Partile pot stipula in mod expres o clauza rezolutorie, inlocuind astfel actiunea in rezolutie judiciara printr-o conditie rezolutorie conventionala. Pactul comisoriu expres se interpreteaza insa restrictiv, deoarece el deroga de la principiul rolului activ al judecatorului in solutionarea litigiului.
Daca partile prevad numai ca, in caz de neexecutare, contractul va fi desfiintat ( asa cum sunt prevederile clauzei in discutie), exista un pact comisoriu de gradul I si aceasta clauza nu face decat sa reproduca regula prevazuta de Codul civil, asa incat rezolutia isi pastreaza caracterul judiciar, putand fi pronuntata numai de catre instanta, deci la sesizarea partii care si-a executat obligatia, conform art. 1020-1021 Cod civil.
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Strehaia, sub nr.984/2004, reclamantii C.C. si C.N. au chemat in judecata pe paratul J.N., pentru a fi obligat sa demoleze si sa ridice fundatia construita pe terenul lor.
In motivarea actiunii, au aratat ca sunt proprietarii terenului de 7653 mp, situat pe raza comunei C., sat I., tarlaua 27, parcela 1, pe care paratul a construit o fundatie fara a avea acte de proprietate.
Paratul J.N. a aratat ca proprietarii fundatiei sunt J.G. si J.D., iar instanta a dispus introducerea in cauza, in calitate de parati, a acestora.
Paratii au depus intampinare, solicitand respingerea actiunii, intrucat terenul din litigiu le apartine, fiind cumparat de la CAP C. si cerere reconventionala, prin care au solicitat anularea contractului de vanzare cumparare incheiat intre reclamanti si C.B., intrucat acesta nu este proprietarul terenului instrainat, neavand titlul definitiv de proprietate.
Prin sentinta civila nr. 891/29 iunie 2004, pronuntata de Judecatoria Strehaia, s-a admis actiunea, paratii fiind obligati sa demoleze si sa ridice fundatia construita pe terenul proprietatea reclamantilor, iar in cazul in care paratii refuza au fost autorizati reclamantii sa demoleze fundatia, pe cheltuiala paratilor, fiind respinsa cererea reconventionala.
S-a retinut ca, reclamantii au facut dovada ca sunt proprietarii terenului pe care paratii au construit o fundatie, cu contractul de vanzare cumparare incheiat la 8 iulie 2003, paratii au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului de 1000 mp ca urmare a nerespectarii punctului 5 din actul de dare in plata privind obligatia de a construi locuinta, iar cu privire la cererea reconventionala a aratat ca nu au calitate procesuala intrucat nu au fost parti in contractul de vanzare cumparare.
Sentinta a fost anulata prin decizia 1478/7 iunie 2005, a Curtii de Apel Craiova, care a admis apelul paratilor si a retinut cauza spre rejudecare, apreciind ca instanta de fond nu a manifestat rol activ in sensul ca nu a observat ca prin cererea reconventionala s-a solicitat constatarea nulitatii unui act juridic ce a fost incheiat cu alte persoane care nu erau parti in dosar, paratii invocand chiar lipsa titlului vanzatorului, astfel ca nu a fost citat ca parat vanzatorul C.B.
Prin decizia civila nr. 3037/6 dec.2005, Curtea de Apel Craiova a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Tribunalului Mehedinti,in temeiul art. 2 alin. 2 Cod pr. civ. asa cum a fost modificat prin Legea 219/2005, de aprobare a OUG 138/2000, raportat la art.11 alin. 2 din leg.219/1005.
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1013/101/2006.
La 2 mai 2006, s-a dispus, in temeiul art. 243 pct. 1 Cod pr. civ., suspendarea judecarii cauzei pana la indicarea mostenitorilor defunctilor J.N. si J.C., iar la 5.01.2007, s-a formulat cereri de repunere a cauzei pe rol de catre parata J.D.
A fost introdus in cauza, paratul C.B.
Tribunalul Mehedinti, prin decizia civila nr. 197A din 25.09.2007, a admis actiunea, formulata de reclamantii C.C. si C.N., impotriva paratilor J.G., J.D.
Au fost obligati paratii J.G. si J.D. sa demoleze fundatia construita pe terenul proprietatea reclamantilor, situat in intravilanul satului I., comuna C., avand ca vecini: N - Hotarul B., E-DN 67, S- B.I.(B.N.), V-rest proprietate reclamanti, iar in cazul in care refuza au fost autorizati reclamantii sa demoleze fundatia, pe cheltuiala paratilor.
S-a respins cererea reconventionala, formulata de paratii-reclamanti, in contradictoriu cu reclamantii - parati si paratul C.B.
Pentru a pronunta astfel, instanta a retinut ca reclamantii au dobandit in baza contractului de vanzare cumparare, autentificat sub nr. 533/8.07,.2003, suprafata de 7653 mp teren arabil in intravilanul satului I., comuna C., paratii edificand o fundatie din beton pe o suprafata de 80 mp.
S-a mai constatat ca, fundatia (temelie) a fost construita pe terenul reclamantilor, dupa 5 ani de la cumpararea terenurilor, respectiv in 1995, invocarea art.24 din leg.18/1991, ca temei al dreptului lor de proprietate asupra terenului fiind nefondata intrucat textul de lege de care s-au prevalat prevede ca raman si se inscriu in proprietatea actualilor detinatori terenurile atribuite de cooperativele agricole de productie, suprafata fiind cea prevazuta in actul de atribuire, cu conditia ca pe terenurile respective sa fie edificate locuinte si anexe gospodaresti.
In speta, paratii nu au indeplinit aceasta conditie, astfel ca nu pot fi considerati proprietarii celor 2000 mp, cuprinsi in terenul de 7653mp, cumparat de reclamanti, astfel ca actiunea este intemeiata.
Cu privire la cererea reconventionala s-a retinut ca nu este intemeiata, motivandu-se ca vanzatorul nu detine titlul definitiv de proprietate, astfel ca nu este proprietarul bunului instrainat.
Din cuprinsul contractului de vanzare cumparare reiese ca vanzatorul a dobandit terenul prin mostenire, iar din raportul de expertiza a rezultat ca terenul reclamantilor este inscris in titlul de proprietate nr. 14325/2003.
Constatarile expertului fac dovada pana la inscrierea in fals, raportul intocmit de acesta, in calitate de delegat al instantei, are valoarea unui inscris autentic, astfel ca, apreciind ca fiind valabila instrainarea terenului de catre vanzatorul C.B., proprietar al bunului vandut, conventia de vanzare cumparare indeplinind cerintele prev. de art. 948 Cod civ, cererea reconventionala a fost respinsa ca neintemeiata.
In termen legal, s-a declarat recurs de catre paratii J.G. si J.D., considerand decizia civila nelegala deoarece, prin introducerea in cauza, de catre instanta, a celor doi parati, au fost incalcate dispozitiile art. 47 - 66 Cod pr. civ. si dispozitiile art. 82, 109, 112, 129 alin.4, 5 si 6 Cod pr. civ., incalcandu-se principiul disponibilitatii procesului civil, situatie in care paratii nu au calitate procesuala pasiva, ci numai activa fata de cererea reconventionala formulata; instanta de apel, desi a ridicat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale a paratilor, nu s-a pronuntat asupra acestei exceptii; gresit s-a considerat de instanta ca paratii au invocat in aparare dispoz,. art. 24 din Lg. 18/1991, deoarece in realitate acestia au devenit proprietarii terenului, potrivit actului de dare in plata incheiat cu CAP C., situatie in care au fost incalcate dispoz. art. 969 Cod civil, atunci cand s-a constatat nevalabilitatea acestui act, art. 977-985 Cod civil, in ceea ce priveste interpretarea actului de dare in plata, astfel incat instanta s-a pronuntat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv valabilitatea titlului de proprietate al paratilor; terenul este folosit de reclamanti, insa fundatia este proprietatea paratilor, iar reclamantii nu le permit acestora accesul la respectiva fundatie.
Criticile formulate sunt intemeiate partial.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a celor doi parati, aceasta a fost corect retinuta de instanta, avand in vedere ca paratul initial introdus in cauza, J.N., la termenul din 6.04.2004, a precizat ca fundatia de casa este proprietatea celor doi parati, J.G. si D., care au cumparat, in anul 1990, 20 ari de la CAP.
Dispozitiile art. 47 - 66 Cod pr. civ., indicate de recurenti ca fiind incalcate de instanta, nu au incidenta in totalitate in prezenta speta. Sunt aplicabile in speta dispoz. art. 64-66 Cod pr. civ., care se refera la aratarea titularului dreptului, potrivit carora, paratul va putea arata pe acela in numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o persoana, care pretinde un drept real asupra lucrului.
Asa cum s-a precizat mai sus, paratul chemat initial in judecata a indicat pe adevaratii proprietari ai fundatiei, situatie in care instanta a dispus introducerea in cauza a celor doi parati, fara ca reclamantii sa se opuna la aceasta dispozitie a instantei, situatie in care nu se poate retine ca a fost incalcat principiul disponibilitatii procesului civil.
La termenul urmator s-au prezentat si cei doi parati, asistati de aparator ales, iar prin intampinarea formulata au invocat lipsa calitatii procesuale pasive a paratului J.N.; in ceea ce priveste situatia lor au invocat un drept de proprietate personala asupra suprafetei de teren in litigiu, or, aceste aparari demonstreaza ca au fost indeplinite dispoz. art. 66 Cod pr. civ., potrivit carora, daca cel aratat ca titular recunoaste sustinerile paratului si reclamantul consimte, el va lua locul paratului, care va fi scos din judecata.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 82, 109, 112 Cod pr. civ., trebuie precizat ca acestea se refera la cererea de chemare in judecata, la procedura inainte de judecata si in timpul judecatii, la continutul cererii de chemare in judecata. Cu toate ca recurentii considera ca aceste dispozitii au fost incalcate, acestia nu au precizat in ce consta incalcarea acestor norme procedurale. Din examinarea cererii de chemare in judecata se constata ca dispozitiile legale pretins a fi fost incalcate au fost respectate intocmai, aceasta fiind formulata corespunzator dispoz. art. 112 Cod pr. civ. si dispozitiilor generale de procedura, reprezentate de art. 109 si 82 Cod pr. civ.
Dispozitiile art. 129 alin. 4, 5 si 6 Cod pr. civ., indicate, de asemenea de recurenti, ca fiind incalcate de instanta, consacra principiul rolului activ al judecatorului in procesul civil, iar aliniatele respective au in vedere tocmai dreptul si obligatia judecatorului de a cere partilor sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, or, in cauza, s-a procedat potrivit acestor norme.
Este adevarat ca, solutionand cauza, instanta a retinut ca paratii au invocat in aparare aplicarea dispoz. art. 24 din Lg. 18/1991, text de lege care nu isi gaseste aplicarea in speta de fata.
Verificand intampinarea depusa de parati, se constata ca acestia, in aparare, au invocat existenta unui drept personal de proprietate asupra suprafetei de teren in litigiu, cumparata in anul 1990, prin act de dare in plata, de la CAP C., dar si aplicarea dispoz. art. 24 din Lg. 18/1991.
Instanta de apel a retinut corect ca aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile in speta de fata, dar, facand o analiza a actului de proprietate prezentat de parati, a concluzionat ca, nefiind construita locuinta in termenul de 2 ani, prevazut in actul de dare in plata, paratii au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului. Aceasta constatare a fost efectuata de instanta, din oficiu, fara sa se fi solicitat de catre reclamanti, considerandu-se ca respectiva clauza contractuala constituie o conditie rezolutorie, care, prin neindeplinirea ei, a dus implicit la desfiintarea retroactiva a actului.
S-a sesizat de catre instanta ca, in cauza, se opun doua drepturi de proprietate si tocmai de aceea s-a facut analiza in contradictoriu a existentei acestor drepturi, avand in vedere ca fundatia este proprietatea paratilor si ca acestia au recunoscut ca reclamantii se afla in posesia terenului.
Sub acest aspect, criticile formulate de catre parati sunt intemeiate, pornind de la dispozitiile art. 969 Cod civil privind valabilitatea conventiilor intre partile contractante si 977-985 Cod civil privind interpretarea conventiilor.
Solutia a fost pronuntata plecandu-se de la interpretarea clauzei de la pct. 5 din actul de dare in plata, incheiat la 4.05.1990, intre CAP C. si parati, pentru 1000mp, in care se consemna ca, in cazul in care cumparatorul nu construieste locuinta in termen de 2 ani, vanzatoarea are dreptul de a anula acest contract si de a da terenul altei familii de membrii cooperatori.
Instanta de apel a considerat ca aceasta clauza constituie o conditie rezolutorie, sub forma unui pact comisoriu, prin care partile prevad rezolutia actului in caz de neexecutare a obligatiei uneia dintre ele, fara a fi nevoie de interventia instantei de judecata.
Este adevarat ca partile pot stipula in mod expres o clauza rezolutorie, inlocuind astfel actiunea in rezolutie judiciara printr-o conditie rezolutorie conventionala. Pactul comisoriu expres se interpreteaza insa restrictiv, deoarece el deroga de la principiul rolului activ al judecatorului in solutionarea litigiului.
Clauza la care se face referire nu poate fi interpretata ca un pact comisoriu care sa inlature actiunea in rezolutiune judiciara, deoarece, pornind de la interpretarea literala a termenilor folositi, respectiv "vanzatoarea are dreptul de a anula acest contract", in caz de neexecutare a obligatiei de construire in termen de 2 ani., se constata ca s-a prevazut un drept in favoarea vanzatoarei, pe care aceasta trebuia sa il exercite la implinirea termenului de 2 ani.
Prin urmare, fata de modul in care este exprimata aceasta clauza, se prevede existenta unui drept in favoarea vanzatoarei de a promova o actiune in rezolutiune (aceasta este actiunea corecta si nu anulare) si nu se prevede ca, in caz de neexecutare, actul se rezolutioneaza de drept.
Asa fiind, daca partile prevad numai ca, in caz de neexecutare, contractul va fi desfiintat ( asa cum sunt prevederile clauzei in discutie), exista un pact comisoriu de gradul I si aceasta clauza nu face decat sa reproduca regula prevazuta de Codul civil, asa incat rezolutia isi pastreaza caracterul judiciar, putand fi pronuntata numai de catre instanta, deci la sesizarea partii care si-a executat obligatia, conform art. 1020-1021 Cod civil.
Dupa intrarea in vigoare a Lg. 18/1991, ca urmare a lichidarii CAP-ului, bunurile ramase in urma lichidarii au fost preluate de catre primarii, astfel ca acestea se subroga in drepturile si obligatiile fostelor CAP-uri.
Faptul ca respectiva clauza contractuala a constituit de fapt o inserare a clauzei rezolutorii prevazuta de Codul civil in toate contractele sinalagmatice, ceea ce si atrage promovarea unei actiuni judiciare in rezolutiune, in temeiul art. 1020-1021 Cod civil, o demonstreaza si autorizatia de construire nr. 538/13.04.1994, eliberata de Primaria C., deci la 2 ani dupa incheierea actului de dare in plata. Eliberarea acestei autorizatii de construire demonstreaza ca vanzatoarea nu a intentionat niciodata sa promoveze actiune in rezolutiunea actului de vanzare-cumparare.
In atare situatie, instanta nu putea constata, din oficiu, ca a fost indeplinita conditia rezolutorie si deci actul a fost desfiintat retroactiv, deoarece, asa cum rezulta din cele expuse mai sus, se impunea existenta unei actiuni in rezolutiunea actului, conditia rezolutorie neactionand de drept.
Fata de situatia data se constata ca, in litigiu, sunt drepturile de proprietate ale reclamantilor si ale paratilor asupra aceleiasi suprafete de teren, or, in cadrul obligatiei de a face, nu se poate efectua o analiza contradictorie a titlurilor de proprietate pentru a se putea da valabilitate celui mai bine caracterizat, atata timp cat fiecare dintre parti isi contesta dreptul.
Obligatia constituie un raport juridic civil in temeiul caruia una dintre parti, numita creditor, este indreptatita sa pretinda celeilalte parti, debitorul, savarsirea unei prestatii determinate.
Prin urmare, pentru a exista o obligatie civila trebuie sa fie stabilita existenta raportului juridic si existenta cu certitudine a calitatii de creditor si debitor in favoarea uneia sau alteia dintre parti. Or, in cauza, nu se poate stabili cu certitudine calitatea de debitor sau creditor a niciuneia dintre parti. Obligatia de a face consta in indatorirea debitorului unui raport juridic de a savarsi anumite acte, fapte, lucrari sau servicii. Atat timp cat in cauza nu s-a stabilit in mod concret cine are calitatea de debitor, in speta, paratii invocand propriul drept de proprietate asupra terenului respectiv, situatie in care au de asemenea calitatea de creditor, nu se poate da curs actiunii in obligatie de a face, fara a se fi stabilit, pe calea unei actiuni in revendicare si prin compararea titlurilor, existenta dreptului de proprietate in patrimoniul uneia sau alteia dintre parti.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar fi constatat ca, in cauza, conditia rezolutorie, in ceea ce priveste actul de dare in plata prezentat de parati, actiona de drept, fata de existenta autorizatiei de constructie si a actului de dare in plata, norma civila aplicabila o constituia dispozitiile art. 494 Cod civil, privitoare la plantatiile, constructiile si lucrarile facute de catre o a treia persoana, cu materialele ei, pe proprietatea altei persoane si nu dispozitiile art. 1075 - 1077 Cod civil.
In functie de cele expuse, urmeaza ca, aplicand art. 304, pct. 9 Cod pr. civ. si art. 312 alin.1 Cod pr. civ, sa se admita recursul, modificandu-se decizia civila, in sensul respingerii actiunii, mentinandu-se celelalte dispozitii ale deciziei civile.
1