Prin formularea "imobile restituite" cuprinsa in textul art.1 alion.1 din Lg.10/2001, legiuitorul a inteles sa confere domeniului de reglementare al legii si un caracter de complinire in raport cu celelalte acte normative reparatorii in materie imobiliara, inclusiv din fondul funciar, in sensul ca se refera si la acele terenuri din intravilanul localitatilor care pana la intrarea ei in vigoare, la 14.02.2002, nu au fost restituite integral celor indreptatiti.
Prin actiunea inregistrata la 01 aprilie 2004, reclamantii R.Z., U.V. si U.F. au formulat plangere impotriva dispozitiei nr.622 din 02 martie 2004, emisa de Primaria Comunei Potcoava, jud. Olt, prin care li s-a respins notificarea formulata in baza Legii nr.10/2001, avand ca obiect restituirea in natura a unor suprafete de teren intravilan.
Prin sentinta civila nr.185 din 12 aprilie 2005, Tribunalul Olt - sectia civila a respins plangerea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca U.T., autorul reclamantilor a detinut in proprietate o suprafata de teren de 37,75 ha, conform dovezii eliberate de Arhivele Statului, iar la data de 20 martie 1958 nu mai figura cu nici o proprietate, mobila sau imobila, pe raza comunei Potcoava.
Prin notificarea nr.2264/12 iunie 2001, U.E., autoarea reclamantilor a solicitat restituirea in natura a unor suprafete de teren, depunand ca acte justificative un act de donatie din 1920 si un act de partaj voluntar din anul 1931, pentru a dovedi ca anterior perioadei de referinta stabilita de Legea nr.10/2001, atat ea cat si sotul ei detineau suprafete de teren, fara a depune insa vreun document din care sa rezulte ca acestea au fost preluate abuziv in sensul Legii nr.10/2001.
In ceea ce priveste suprafata de 37,75 ha. teren atestata in anul 1958 ca fiind proprietatea lui U.T., s-a retinut ca acestuia i s-a reconstituit integral dreptul de proprietate in baza Legii fondului funciar.
Cu privire la cele trei suprafete de teren solicitate de reclamanti s-a retinut ca nu exista nici un document justificativ, iar prin expertiza au fost identificate aceste terenuri, constatandu-se ca sunt ocupate de persoane fizice si juridice.
Instanta a respins cererea de introducere in cauza a Ministerului Finantelor Publice, cu motivarea ca reclamantii nu au optat pentru titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare, la care se refera art.31alin.4 din Legea nr.10/2001.
Recursul declarat de reclamanti impotriva acestei decizii s-a admis prin decizia nr.4913 din 19 mai 2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie Bucuresti, fiind casata decizia si trimisa cauza acestei instante pentru rejudecarea apelului.
Recurentii au motivat ca ambele instante au interpretat gresit dispozitiile art.8 din Lg.10//2001, deoarece in baza legilor fondului funciar, reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru 28,75 ha. restul terenului, pana la 45 ha. fiind confiscat in baza HCM 308/1953 si incluzand si suprafete situate in intravilanul comunei Potcoava suprafete ce fac obiectul litigiului - si pentru care sunt incidente dispozitiile Legii 10/2001.
Instanta de recurs a retinut ca solutiile ambelor instante s-au intemeiat pe prezumtia ca suprafata pe care a detinut-o autorul reclamantilor este cea mentionata in actele din 1945 , de 37,75 ha. pe cand recurentii au sustinut ca de la autorul lor s-a preluat o suprafata mai mare, A mai retinut ca instantele au inlaturat gresit inscrisurile depuse de reclamanti (actul de donatie si de partaj voluntar) pe considerentul ca sunt anterioare datei de 6 martie 1945, intrucat pentru a se putea retine ca aceste terenuri nu se mai aflau in patrimoniul proprietarului la data preluarii averii de catre stat ar fi trebuit sa existe o dovada din care sa rezulte modalitatea in care terenurile au iesit din acest patrimoniu.
Avand in vedere si actul nou depus in recurs din care rezulta ca in anul 1950 autorul reclamantilor figura cu suprafata de 38,75 ha. in Comuna Potcoava, instanta de recurs a apreciat ca este gresita concluzia instantei de apel potrivit careia, reclamantilor li s-au acordat masuri reparatorii in temeiul Legii nr.18/91 si Lg.,1/2000 pentru intreaga suprafata si retinand ca situatia juridica a celor trei suprafete de teren solicitate de reclamanti nu a fost pe deplin lamurita, intrucat instanta de apel a considerat inaplicabile dispozitiile Legii nr.10/2001, in temeiul art.314 c.pr.civ. s-a casat decizia si s-a trimis cauza spre rejudecare acestei instante unde s-a inregistrat sub nr. 2827/civ/2006.
Examinand apelul reclamantilor prin prisma motivelor formulate dar si a considerentelor deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie - se constata ca se impune admiterea apelului, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, din considerentele ce urmeaza :
Instanta de recurs a stabilit incidenta in speta a dispozitiilor Legii nr.10/2001 iar potrivit art.315 c.pr.civ. in caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Prima instanta a solutionat cauza fara o cercetare propriu zisa a fondului, retinand in baza art.8 din Lg.10/2001 exceptarea de la domeniul de reglementare al acestei legi a terenurilor solicitate in baza Legilor fondului funciar.
Prin urmare se impune o rejudecare a cauzei prin raportarea situatiei de fapt la dispozitiile Legii 10/2001 iar in stabilirea situatiei de fapt, conform considerentelor deciziei de casare, trebuie reconsiderata forta probanta a celor doua inscrisuri depuse la prima instanta (actul de donatie si de partaj voluntar) si avut in vedere inscrisul nou depus in recurs, dispusa dupa caz o completare a raportului de expertiza sub aspectul identificarii celor trei suprafete de teren in litigiu prin raportarea la aceste inscrisuri, sau administrarea altor probe in acest sens.
Instanta trebuie sa aiba in vedere interpretarea ce trebuie data art.1 alin.1 din Legea 10/2001. Prin formularea "imobile nerestituite" , cuprinsa in acest text legiuitorul a inteles sa confere domeniului de reglementare al legii si un caracter de complinire in raport cu celelalte acte normative reparatorii in materie imobiliara, inclusiv din fondul funciar, in sensul ca se refera si la acele terenuri din intravilanul localitatilor care pana la intrarea ei in vigoare, la 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral celor indreptatiti.
Desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, la prima instanta se impune si pentru ca motivele de apel contin critici referitoare la neextinderea cadrului procesual sub aspectul paratilor chemati in judecata desi prin cererea ulterioara de precizare si completare a actiunii s/a solicitat introducerea in cauza a Statului Roman prin Ministerul Finantelor si Directia Finantelor Publice Olt pentru a fi obligate la despagubiri pentru suprafetele de teren ce nu se pot restitui in natura - si stabilirea unitatilor detinatoare.
Prima instanta nu s-a pronuntat asupra acestei cereri.
In rezolvarea cererii se vor avea in vedere dispozitiile art.21 din Lg.10/2001 dar si dispozitiile art.22 alin.4 din lege conform carora notificarea inregistrata face dovada deplina in fata oricaror autoritati, persoane fizice sau juridice a respectarii termenului prevazut la alin.1 chiar daca a fost adresata altei unitati decat cea care detine imobilul, precum si faptul ca prin notificare, autoarea reclamantilor a solicitat in subsidiar, acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru suprafetele de teren ce nu se pot restitui in natura.
Fata de aceste considerente si in baza art.297 alin.1 c.pr.civ. urmeaza a se admite apelul, a se desfiinta sentinta si a se trimite cauza spre rejudecare primei instante.