Repararea prejudiciului moral trebuie sa fie integrala, menita sa compenseze suferintele fizice si psihice cauzate prin eroare penala, intr-un cuantum in masura sa inlature pe cat posibil consecintele grave de natura morala, sociala produse prin incalcarea drepturilor fundamentale, garantate persoanei de procedurile constitutionale si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Daunele morale sunt destinate sa confere reclamantului o satisfactie achitabila dar nu pot fi stabilite intr-un cuantum exagerat, nejustificat de circumstantele spetei, sa-i confere un folos material necuvenit, fara justificare cauzala in eroarea penala si consecintele acesteia.
La data de 16 iunie 2006 reclamanta O.E. a chemat in judecata paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti solicitand sa se dispuna obligarea paratului la plata sumei de 5000 lei RON cu titlu de daune materiale si a sumei de 400.000 lei RON cu titlu de daune morale pentru privarea de libertate ilegala a reclamantei in perioada 23.09.2004 - 29.12.2004.
In motivarea actiunii s-a aratat ca in data de 23.09.2004 reclamanta a fost ridicata din domiciliul din Craiova de catre politisti de la I.P.J. Ialomita si transportata la Slobozia, in arestul politiei si apoi la Judecatoria Slobozia pentru solutionarea propunerii de arestare preventiva.
S-a mai aratat ca pe parcursul drumului a fost agresata fizic si verbal, iar dupa aproximativ 36 ore a ajuns in fata unui judecator care a admis in data de 24.09.2004 propunerea de arestare preventiva in dosarul nr. 1109/P/2004 al Judecatoriei Slobozia pentru savarsirea mai multor infractiuni de inselaciune, desi si-a sustinut in permanenta nevinovatia.
Urmarirea penala in dosarul nr. 1109/P/2004 a Parchetului Slobozia s-a desfasurat cu incalcarea repetata a dreptului la aparare, organele de urmarire penala actionand exclusiv in sensul acuzarii reclamantei refuzand administrarea probelor in aparare, expertiza criminalistica efectuata de catre INEC Bucuresti fiind incuviintata doar in urma plangerii adresate Prim Procurorului Parchetului Slobozia si conditionat de achitarea contravalorii lucrarii, iar in data de 29.12.2004 dupa completarea raportului de expertiza , organele de urmarire penala au fost nevoite sa accepte nevinovatia reclamantei si sa solicite revocarea arestarii preventive dupa o perioada de 98 de zile de privare de libertate, fiind pusa in libertate in urma pronuntarii incheierii din 29.12.2004 in dosarul nr. 21/2004 al Judecatoriei Slobozia.
Pe tot parcursul desfasurarii urmaririi penale, reclamanta prin aparator, a solicitat liberarea provizorie (pe cautiune sau sub control judiciar), insa toate cererile au fost respinse.
S-a sustinut ca privarea de libertate s-a produs in mod nelegal in raport de dispozitiile art. 504 alin.2 si 3 Cod pr. penala, producandu-i reclamantei suferinte deosebite, atat pe plan fizic dar si moral fiindu-i lezate demnitatea, onoarea, drepturi garantate prin Constitutie, in primul rand libertatea individuala.
Privarea de libertate i-a produs reclamantei si o importanta paguba materiala reprezentata de cheltuieli pentru asistenta juridica, costul expertizei criminalistice , deplasari repetate ale membrilor familiei de la Craiova la Slobozia.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 5 din Conventia pentru Apararea Dreptului Omului si a Libertatilor Fundamentale, art. 52 alin.3 din Constitutie, art. 504 alin.2 si 3, art. 505, art. 506 Cod pr. penala.
La data de 8.09.2006 paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivarea acestei cereri, s-a aratat ca revocarea masurii arestarii preventive s-a facut in temeiul art. 139 alin.2 Cod. pr. penala si nu in conditiile prevazute de art. 504 alin.3, respectiv cand retragerea libertatii a fost stabilita ca fiind nelegala prin ordonanta procurorului de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale.
S-a mai aratat ca reclamanta nu a precizat modul de solutionare a dosarului penal si ca pentru despagubirile echivalente unui prejudiciu nepatrimonial instanta suprema a decis ca stabilirea cuantumului acestora sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, iar pentru aplicarea acestor criterii este necesar ca cel care pretinde daune morale sa produca un minim de argumente sau indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile patrimoniale ocrotite de Constitutie i-au fost afectate.
Cu privire la daunele materiale, s-a aratat ca nu se impune acordarea acestora intrucat sunt cheltuieli necesare desfasurarii procesului penal, fara a se sti daca exista o solutie de achitare a reclamantei.
La solicitarea reclamantei, instanta a incuviintat proba testimoniala fiind audiati martorii C.C. si D.I.
La solicitarea instantei cu adresa nr.1109/P/2004 din data de 23.10.2006 Parchetul de pe langa Judecatoria Slobozia a comunicat instantei ca impotriva solutiei de scoatere de sub urmarire penala a reclamantei nu s-au formulat plangeri, inaintandu-se totodata rechizitoriul din 4.07.2006 din dosarul nr.1109/P/2004 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slobozia.
Prin sentinta civila nr.1543 din 17 noiembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul cu nr.3011/civ/2005, s-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta si a fost obligat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice sa plateasca reclamantei O.E. suma de 600 RON cu titlu de despagubiri materiale si suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale.
S-a luat act ca reclamanta nu solicita cheltuieli de judecata.
S-a retinut ca in baza incheierii nr.18/24.09.2004 a Judecatoriei Slobozia, reclamanta a fost arestata preventiv in perioada 23.09.-29.12.2004, pentru savarsirea mai multor infractiuni de inselaciune, masura arestarii preventive fiind revocata prin incheierea nr.21/2004 pronuntata la 29.12.2004, data la care reclamanta a fost pusa in libertate.
Prin rechizitoriul din 4.07 2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slobozia a fost trimisa in judecata, pentru comiterea infractiunilor retinute initial in sarcina reclamantei, numita V.C., iar cu privire la reclamanta s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala.
Instanta a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.504 alin. 2 si 3 Cod pr.penala, in raport de care reclamanta este indreptatita la repararea, de catre stat, a pagubelor suferite prin privarea nelegala de libertate in cursul procesului penal.
Pentru cele 98 de zile cat s-a aflat in arest preventiv, daunele materiale solicitate, constand in cheltuieli pentru asistenta juridica, expertiza criminalistica, deplasari ale membrilor familiei de la Craiova la Slobozia si veniturile de care a fost lipsita, au fost retinute numai in limita sumei de 600 lei, dovedita cu actele depuse si care reprezinta contravaloarea onorariului pentru expertiza criminalistica.
Privitor la daunele morale, instanta a considerat ca prin arestarea nelegala, reclamantei i s-au incalcat drepturi si libertati fundamentale, impunandu-se repararea traumelor fizice si psihice suferite prin luarea acestei masuri.
Cuantumul prejudiciului moral, stabilit in raport de dispozitiile art.505 alin.1 si 2 Cod pr. penala la suma de 300.000 lei, a fost apreciat ca avand o reala functie reparatorie si raspunzand cerintelor din art.5 paragraful 1 din CEDO.
In baza art.282 Cod pr. civila, impotriva sentintei au declarat apeluri reclamanta si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.
Reclamanta a criticat hotararea primei instante pentru neacordarea in totalitate a daunelor morale solicitate, aratand ca in materie functioneaza principiul repararii integrale a prejudiciului, fara respectarea vreunei proportii intre cuantumul acestora si cel al daunelor materiale, motiv fata de care nu se justifica admiterea partiala a pretentiilor sale.
In apelul Statului Roman s-au reiterat apararile formulate prin intampinarea depusa la prima instanta, sustinandu-se ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.504 alin.3 Cod pr.penala, conform carora privarea sau restrangerea de libertate in mod nelegal trebuie stabilita, dupa caz, prin ordonanta a procurorului de revocare a masurii privative sau restrictive de libertate, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale pentru cauza prevazuta de art.10 alin.1 lit.j, pe cand, in cauza, nici din referatul cu propunerea de revocare a masurii arestarii preventive, din 29.12.2004, nici din incheierea data in dosarul cu nr.21/2004 al Judecatoriei Slobozia nu rezulta nelegalitatea masurii arestarii preventive, facandu-se referire la dispozitiile aer.139 alin.2 Cod pr. penala, potrivit carora revocarea masurii se face cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea arestarii preventive si, din dispozitiile art.504 alin.3 Cod pr. penala rezulta ca acordarea despagubirilor este conditionata de constatarea caracterului nelegal al arestarii.
In subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului sumei stabilita cu titlu de daune morale, care trebuie sa respecte principiul acordarii unei juste despagubiri, dar care este disproportionat fata de criteriile obiective ce se impuneau a fi avute in vedere in aprecierea evaluarii suferintelor si atingerilor aduse drepturilor fundamentale ale reclamantei.
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei apelate, se constata nefondat apelul reclamantei si intemeiat in parte apelul Statului Roman, pentru urmatoarele considerente:
Prima critica din apelul formulat de Ministerul Finantelor pentru Statul Roman nu este fondata, fata de circumstantele cauzei.
Reclamanta a fost pusa in libertate ca urmare a revocarii masurii arestarii preventive, prin incheierea data in dosarul nr.21/2004 al Judecatoriei Slobozia.
Revocarea de catre instanta a masurii arestarii este una din ipotezele avute in vedere de prevederile art.504 alin.3 Cod pr.civila pentru admisibilitatea cererii de despagubiri indreptata impotriva Statului, textul neinstituind conditia constatarii caracterului nelegal al arestarii prin insusi actul de revocare.
Nelegalitatea privarii de libertate este de necontestat, ea rezultand din rechizitoriul din 4.07.2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria Slobozia, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a reclamantei cu privire la infractiunile de inselaciune pentru care se dispusese masura, ca urmare a constatarii ca acestea au fost savarsite de o alta persoana.
Prin urmare , justificat prima instanta a retinut incidenta dispozitiilor art.504 alin.3 Cod pr. penala si implicit indreptatirea reclamantei de a i se acorda daune materiale si morale.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a retinut in mod constant ca in cazurile de violare a art.5 paragraful 1 al Conventiei (privare nelegala de libertate), sunt intemeiate cererile de acordare a unor despagubiri banesti pentru prejudiciul moral si fizic suferit pe perioada detentiei nelegale.
Se constata fondat insa motivul privind cuantumul prejudiciului moral stabilit, invocat in apelul paratului si pe cale de consecinta nefondata critica din apelul reclamantei.
Respectand principiul potrivit caruia repararea prejudiciului trebuie sa fie integrala, in privinta daunelor morale instanta apreciaza de la caz la caz asupra necesitatii acordarii lor sub forma baneasca si respectiv asupra cuantumului, tinand seama ca prejudiciul moral consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a persoanei, la sanatatea si integritatea sa corporala, la cinste , demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Avandu-se in vedere aceste criterii, este evident ca prin privarea de libertate a reclamantei pe perioada de 98 zile cat a fost arestata preventiv, i s-au cauzat suferinte fizice si psihice care trebuie sa fie reparate prin acordarea unor despagubiri intr-un cuantum in masura sa inlature, pe cat posibil consecintele grave, de natura morala si sociala produse prin incalcarea drepturilor fundamentale, garantate persoanei de prevederile constitutionale si de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Daca daunele morale sunt destinate sa confere reclamantei o satisfactie echitabila, ele nu pot fi stabilite intr-un cuantum exagerat, nejustificat de circumstantele spetei, si pe cale de consecinta sa-i confere un folos material necuvenit, fara justificare cauzala in eroarea penala si consecintele acesteia.
De aceea, se apreciaza ca suma de 300.000 lei acordata de prima instanta, nu tine seama de imprejurarile reale ale spetei, respectiv de perioada arestarii preventive si consecintele concrete pe care aceasta masura le-a avut asupra existentei reclamantei, activitatii profesionale, vietii sociale si imaginii acesteia.
Fata de criteriile in raport de care se stabilesc daunele morale, se apreciaza ca suma de 100.000 lei este suficienta si in masura sa ofere reclamantei o satisfactie echitabila, proportionala suferintelor fizice si psihice la care a fost supusa ca urmare a masurii arestarii preventive.
Pentru considerentele expuse, apelul reclamantei este nefondat si va fi respins, urmand sa se admita apelul declarat de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice si in baza art.296 Cod pr.civila sa se schimbe sentinta pronuntata de Tribunalul Dolj, in sensul obligarii paratului la daune morale de 100.000 lei ( in loc de 300.000 lei).
Vor fi mentinute restul dispozitiilor sentintei.
5