Speta nr. 5 - Reziliere contract de concesiune - Conditii.
Prin sentinta civila nr. X/ 2012 pronuntata de Judecatoria Deva in dosarul nr. Y/2010* s-a respins exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea prezentei actiuni, invocata de parata, s-a respins inadmisibilitatii prezentei actiuni, invocata de parata si s-a admis actiunea formulata si precizata de reclamantul X in contradictoriu cu parata S.C. si in consecinta: s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.X/2006, incheiat intre parti, restabilirea situatiei anterioare de carte funciara in sensul radierii drepturilor de concesiune, inscrise pe numele paratei, in C.F. nr.00, fiind obligata parata si la plata catre reclamanta a sumei de 2.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte, in termen si motivat, parata a formulat apel, calificat ulterior de instanta ca fiind recurs, solicitand in principal admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta competenta si in subsidiar, admiterea recursului, casarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii promovata de reclamanta, cu cheltuieli de judecata.
Ca o prima critica a aratat ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a prevederilor legale privind competenta dar si a celor cu privire la scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru.
Ca un doilea motiv de recurs, recurenta a invocat nelegala solutionare a exceptiilor invocate de catre ea prin intampinare. Mai exact in ce priveste exceptia prematuritatii actiunii, a aratat ca potrivit prevederilor contractuale intimata reclamanta era obligata sa notifice concesionarului in 60 zile denuntarea unilaterala a contractului, termen ce nu a fost respectat ori, astfel cum rezulta din HCL 62/2010 a fost aprobata demararea inceperii procedurii pentru denuntarea unilaterala a contractului de concesiune, procedura care nici pana in prezent nu a fost finalizata. Tot astfel, cu privire la exceptia inadmisibilitatii, a subliniat ca instanta de fond in mod eronat a retinut ca nu exista nici un impediment legal sau contractual care sa atraga inadmisibilitatea unei astfel de actiuni, insa argumentul folosit de instanta este in contradictie cu prevederile art. 9.2 din contract in care este prevazuta in mod expres obligativitatea partii care invoca o clauza de denuntare unilaterala a contractului sa notifice in scris si motivat denuntarea celeilalte parti, cu cel putin 60 zile inainte de data incetarii contractului. Relativ la exceptia lipsei de interes, a subliniat ca afirmarea unui drept si existenta unui interes sunt indisolubil legate de prejudiciul actual sau viitor, dar cert suferit de catre reclamanta intimata, care in speta insa nu a fost dovedit. In consecinta a apreciat ca instanta a solutionat exceptiile fara insa a le motiva, aducand doar argumente generale ce nu pot forma obiectului unui control judiciar concret.
Totodata, recurenta a inteles sa critice hotararea primei instante si sub aspectul modului in care a fost rezolvat fondul litigiului, subliniind ca aceasta a interpretat gresit actul dedus judecatii prin raportare la actul aditional incheiat la contractul de concesiune, deoarece prin acesta partile in mod expres au prevazut prelungirea realizarii obiectivului concesiunii.
Prin decizia civila nr. X/2014, Tribunalului Hunedoara a respins ca nefundat recursul paratei. Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, Tribunalul a retinut ca:
Prima critica formulata de recurenta privind necompetenta instantei de fond in solutionarea litigiului ce se circumscrie motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 3 Cod procedura civila este neintemeiata. In acest sens, Tribunalul a retinut ca prin decizia civila nr. X/2011 pronuntata de Tribunalul Hunedoara s-a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei sesizate, apreciindu-se ca litigiul este de natura civila, fiind stabilit cu autoritate de lucru judecat, ca judecatoria este competenta material sa procedeze la solutionarea cauzei.
Pe de alta parte, in raport de obiectul litigiului - rezilierea unui contract de concesiune - cu privire la competenta materiala a instantei sunt incidente Deciziei nr. 32/09.06.2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, potrivit cu care "dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) si b) si art. 282 ind.1 alin. 1 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect _ rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare".
Cu referire la motivul de casare prevazut de art. 304 alin. 5 Cod procedura civila, privind gresita aplicare a dispozitiilor art. 17 din Legea 146/1997, in mod corect prima instanta a constatat ca reclamanta este scutita de la plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 .
Nici criticile privind modul de solutionare de catre instanta de fond a exceptiilor invocate, nu au putut primite. Dimpotriva, in mod corect, instanta de fond a respins exceptiile invocate, facand o corecta interpretare si aplicare a legii. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii si prematuritatii actiunii, Tribunalul a constatat ca recurenta a aflat in eroare cu privire la motivul de incetare a contractului invocat de reclamant. Mai exact, fundamentarea exceptiilor pe motivul ca reclamantul nu a respectat termenul de denuntare de 60 zile este neavenita, atata timp cat legea face o distinctie clara intre rezilierea contractului pentru neexecutarea culpabila a obligatiilor asumate de una din partile contractante si denuntarea unilaterala a contractului de catre o parte contractanta. Astfel, rezilierea intervine cu titlu de sanctiune pentru nerespectarea obligatiilor asumate contractual, pe cand denuntarea inseamna desfacerea unui contract prin manifestarea de vointa unilaterala a uneia dintre parti si independent de culpa celeilalte. Ori, in aceste conditii, in mod judicios prima instanta, a constatat ca nu exista nici un impediment legal ori contractual care sa determine inadmisibilitatea actiunii.
In mod similar, si exceptia lipsei de interes a fost corect respinsa atata timp cat reclamantul, parte in contractul de concesiune, era indreptatit sa solicite rezilierea acestuia pentru neindeplinirea obligatiilor asumate de concesionar, justificand astfel un interes legitim, serios, nascut si actual, iar folosul material urmarit se concretizeaza in redobandirea folosintei imobilului-teren ce a facut obiectul contractului de concesiune.
Relativ la motivul de nelegalitate constand in gresita aplicare a prevederilor Legii 219/1998 precum si a normelor de aplicare a Legii 219/1998 aprobate prin HG 216/1999, dat fiind faptul ca aceasta lege a fost abrogata expres prin prevederile OUG 34/2006, Tribunalul retine ca in mod corect judecatorului fondului a analizat obligatiile asumate contractual de parti prin prisma acestor dispozitii legale. Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 70 din OUG 34/2006 - "contractele de concesiune incheiate anterior intrarii in vigoare a OUG 34/2006 raman suspuse reglementarilor in vigoare la data incheierii lor", care se interpreteaza in sensul ca reglementarile in vigoare la data incheierii contractului se aplica acestuia in tot ce priveste drepturile si obligatiile partilor, conditiile de valabilitate de fond si de forma ale contractului, cauzele de incetare, etc.
Din contra, prin probele administrate in fata instantei de fond s-au produs dovezi pertinente si neechivoce, in sensul ca parata in mod culpabil nu si-a indeplinit obligatia asumata in ceea ce priveste obiectivul concesiunii.
In ce priveste actiunea in rectificarea inscrierilor de carte funciara, urmare a rezilierii contractului de concesiune, solutia pronuntata de instanta de fond nu suporta critici. Astfel, corespunzator cadrului procesual in care este promovata, actiunea in rectificare poate avea caracter principal sau accesoriu. In speta, cererea de rectificare a inscrierilor de carte funciara s-a grefat pe actiunea principala avand ca obiect rezilierea contractului de concesiune in temeiul caruia s-a facut inscrierea, situatie in care nu era necesar ca in prealabil sa existe o hotarare judecatoreasca in sensul celor prevazute de art. 34 din Legea 7/1996.