Competenta materiala si teritoriala a instantei de a solutiona o actiune personala, prin care se exercita un drept de creanta nascut dintr-o fapta cauzatoare de prejudicii.

Decizie nr. 862 din data de 18.09.2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova

Dispozitiile art.13 alin. 1 C.p.civ., referitoare la competenta exclusiva de solutionare a cererilor privitoare la bunuri imobile, vizeaza doar actiunile reale imobiliare nu si actiunile personale, prin care se exercita un drept de creanta nascut dintr-o fapta cauzatoare de prejudicii.
Toate obligatiile comerciantului sunt prezumate a fi comerciale, potrivit art.4 cod comercial incat, cu exceptiile mentionate expres de lege, toate obligatiile comerciantului, indiferent de izvorul lor ( contractual, derivand din fapte licite sau din savarsirea unor fapte ilicite) au caracter comercial si sunt supuse legii comerciale, conform dispozitiilor art.56 cod comercial.
Cand capatul principal al cererii este neevaluabil in bani, constand dintr-o obligatie de a face, competenta materiala de solutionare a actiunii comerciale in prima instanta revine, potrivit art.2 pct. 1 lit. a C.p.civ., tribunalului.
Potrivit art.10 pct. 8 C.p.civ., in afara de instanta domiciliului paratului, in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit mai este competenta si instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt, astfel incat reclamantul are, conform dispozitiilor art.12 C.p.civ., alegerea intre instantele deopotriva competente.

Reclamantul a chemat in judecata pe parata SC T.G.N. - T. SA MEDIAS, solicitand sa fie obligata la readucerea in starea initiala a terenului in suprafata de 10.679 mp situat in sat Rosiuta, municipiul Motru, sub sanctiunea platii unor daune.
Prin incheierea din 13.12.2006 pronuntata de Tribunalul Gorj s-a scos cauza de pe rolul Sectiei Civile si s-a inaintat spre solutionare Sectiei Comerciale a aceleiasi instante, in raport de natura comerciala a pricinii, in conformitate cu dispozitiile art.2 alin. 1 lit. a C.p.civ.
Sectia Comerciala a Tribunalului Gorj, prin sentinta nr.10 din 23.02.2007, a admis exceptia invocata de parata si si-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Medias.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul.
Examinand actele si lucrarile cauzei, Curtea gaseste criticile partial fondate, potrivit art.304 pct. 9 C.p.civ., pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art.13 alin. 1 C.p.civ., referitoare la competenta exclusiva de solutionare a cererilor privitoare la bunuri imobile, vizeaza doar actiunile reale imobiliare, incat nu isi gasesc aplicarea in cauza. Instanta este investita cu o actiune personala, prin care se exercita un drept de creanta nascut dintr-o fapta cauzatoare de prejudicii.
Intrucat parata este comerciant, toate obligatiile acesteia sunt prezumate a fi comerciale, potrivit art.4 cod comercial. Astfel, cu exceptiile mentionate expres de lege, toate obligatiile comerciantului, indiferent de izvorul lor (contractual, derivand din fapte licite sau din savarsirea unor fapte ilicite) au caracter comercial si sunt supuse legii comerciale, conform dispozitiilor art.56 cod comercial.
Capatul principal al cererii este neevaluabil in bani, constand dintr-o obligatie de a face, astfel incat competenta materiala de solutionare in prima instanta a actiunii comerciale ce formeaza obiectul cauzei de fata revine, potrivit art.2 pct. 1 lit. a C.p.civ., tribunalului.
Cat priveste competenta teritoriala, Curtea constata ca potrivit art.10 pct. 8 C.p.civ., in afara de instanta domiciliului paratului, in cererile ce izvorasc dintr-un fapt ilicit mai este competenta si instanta in circumscriptia careia s-a savarsit acel fapt, astfel incat reclamantul are, conform dispozitiilor art.12 C.p.civ., alegerea intre instantele deopotriva competente.
Fata de considerentele expuse, intrucat competenta materiala de solutionare a actiunii ce formeaza obiectul cauzei de fata revine tribunalului in prima instanta, iar reclamantul a ales sa se adreseze instantei in circumscriptia careia s-a savarsit faptul ilicit pretins, Curtea constata ca hotararea atacata este data cu incalcarea legii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct. 9 C.p.civ., astfel incat se impune admiterea recursului si modificarea hotararii atacate, conform dispozitiilor art.312 alin. 3 teza I c.p.civ., cu consecinta modificarii hotararii atacate, in sensul respingerii exceptiei privind necompetenta Tribunalului Dolj si trimiterii dosarului la aceeasi instanta in vederea solutionarii pe fond.

Sursa: Portal.just.ro