Din analiza comparativa a celor doua texte de lege, este evident ca dispozitiile art. 9 alin 1 din legea 112/1995 au fost inlocuite cu cele ale art. 42 alin 3 din legea 10/2001, pentru ca ambele texte de lege reglementeaza aceeasi situatie juridica, adica situatia chiriasilor din imobilele nerestituite fostilor proprietari si ramase in fondul locativ de stat. Cum doua acte normative nu pot contine prevederi diferite in aceeasi materie, legea noua abroga implicit dispozitia cuprinsa in actul normativ mai vechi, ceea ce inseamna ca potrivit noii legislatii, chiriasii au un drept de preemtiune la cumpararea imobilelor ce nu se restituie fostilor proprietari nu si dreptul de a cere unitatii administratoare sa le vanda locuinta.
Trebuie sesizata diferenta intre cele doua drepturi - acela de a opta pentru cumpararea locuintei si acela de preemtiune - si a retine ca dreptul de optiune pentru cumparare a fost abrogat implicit, neexistand obligatia corelativa a unitatii administratoare a fondului locativ de a vinde imobilul.
Prin actiunea inregistrata la 29 ianuarie 2007 reclamantii L.P. L.V., L.I., L.M., F.L., Z.L.A., Z.L.R. au chemat in judecata pe paratii B.N., Primaria Municipiului Craiova si Consiliul Judetean Dolj solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 2728/13.01.2006 a Primarului Municipiului Craiova si obligarea paratului Consiliul Judetean Dolj la incheierea contractelor de vanzare-cumparare reclamantilor pentru spatiul pe care il detin in imobilul situat in Craiova.
In motivarea cererii lor au aratat ca sunt beneficiarii contractelor de inchiriere nr. 2493/05.01.2000 si nr. 2150/06.10.1999, locuind in calitate de chiriasi in imobilul situat la adresa de mai sus de peste 30 ani, astfel incat sunt indreptatiti la cumpararea imobilului in masura in care acesta nu este restituit adevaratului proprietar
Au aratat ca nulitatea absoluta a dispozitiei nr. 2728/13.01.2006 a Primarului Municipiului Craiova este determinata de incalcarea dispozitiei art. 3 pct. 1 lit. a din Legea 10/2001, cata vreme restituirea s-a facut catre o persoana care nu are calitatea de proprietar si nici de mostenitor al acestuia.
Paratul Consiliul Judetean Dolj a formulat intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa in prezenta cauza pe motiv ca spatiul destinat ca locuinta nu face parte din domeniul public sau privat al judetului Dolj, contractele de inchiriere invocate de reclamanti fiind incheiate cu RAADPFL Craiova, solicitand astfel, respingerea actiunii fata de paratul Consiliul Judetean Dolj.
Prin sentinta civila nr. 5530 din 19 aprilie 2007, pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 1806/215/2007, s-a respins actiunea, fiind analizata cu precadere exceptia lipsei de interes invocata de paratul B.N. conform art. 837 c.p.civ., exceptia fiind gasita intemeiata.
S-a retinut ca reclamantii au doar calitatea de chiriasi in imobilul ce a fost restituit in natura paratului B.N., in baza Legii 10/2001 prin Dispozitia nr. 2727/13.01.2006 a Primarului Municipiului Craiova si ca nu isi justifica un interes nascut si actual in promovarea actiunii, dreptul la cumpararea locuintei pe care il invoca fiind doar unul virtual.
S-a constatat intemeiata si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Judetean Dolj, intrucat acesta nu este parte in contractele de inchiriere invocate de reclamanti.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii L.P. L.V., L.I., L.M., F.F’L., Z.L.A., Z.L.R. care au aratat ca au invocat un drept actual si nu unul virtual, fiind reglementat de art. 9 din Legea 112/1995 si de Legea 10/2001, asa cum a fost modificata prin Legea 247/2005.
Printr-o completare a motivelor de apel depuse la dosar la 10 oct. 2007, apelantii au sustinut de asemenea ca-si justifica interesul intrucat folosul practic urmarit in situatia anularii dispozitiei de restituire ar consta in fructificarea dreptului lor prevazut de lege de a cumpara imobilul.
Prin decizia civila 582 din 21 noiembrie 2007 , pronuntata de Tribunalul Dolj s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a retinut ca persoanele care au calitatea de chiriasi intr-un imobil ce a facut obiectul procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001 isi justifica, in principiu, un interes legitim de a invoca un motiv de nulitate a dispozitiei de restituire.
Acest interes legitim se bazeaza pe regimul juridic mai favorabil pe care il are contractul de inchiriere incheiat cu detinatorul imobilului, contract guvernat de dispozitiile Legii 114/1996, in comparatie cu raporturile locative dintre chiriasi si proprietarul beneficiar al restituirii, raporturi guvernate de dispozitiile OUG 40/1991.
S-a aratat ca dispozitia primarului emisa in baza Legii 10/2001 are valoarea unui titlu de proprietate pentru beneficiarul restituirii in natura si ca acest titlu poate fi atacat in justitie de orice persoana interesata atunci cand este afectat de cauze de nulitate absoluta, aceasta posibilitate decurgand din insusi regimul juridic al nulitatii absolute.
S-a retinut ca reclamantii au invocat drept motiv de nulitate absoluta a dispozitiei nr. 2728/13.01.2006 a Primarului Municipiului Craiova incalcarea dispozitiile art. 3 pct. l lit. a din Legea 10/2001, in sensul ca, restituirea nu s-a facut catre proprietarul deposedat in mod abuziv, ci catre o persoana care are calitatea de cesionar de drepturi succesorale si, respectiv de drepturi litigioase.
Or, in eventualitatea desfiintarii pe cale judiciara a dispozitiei de restituire pentru un asemenea motiv, efectele hotararii nu ar consta in readucerea imobilului in patrimoniul unitatii administrativ teritoriale si mentinerea situatiei juridice a acestuia pe viitor, ci in reluarea procedurii prevazute de Legea 10/2001 si restituirea acestuia catre cedentul de drepturi litigioase, despre care nu s-a sustinut in nici un moment ca nu ar fi avut calitatea de persoana indreptatita in acceptiunea Legii 10/2001.
In consecinta, tribunalul a considerat ca apelantii parati ar avea aceeasi situatie juridica mai putin favorabila a drepturilor lor locative, fapt ce nu le legitimeaza interesul procesual in promovarea prezentei actiuni.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii, motivand ca in mod gresit s-a considerat ca potrivit legii 10/2001 nu mai exista posibilitatea chiriasului de a dobandi prin cumparare, in temeiul art. 9 alin 1 din legea 112/1995 imobilele pentru care nu s-a dispus restituirea in natura catre fostul proprietar. S-a apreciat ca art. 42 si urm. din legea 10/2001 prevad o astfel de posibilitate, ceea ce duce la concluzia ca exista interesul chiriasului de a cere anularea dispozitiei emisa de primarie cu incalcarea dispozitiilor legale. Recurentii au sustinut ca restituirea nu s-a facut catre proprietarul deposedat, ci catre o terta persoana care nu are drepturi asupra imobilului.
S-a motivat ca instanta de apel se afla in eroare atunci cand considera ca reclamantii ar fi invocat faptul ca dobanditorul de drepturi litigioase nu are nici un drept la restituirea in natura,, deoarece, in realitate, reclamantii au invocat faptul ca cesionarul de drepturi succesorale nu are nici un drept ca urmare a faptului ca proprietarul cedent nu are drept asupra imobilului. S-a concluzionat astfel ca nici cedentul si, cu atat mai putin cesionarul nu are drept de proprietate asupra imobilului.
Recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente.
Exercitarea cailor de atac are ca efect punerea in miscare a controlului judiciar indeplinit de instantele superioare asupra hotararilor instantelor inferioare si este guvernata de principiul legalitatii cailor de atac, prevazut si de art. 129 din Constitutie, care se refera la elemente precum obiectul caii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea in care acestea se exercita.
Cauza apelului consta in netemeinicia si nelegalitatea hotararii ce se ataca pe aceasta cale, iar cauza recursului este nelegalitatea hotararii din apel, care trebuie sa imbrace una din formele prevazute de art. 304 c.p.c. Caile de atac pot fi exercitate numai pentru motive ce au facut analiza instantei anterioare, aceasta fiind modalitatea de respectare a triplul grad de jurisdictie, deoarece in ipoteza contrara, s-ar ajunge la situatia ca anumite aparari, sustineri ale partilor sa fie analizate pentru prima oara de instanta investita cu calea de atac.
In speta, se constata ca reclamantii au invocat in actiune nelegalitatea dispozitiei primarului pentru ca restituirea s-a facut catre B.N., persoana care nu avea calitatea de proprietar si nici de mostenitor al acestuia. Pe parcursul judecarii in prima instanta, actiunea nu a mai fost precizata, astfel ca instanta a fost investita doar pentru a verifica daca B. este persoana indreptatita la acordarea de masuri reparatorii pentru imobil. Reclamantii nu au facut referire la cedentul de drepturi litigioase, desi aveau cunostinta de calitatea de cesionar a intimatului, pentru ca aceasta calitate este expres precizata in preambulul dispozitiei ce se ataca.
Astfel, din dispozitia 2728/ 2006 depusa la fila 33 in dosarul judecatoriei rezulta ca la aprobarea cererii de restituire in natura primaria a avut in vedere contractul de cesiune de drepturi succesorale aut. sub nr. 1891/10.03.2003 si contractul de cesiune de drepturi litigioase nr. 3320/20.12.2005.
Motivele de apel formulate de reclamanti au privit in principal, critici vizand respingerea actiunii pentru lipsa interesului reclamantilor in promovarea actiunii si in completarea motivelor de apel de la fila 32 a dosarului tribunalului s-a aratat ca dispozitia de restituire este una ilegala deoarece incalca dispoz. art. 3 si 4 din legea 10/2001 , restituirea fiind facuta catre alte persoane decat adevaratii proprietari.
Apelantii nu au facut referire la indreptatirea cedentului de drepturi succesorale la restituirea imobilului, fiind evident ca fraza cu caracter general din completarea motivelor de apel se circumscrie sustinerilor facute de reclamanti la instanta de fond, aceasta fiind si interpretarea logica a principiului legalitatii cailor de atac si a respectarii triplului grad de jurisdictie.
Recurentii nu pot invoca in recurs nelegalitatea dispozitiei fata de calitatea cedentului de drepturi litigioase iar instanta nu poate analiza o astfel de critica, cat timp ea nu a facut obiectul actiunii, retinand ca instantele anterioare au analizat actiunea si respectiv motivele de apel in limitele investirii lor.
Tribunalul a aratat corect ca in eventualitatea desfiintarii dispozitiei pentru ca aceasta nu trebuia emisa cesionarului, desfiintarea ar avea ca efect revenirea imobilului in patrimoniul cedentului, nicidecum in cel al unitatii administrative, urmand ca dispozitia sa fie emisa pentru cedent. O astfel de solutionare a litigiului nu ar avea nicio influenta asupra drepturilor sau intereselor pretinse de recurenti, intrucat acestia nu au sustinut la fond ca cedentul nu ar fi indreptatit la restituirea in natura a imobilului.
Instanta apreciaza ca tribunalul a facut o analiza corecta a dispozitiilor art. 42 din legea 10/2001 si a dispoz. art. 9 din legea 112/1995.
Astfel, potrivit art. 9 alin 1 din legea 112/1995, chiriasii titulari ai contractelor de inchiriere pentru apartamentele care nu se restituie in natura, pot opta pentru cumpararea acestora, cu plata integrala sau in rate.
Art. 42 alin 3 din legea 10/2001 prevede ca imobilele cu destinatie de locuinta care nu se restituie persoanelor indreptatite, ci raman in administrarea detinatorului actual, pot fi instrainate potrivit legislatiei in vigoare, chiriasii avand drept de preemtiune.
Potrivit art. 52 din legea 10/2001, orice dispozitii contrare acestei legi se abroga.
Din analiza comparativa a celor doua texte de lege, este evident ca dispozitiile art. 9 alin 1 din legea 112/1995 au fost inlocuite cu cele ale art. 42 alin 3 din legea 10/2001, pentru ca ambele texte de lege reglementeaza aceeasi situatie juridica, adica situatia chiriasilor din imobilele nerestituite fostilor proprietari si ramase in fondul locativ de stat. Cum doua acte normative nu pot contine prevederi diferite in aceeasi materie, legea noua abroga implicit dispozitia cuprinsa in actul normativ mai vechi, ceea ce inseamna ca potrivit noii legislatii, chiriasii au un drept de preemtiune la cumpararea imobilelor ce nu se restituie fostilor proprietari nu si dreptul de a cere unitatii administratoare sa le vanda locuinta.
Tribunalul a sesizat diferenta intre cele doua drepturi - acela de a opta pentru cumpararea locuintei si acela de preemtiune - si a concluzionat ca dreptul de optiune pentru cumparare a fost abrogat implicit, neexistand obligatia corelativa a unitatii administratoare a fondului locativ de a vinde imobilul.
O astfel de concluzie a fost urmata logic de o alta si anume ca reclamantii au interes in promovarea actiunii pentru a mentine un regim juridic mai favorabil al dreptului lor de chiriasi.
Curtea considera, de asemenea, ca, in principiu, exista un interes al chiriasului in desfiintarea dispozitiei emisa in conditiile legii 10/2001, retinut si de tribunal, interes generat de regimul juridic mai favorabil stabilit prin legislatia speciala chiriasilor din locuintele aflate in fondul locativ de stat, fata de drepturile si obligatiile chiriasilor care incheie contracte cu persoanele fizice, insa un astfel de interes general trebuie apreciat in concret in fiecare speta.
Un interes concret nu exista, insa, deoarece , asa cum s-a aratat, in ipoteza admiterii actiunii , imobilul nu ar reveni in patrimoniul unitatii ce administreaza fondul locativ de stat, ci in cel al cedentului, caz in care situatia locativa a reclamantilor ar fi identica situatiei din prezent.
Fata de aceste considerente, apreciind ca nu sunt intemeiate motivele de recurs in sensul art. 304 c.p.c, recursul urmeaza a fi respins.