Inexistenta si falsitatea cauzei se pot dovedi prin probarea lipsei unui elemente esential la incheierea actului ori prin a dovedi ca altul a fost motivul determinant al incheierii actului juridic.
Imoralitatea si ilicitatea cauzei, inclus pe... la lege, pot fi dovedite cu orice mijloc de proba admis de lege, indiferent daca in inscrisul constatator cauza este sau nu prevazuta.
Se impune administrarea tuturor probelor admisibile pentru a se stabili motivul real al incheierii contractului, respectiv daca s-a urmarit realizarea scopului specifici actului juridic incheiat ori daca a existat coniventa paratului si a persoanei care s-a prezentat sub identitate falsa la incheierea actelor de a frauda drepturile reclamantului.
Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub nr.682/215/8.01.2009, reclamantul T.R.C. a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractelor de imprumut autentificate sub nr.146/14.03.2008 si nr.364/2.08.2008 de BNP R. L. si S. A. O. si radierea din cartea funciara nr.9107 a mentiunilor privind instituirea ipotecii asupra imobilului din Craiova, strada Lamiitei nr.2, bloc K9, sc.1, ap.4, in contradictoriu cu paratul G.C.M.
In motivarea in fapt a aratat ca este proprietarul apartamentului (conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.3870/26.05.2006) ipotecat pentru garantarea imprumutului contractat pe numele sau, de o persoana cu identitate falsa.
In data de 17.12.2008 a primit somatii din partea BEJ L. N., somatii emise in dosarele de executare nr.189/E/2008 si nr.190/E/2008, afland ca s-a inceput executarea silita pentru recuperarea unor sume de bani imprumutate in temeiul contractelor de imprumut susmentionate si astfel a luat cunostinta de incheierea contractelor si a constatat ca acele contracte nu sunt semnate de reclamant ci de o alta persoana care prezentase o carte de identitate falsa.
In drept, a invocat dispozitiile art.948 pct.2 si 4 C.civil, aratand ca contractele au fost semnate in fals.
Prin sentinta civila nr 6423 din 14/04/2009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr 682/215/2009 a fost respinsa actiunea, formulata de reclamantul T.R.C.omusca, in contradictoriu cu paratul G.C.M. ca neintemeiata.
Prima instanta a motivat ca existenta consimtamantului partilor contractante la incheierea actelor a fost constata de catre notar si, fiind vorba de un act autentic, conform art.1171 cod civil, inscrisul se bucura de prezumtia de autenticitate si valabilitate, revenindu-i celui care il contesta sarcina probei contrare - si aceasta se face prin inscrierea in fals - iar reclamantul nu s-a prevalat de procedura falsului.
A mai motivat instanta ca atata timp cat nu s-a constatat savarsirea unei infractiuni de fals, uz de fals si fals in declaratii, nu se poate retine ca actele juridice incheiate sunt urmarea savarsirii unor infractiuni.
Cu privire la lipsa cauzei ori a iliceitatii si imoralitatii cauzei - s-a retinut ca potrivit art.967si 968 cod civil - existenta si valabilitatea cauzei actului juridic se prezuma si aceasta prezumtie legala nu a fost rasturnata de reclamant.
Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, criticand-o pentru ca instanta nu a avut in vedere probatoriile administrate in cauza.
S-a referit apelantul la declaratia martorei O. M. - secretara la Biroul notarial unde s-au incheiat contractele - care a confirmat ca reclamantul nu este persoana careia i s-a luat consimtamantul, la biroul notarial, cu privire la incheierea actelor -si la adresa emisa de SPCLP Corabia, prin care a comunicat instantei ca nu este emitentul cartii de identitate prezentata de persoana ce s-a prezentat la notar ca fiind reclamantul.
A apreciat apelantul ca solutia pronuntata de instanta este in contradictoria cu situatia rezultata din aceste probe ce duc la concluzia ca nu reclamantul este persoana care si-a dat acordul la incheierea contractelor.
Apelantul a criticat sentinta si pentru ca instanta nu a facut aplicarea dispozitiilor art.225 cod proc.civila, respectiv sa aprecieze refuzul paratului de a se prezenta la interogatoriu si de a se infatisa in instanta ca o marturisire deplina a celor sustinute prin actiune.
A precizat apelantul ca a formulat plangere penala la Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.288, 289, 291,293 cod penal si ca dosarul penal se afla in curs de cercetare si considera ca nu se impune inscrierea in fals in fata instantei civile, solicitand efectuarea unei expertize grafice care sa constate daca semnatura de pe cele doua contracte este a reclamantului.
Prin decizia civila nr.57 din 04.02.2010, pronuntata de Tribunalul Dolj s-a respins, ca nefondat, apelul.
Instanta de apel a motivat ca prima instanta s-a pronuntat in limitele investirii sale, analizand motivele de fapt si de drept invocate prin actiune - reiterand in esenta considerentele sentintei.
Cu privire la martora audiata in cauza, tribunalul a retinut ca nu a facut referire expresa la contractele de imprumut indicate in cererea de chemare in judecata, astfel ca declaratia martorei nu reprezinta o proba concludenta in conditiile in care paratul a incheiat mai multe asemenea contracte iar reclamantul nu a inteles sa uzeze de procedura falsului.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, pe care l-a intemeiat pe dispoz.art.304 pct.7, 9 Cod proc.civila, solicitand in principal modificarea deciziei si pe fond admiterea actiunii, iar in subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare.
Reclamantul a sustinut ca au fost aplicate in mod gresit dispozitiile art.948 pct.,2, 3 si 4 din Codul civil privitoare la consimtamantul partilor contractante, la obiectul contractelor si conditiile privitoare la cauza si scop - intrucat nu a existat consimtamantul proprietarului apartamentului de a ipoteca bunul. A aratat ca nu s-a prezentat niciodata la un birou notarial pentru incheierea vreunui contract de imprumut cu paratul, fapt ce rezulta atat din actele notariale depuse la dosarul cauzei (copia cartii de identitate falsa in care apare fotografia altei persoane), raspunsul SPCLEP Corabia, declaratia data in cauza - interpretata trunchiat de catre instanta de apel. Recurentul, sub acest din urma aspect a apreciat ca nu exista indoiala asupra obiectului probatiunii, respectiv ca martora s-a referit in mod evident la cele doua contracte de imprumut, pentru ca in vederea clarificarii aspectelor legale de incheierea acestor acte s-a incuviintat proba.
Cu privire la obiectul contractelor de imprumut, respectiv imprumutul primit de la parat, recurentul a aratat ca trebuie sa intruneasca doua conditii si anume sa reprezinte un fapt personal al celui care se obliga si cel care se obliga sa fie titularul dreptului - conditii neindeplinite in speta.
Recurentul a sustinut ca si cauza celor doua contracte este una evident ilicita si imorala, de vreme o alta persoana decat proprietarul apartamentului a garantat imprumuturile cu imobilul al carui proprietar este reclamantul, urmand obtinerea de foloase materiale cu vatamarea drepturilor sale.
A mai sustinut ca formularea plangerii penale nu exclude posibilitatea reclamantului de a investi instanta civila cu o actiune in nulitatea absoluta a contractelor.
Privitor la inscrierea in fals a aratat ca nu a solicitat-o in cadrul procesului civil intrucat in discutie sunt acte autentice, iar art.177 cod proc.civ. are in vedere inscrisurile sub semnatura privata, precizand ca a solicitat in schimb efectuarea unei expertize grafice iar instanta a respins proba fara nici o motivare.
In dezvoltarea motivului prevazut de art.304 pct.7 cod proc.civ., reclamantul a sustinut ca decizia cuprinde motive contradictorii, retinand pe de o parte ca reclamantul nu a facut dovada inexistentei consimtamantului, iar pe de alta poarte ca nu este utila proba determinanta solicitata de reclamant pentru a dovedi sustinerile sale.
Recursul este fondat.
Prin actiunea sa reclamantul a invocat mai multe cauza de nulitate a celor doua contracte de imprumut, precizand totodata pozitia sa fata de aceste acte, respectiv ca nu este parte contractanta, actele fiind incheiate de partat cu o persoana cu identitate falsa, ce s-a folosit de datele personale ale reclamantului.
Din aceasta perspectiva trebuia examinata cauza de catre instante si cu analizarea tuturor cauzelor de nulitate, inclusiv cele privitoare special la conditiile ipotecii.
Instantele s-au limitat la o motivare teoretica retinand ca in examinare fiind acte autentice, existenta consimtamantului este prezumata pana la inscrierea in fals - si ca legea prezuma atat existenta cauzei actului juridic cat si valabilitatii cauzei.
Or, reclamantul a sustinut ca persoana care si-a exprimat consimtamantul in fata notarului in calitate de imprumutat - este una sub identitate falsa, ca notarul a luat act de consimtamantul acestei persoane - iar nu al reclamantului.
Pe de alta parte, din inscrisurile noi depuse in recurs rezulta ca s-a dispus inceperea urmarii penale, "in rem" pentru savarsirea infractiunilor de fals notarial in inscrisuri oficiale prevazuta de art.-288 Cod penal, fals in inscrisuri sub semnatura privata, prevazuta de art.290 Cod penal, uz de fals - prevazuta de art.291 Cod penal, fals in declaratii, prevazuta de art.292 si fals privind identitatea - prevazuta de art.293 Cod penal -si ca se continua cercetarile in vederea identificarii autorilor si antrenarea raspunderii penale pentru faptele comise (adresa IPJ) ca prin verificarile efectuate s-a constatat ca la adresa mentionata in cartea de identitate depusa la biroul notarial - figureaza un alt imobil si anume un imobil cu locuinte tip bloc, care are o scara si 30 apartamente - si s-a concluzionat ca persoana care figureaza ca imprumutat in contractele cu nr.146/14.03.2008 si nr.264 din 02.07.2009 s-a prezentat in fata notarului care a redactat si autentificat actele respective sub identitate falsa ( rezolutia Parchetului din 11.02.2010).
Prin urmare, exista premisele savarsirii unor infractiuni de fals in legatura cu actele juridice in discutie - ce trebuie avute in vedere in rejudecarea cauzei.
Din aceleasi inscrisuri rezulta ca s-a dispus efectuarea unei expertize grafice in dosarele penale - ale carei concluzii urmeaza de asemenea a se avea in vedere.
Privitor la cauza ilicita si imorala, instanta de apel si-a marginit judecata la preluarea considerentelor sentintei care cuprinde doar consideratii teoretice generale privitoare la prezumarea existentei si valabilitatii cauzei.
Dar asemenea prezumtii pot fi rasturnate prin probatorii si instanta trebuia sa incuviinteze administrarea probatoriilor solicitate de reclamant
Inexistenta si falsitatea cauzei se pot dovedi prin probarea lipsei unui element esential la incheierea actului, cum ar fi obiectul contraprestatiei, ori prin a dovedi ca altul a fost motivul determinant al incheierii actului juridic.
Imoralitatea si ilicitatea cauzei, inclusiv frauda la lege pot fi dovedite cu orice mijloc de proba admis de lege, indiferent daca in inscrisul constatator cauza este sau nu prevazuta.
Aceasta dovada poate fi facuta atat cu elemente cuprinse in inscris - intrinseci - cat si cu elemente exterioare actului juridic - extrinseci.
Reclamantul a sustinut ca prin incheierea celor doua contracte partile contractante au urmarit nu scopul propriu unor asemenea acte ci fraudarea drepturilor sale.
Se impunea analizarea acestor sustineri si administrarea tuturor probelor admisibile pentru ca instanta sa stabileasca motivul real al incheierii contractelor de imprumut, respectiv daca s-a urmarit realizarea scopului specific actelor juridice incheiate ori daca a existat coniventa paratului si persoanei care s-a prezentat sub identitate falsa la incheierea actelor de a frauda drepturile reclamantului si pentru a concluziona sa aiba in vedere toate circumstantele cauzei.
Fata de toate aceste considerente, se apreciaza ca tribunalul nu a facut o cercetare a fondului cauzei si, fiind necesara administrarea de noi probe, in baza art.312 alin.(3) Cod proc.civila, se va admite recursul si se va casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
1