In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca hotaraste potrivit interesului superior al copilului art.31 si 32 Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
Principiul interesului superior al copilului este instituit si de dispozitiile art. 1 alin 5 si 42 codul familiei potrivit carora, instanta va hotari odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori, ascultand parintii si autoritatea tutelara si tinand seama de interesele copiilor.
Dincolo de conditiile materiale si morale oferite de parinti pentru cresterea si educarea copiilor, instanta va avea in vedere si opinia acestora, exprimata in conformitate cu dispozitiile art. 24 din Legea 272/2004 si art. 42 alin.1 codul familiei .
Dreptul de a fi ascultat, prevazut de aceste dispozitii, confera copiilor posibilitatea de a cere si a primi informatii, de a fi consultati, de a-si exprima opinia, de a fi informati asupra consecintelor pe care le poate avea opinia lor, daca este respectata, opinia copiilor putand fi luata in considerare acordandu-i-se importanta cuvenita, in raport cu varsta si gradul de maturitate.
La data de 25.02.2005 reclamantul N. D a chemat in judecata pe parata N.L.G. solicitand sa se dispuna desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratei, sa-i fie incredintat spre crestere si educare minorul D. A. nascut in 1991, rezultat din casatoria cu parata, reluarea de catre parata a numelui purtat anterior casatoriei acela de C.
A aratat in motivare ca s-au casatorit in data de 1 dec. 1990 din casatorie rezultand minorul D. A., nascut la data de 9.oct. 1991. Datorita neintelegerilor de ordin material si din cauza suspiciunilor paratei ca reclamantul ar intretine relatii extraconjugale cu o colega de serviciu, casatoria nu mai poate continua.
La data de 6.04.2005 parata a depus intampinare prin care a solicitat instantei desfacerea casatoriei din vina exclusiva a reclamantului, incredintarea acesteia spre crestere si educare a minorului D.A. si obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de intretinere. A aratat in motivare ca in perioada octombrie 2004 - ianuarie 2005 intre soti nu au existat relatii conjugale, intrucat reclamantul intretinea relatii extraconjugale cu o alta femeie, cu care isi petrecea concediile de odihna, mergand impreuna la mare sau la munte.
In sedinta publica din 11.05.2005 la solicitarea partilor, instanta a incuviintat proba testimoniala fiind audiati martori atat pentru reclamant cat si pentru parata. Totodata s-au efectuat anchete sociale la domiciliul partilor.
Prin sentinta civila nr. 1091 din 24 mai 2006 Judecatoria Craiova a admis actiunea formulata de reclamant precum si cererea reconventionala formulata de parata.
S-a dispus desfacerea casatoriei incheiata la 1 dec. 1990 din culpa comuna a sotilor, parata reluandu-si numele purtat anterior casatoriei acela de C.
S-a incredintat mamei parate spre crestere si educare minorul N. D. A., nascut la 9.10.1991 urmand ca reclamantul sa fie obligat catre parata in favoarea minorului la plata unei pensii lunare de intretinere in cuantum de 708,75 RON lunar, incepand cu data pronuntarii actiunii (24.05.2006) pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
Prima instanta a mai retinut ca ambii soti sunt vinovati de destramarea relatiilor de familie, iar acestea sunt grav si iremediabil vatamate, nemaiputand fi reluate, fiind intrunite cerintele art. 38 codul familiei pentru a se dispune desfacerea casatoriei din culpa comuna. Parata urmeaza a-si relua numele purtat anterior casatoriei acela de C.
Avandu-se in vedere concluziile anchetei sociale, depozitiile martorilor audiati precum si interesele minorului, nascut la 9.10.1991 in temeiul prevederilor art. 42 si art. 43 alin. 1 codul familiei, instanta a dispus incredintarea acestuia spre crestere si educare mamei parate, urmand ca reclamantul sa fie obligat catre parata in favoarea minorului la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 708,75 RON lunar incepand cu data de 24.05.2006 si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incet are a obligatiei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul N. D. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare arata ca minorul trebuie incredintat lui spre crestere si educare, acesta manifestandu-si dorinta de a locui cu tatal.
Tribunalul Dolj prin decizia civila nr. 89/28 nov. 2006 a respins apelul declarat de reclamant impotriva sentintei civile nr. 1091/MF/24 mai 2006 a Judecatoriei Craiova, in contradictoriu cu intimata parata si autoritatea tutelara din cadrul Consiliului Local Craiova, obligandu-l pe acesta la cheltuieli de judecata.
Tribunalul a retinut, pentru a se pronunta astfel, ca prima instanta in raport de dispozitiile art. 42 codul familiei a apreciat corect ca este in interesul minorului ca acesta sa ramana in ingrijirea mamei sale. S-a retinut de asemenea ca ambele parti au culpa in desfacerea casatoriei, dar parata ofera conditii materiale si morale corespunzatoare pentru cresterea si educarea copilului , alaturi de mama, copilul putand avea o evolutie corespunzatoare.
Sustinerea apelantului in sensul ca minorul este la o varsta la care are mai multa nevoie de tata, acesta avand rolul de model pentru copil, nu poate fi retinuta fata de faptul ca apelantul a avut, in general, o conduita necorespunzatoare obisnuind sa o loveasca pe parata, mentinand permanent o stare de tensiune in domiciliu.
De asemenea, incredintarea minorului catre mama, desi presupune schimbarea mediului in care s-a obisnuit minorul, nu va avea consecinte daunatoare asupra dezvoltarii viitoare a acestuia, avand in vedere varsta copilului care presupune o adaptabilitate mai mare fata de schimbarile de mediu ce pot avea loc, in conditiile in care, asa cum s-a constatat, acesta are rezultate bune la invatatura, promovand examenul de capacitate ceea ce denota o capacitate mare de cunoastere si reprezentare a realitatilor sub toate aspectele.
Astfel, tribunalul a constatat ca nu au fost incalcate dispozitiile legale la pronuntarea sentintei atacate, prima instanta facand o interpretare corecta a probelor administrate.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.D. considerand decizia instantei de apel nelegala si netemeinica.
In motivele de recurs se arata ca la incredintarea minorului trebuie avut in vedere interesul minorului, conditie esentiala rezultata din enuntarea principiului cuprins in art. 42 codul familiei.
Instanta de apel si-a motivat hotararea chiar in ceea ce priveste masura incredintarii minorului, in principal, pe ideea de culpa comuna a sotilor, retinand un motiv care a stat la baza desfacerii casatoriei si care priveste raporturile dintre soti si nu raporturile dintre parinte si minor.
Prin probatoriul administrat a dovedit ca intre el si minor a existat o relatie de afectiune reciproca, o buna comunicare si coabitare, insa instanta nu a tinut cont de aceste aspecte, desconsiderand, practic, interesul minorului si bazandu-si motivarea pe argumente straine de natura pricinii sau care tin, exclusiv, de raporturile dintre soti.
S-a retinut eronat ca ambele parti ar oferi conditii materiale corespunzatoare pentru cresterea si educarea minorului, deoarece intimata are venituri in cuantum de 850 RON asa cum reiese din declaratia sa data cu prilejul anchetei sociale si are obligatia de a plati o rata lunara de rambursare credit catre BCR de 229,12 EURO.
Hotararea atacata este astfel data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, intrucat nu sunt respectate dispozitiile art. 42 codul familiei privind interesul minorului.
El a demonstrat ca asigura minorului conditii optime pentru crestere, are o relatie mai buna cu acesta decat mama lui, iar ulterior despartirii in fapt, el este acela care l-a ingrijit pe copil si i-a asigurat cele necesare, minorul locuind din totdeauna la domiciliul sau.
Mama minorului nu si-a manifestat dorinta de la despartirea in fapt si pana in prezent ca minorul sa locuiasca cu ea, recunoscand aceasta stare de fapt si fiind de acord cu aceste imprejurari conform declaratiei date la 14 sept. 2006.
Depune la dosar inscris sub semnatura privata intitulat "declaratie" din 14 sept. 2006, 3 declaratii extrajudiciare, foaia matricola pentru clasele I-VIII a minorului, inscrisul privind obligatia bancara a intimatei, imputernicire avocatiala.
In sedinta publica de la 9 mai 2007 instanta din oficiu in raport de dispozitiile art. 24 din legea 272/2004 a pus in discutie necesitatea audierii minorului, a carui opinie a fost consemnata in procesul verbal din 17 mai 2007.
In sedinta publica de la 30 mai 2007 intimata prin aparator, a solicitat instantei emiterea unei adrese catre Colegiul National "Carol I" pentru a inainta foaia matricola a minorului in anul scolar 2006 - 2007, intrucat demersurile efectuate personal de catre ea nu au primit raspuns.
Instanta de recurs a respins solicitarea intimatei intrucat in raport de dispozitiile art. 305 cod procedura civila care reglementeaza admisibilitatea probei cu inscrisuri in recurs. Partile sunt acelea care trebuie sa procure aceste inscrisuri si numai in cazul imposibilitatii de a intra in posesia anumitor inscrisuri se apeleaza la interventia instantei, insa pentru aceasta partea trebuie sa demonstreze ca a facut demersurile corespunzatoare.
Inainte de a trece la examinarea recursului se impune a se face urmatoarea precizare.
Critica recurentului referitoare la modul de solutionare a cererii privind incredintarea minorului este o critica de nelegalitate intrucat vizeaza modul de aplicare si interpretare de catre instanta de apel a dispozitiilor art. 42 cod fam. si nu este o critica de netemeinicie.
Curtea constata a fi fondat recursul declarat pentru urmatoarele considerente:
Legea 272/2004 a instituit un principiu de natura a garanta respectarea drepturilor copilului respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor acestuia, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora copilul le poate fi dat in plasament (art. 2 din lege).
Parintii au obligatia sa asigure copilului conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, iar exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului.
In cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca hotaraste potrivit interesului superior al copilului (art. 31. 32 din aceeasi lege.)
Principiul interesului superior al copilului este instituit si de dispozitiile art. 42 codul familiei potrivit carora, instanta va hotari odata cu pronuntarea divortului caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori, ascultand parintii si autoritatea tutelara si tinand seama de interesele copiilor.
Dincolo de conditiile materiale si morale oferite de parinti pentru cresterea si educarea copiilor, nu trebuie neglijata opinia acestora exprimata in conformitate cu dispozitiile art. 24 din Legea 272/2004.
Dreptul de a fi ascultat prevazut de aceste dispozitii, confera acestora posibilitatea de a cere si a primi informatii, de a fi consultati, de a-si exprima opinia, de a fi informati asupra consecintelor pe care le poate avea opinia lor daca este respectata, opinia copiilor putand fi luata in considerare si i se poate acorda importanta cuvenita in raport cu varsta si gradul de maturitate.
Curtea constata in cauza de fata, ca nu se poate imputa vreunuia dintre parinti ca nu ar putea asigura si garanta pe viitor conditii adecvate unei cresteri si educari corespunzatoare a minorului insa, tinand seama de principiul enuntat mai sus, determinanta pentru solutionarea cererii privind incredintarea minorului este chiar opinia acestuia, exprimata in Camera de Consiliu in temeiul dispozitiilor art. 24 din Legea 272/2004.
Opinia minorului, care are varsta de 16 ani, nu poate fi neglijata si trebuie luata in considerare, acesta avand gradul de maturitate necesara pentru a-si da seama de consecintele opiniei sale referitoare la incredintarea spre crestere si educare tatalui.
Imprejurarea ca minorul a ramas sa locuiasca impreuna cu tatal pastrand legatura cu mama si facandu-i vizite odata sau de 2 ori pe saptamana demonstreaza ca minorul este atasat mai mult de parintele cu care doreste sa ramana, este obisnuit cu mediul familial in care a ramas de la despartirea in fapt a parintilor sai, ca acest parinte s-a ocupat si se preocupa corespunzator de cresterea si educarea sa in acelasi timp mentinand in mod natural legatura cu mama sa.
Fara a se putea retine ca o schimbare a mediului familial ar avea consecinte negative asupra dezvoltarii sale ulterioare, la dosar neexistand astfel de indicii, Curtea apreciaza ca este in interesul superior al copilului ca el sa ramana in continuare in acelasi mediul familial, unde simte ca i se ofera ajutor, sprijin si intelegere, mediu in care primit o educatie adecvata varstei , unde ii este asigurata si in continuare o crestere si o dezvoltare corespunzatoare.,
Sunt argumentele pentru care instanta de recurs constata ca instanta de apel si implicit cea de fond au facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 42 cod fam. si a celor din Legea 272/2004 mentionate mai sus, neacordand importanta cuvenita opiniei minorului admitand recursul si reformand cele doua hotarari in sensul aratat cu obligarea paratei la pensie de intretinere in cuantum de 200 lei lunar incepand cu data de 24 mai 2006 cand reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata unei pensii de intretinere si pana la intervenirea unei cauze legale sau de incetare a obligatiei.