de incepere a urmaririi penale fata de niciuna dintre persoanele impotriva carora s-a formulat plangere penala, astfel incat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de textul de lege invocat de aparatorul recurentului reclamant.
Recursul nu este intemeiat.
Reclamantul a investit instanta cu o actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, autentificat sub nr.1991 din 12 decembrie 2001, incheiat de V.C. si V.M., in calitate de vanzatori si V.O., in calitate de cumparatoare, pentru apartamentul situat in Craiova, B-dul 1 Mai (actual Str.Dr.Mihai Canciulescu), bl.I.59-60, et.1, sc.1, ap.4, jud.Dolj, invocand lipsa consimtamantului la incheierea acestui act in ceea ce il priveste pe vanzatorul V.C.
S-a aratat ca V.C. avea o stare avansata de boala, avand o tumoare canceroasa in lobul frontal stang si cancer diseminat osos, ceea ce a determinat lipsa discernamantului vanzatorului, si deci a consimtamantului, asa explicandu-se faptul ca nu a semnat contractul de vanzare-cumparare, lipsa semnaturii fiind suplinita prin amprenta digitala.
Potrivit art.948 c.civ., exprimarea consimtamantului valabil al partii ce se obliga constituie una dintre conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii, ceea ce demonstreaza ca in situatia in care consimtamantul lipseste, actul este lovit de nulitate absoluta, fiind lipsit cu desavarsire de un element esential, structural, respectiv vointa.
Consimtamantul definit ca manifestare de vointa juridica a unei persoane, in vederea formarii unui act juridic, pentru a fi valabil trebuie sa fie liber si neviciat si sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant. Prin urmare, discernamantul este o componenta esentiala a consimtamantului, si existenta acestuia demonstreaza libertatea de exprimare a consimtamantului.
Actul juridic civil este prin esenta sa un act constient deci subiectul de drept care-l incheie trebuie sa aiba puterea de a discerne asupra consecintelor juridice ale actului incheiat prin manifestarea sa de vointa. Prezenta sau lipsa discernamantului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a incheia actul juridic reprezinta o stare de drept. Persoana fizica care are capacitatea de exercitiu deplina este prezumata ca avand si discernamantul necesar pentru a incheia actele juridice corespunzatoare capacitatii ei, de aceea lipsa de discernamant trebuie sa fie dovedita, iar dovada sa fie neechivoca.
Exista situatii in care persoana se afla in incapacitate naturala, desi din punct de vedere legal este considerata capabila pentru incheierea actelor juridice. Astfel, cel aflat intr-o stare de dependenta avansata de droguri (stupefiante, cum se sustine in speta) este lipsit temporar de discernamant si deci de o vointa constienta, dar asa cum s-a precizat dovada acestei stari trebuie sa fie neechivoca, raportat la momentul incheierii actului.
In situatia in care lipseste discernamantul, consimtamantul nu poate fi considerat valabil exprimat la incheierea actului juridic, lipsa discernamantului fiind asimilata cu lipsa consimtamantului la incheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absoluta a acestuia.
De aceea este esential a se stabili daca la momentul incheierii actului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, vanzatorul V.C. era in deplinatatea facultatilor mintale, daca avea discernamantul faptelor si actelor sale pastrat.
La dosarul cauzei se afla o multitudine de acte medicale privind starea de sanatate a vanzatorului, de natura a demonstra existenta discernamantului vanzatorului la momentul incheierii actului.
Astfel, asa cum rezulta din actul medical nr.6801 din 30 mai 2002, eliberat de Spitalul Clinic Municipal Filantropia - Craiova, Sectia Oncologie Medicala, la 27 octombrie 1999 vanzatorului i se evidentia in lobul frontal stang o masa tumorala cu diametrul de 1/1,5 cm. (metastaza), precum si zone de osteoliza si osteocondensare osoasa la nivel temporo occipital drept. In urma radioterapiei si a tratamentului adecvat, s-a constatat la data de 08 febr.2000 ca metastaza cerebrala a disparut, fiind confirmate metastazele osoase multiple de la nivelul bazinului si coloanei vertebrale lombare.
Tratamentul specific a inclus tratament simtomatic antialgic, prima doza de stupefiante fiind prescrisa la data de 07 ianuarie 2002, dar fara a fi fost administrata, datorita starii precomatoase.
Asa cum rezulta din cele expuse mai sus, actul medical infirma sustinerea reclamantului in ceea ce priveste existenta tumorii canceroase in lobul frontal stang, la momentul incheierii actului de vanzare-cumparare - 12 decembrie 2001 (tumora disparuse inca de la 08 februarie 2000), precum si administrarea de stupefiante, elemente care ar fi putut intr-adevar afecta discernamantul vanzatorului si implicit consimtamantul acestuia.
Pe de alta parte, in cauza s-a efectuat o expertiza medico-legala psihiatrica pe baza tuturor actelor medicale si a foilor de observatie medicala, stabilindu-se ca V.C. nu a prezentat tulburari care sa-i afecteze discernamantul, iar la data incheierii actului de vanzare cumparare a avut discernamantul faptelor si al consecintelor acestora pastrat.
Faptul ca actul a fost incheiat la data de 12 decembrie 2001, iar certificatul medico-legal poarta data eliberarii 13 decembrie 2001, nu duce la concluzia imediata a falsitatii constatarilor notarului in ceea ce priveste discernamantul vanzatorului.
La dosarul cauzei, in recurs, s-a depus adeverinta medicala avuta in vedere de catre notar la momentul incheierii actului notarial (fila 25 recurs), potrivit careia, la data de 12 decembrie 2001, V.C. se afla in deplinatatea facultatilor mintale.
De asemenea, din certificatul medico-legal depus la dosar, nr.3691/A 2 din 12 decembrie 2001, eliberat la 13 decembrie 2001, rezulta ca, examinarea psihica a lui V.C. s-a facut pe data de 12 decembrie 2001 cand s-a constatat ca nu prezinta tulburari care sa-i afecteze discernamantul si poate dispune de bunurile sale.
Data de 13 decembrie 2001 constituie data eliberarii certificatului medico-legal, dar examinarea pacientului s-a facut pe data de 12 dec.2001, data la care s-a incheiat de altfel si actul de vanzare-cumparare. Atat timp cat examinarea medico-legala psihiatrica s-a facut in aceeasi zi in care s-a incheiat actul de vanzare-cumparare, este lipsita de relevanta juridica, data eliberarii certificatului medico legal, respectiv 13 dec.2001, importanta fiind starea sanatatii mintale a vanzatorului la momentul incheierii actului. Din aceste considerente, nu se poate retine ca s-a produs un fals la momentul incheierii actului de vanzare cumparare, cu atat mai mult cu cat la dosar se afla si adeverinta de stare de sanatate eliberata de medicul de familie.
Faptul ca pe actul de vanzare cumparare se afla amprenta digitala si nu semnatura vanzatorului se explica prin starea de boala, metastazele afectand inclusiv articulatiile umerilor (fila 51 dosar apel) si avand in consecinta atrofia si diminuarea fortei musculare, inclusiv la maini.
In concluzie, la momentul incheierii actului de vanzare cumparare, vanzatorul V.C. si-a exprimat in mod valabil consimtamantul situatie in care actul nu este lovit de nulitate absoluta si facandu-se aplicarea art.312 c.pr.civ. urmeaza a se respinge recursul.
In baza art.274 c.pr.civ. urmeaza ca recurentul sa fie obligat la 833 lei cheltuieli de judecata catre intimati.