Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate sa nu fie o simpla fictiune, ceea ce ar echivala cu inlaturarea lui, cu lipsirea de substanta, este necesar ca dupa incetarea suspendarii, dreptul sa produca efectele pentru care a fost creat, sens in care autoritatile statului trebuie sa asigure plata sporului de fidelitate.
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Mehedinti, reclamantul Varban Gheorghe a chemat in judecata pe paratii Ministerul Administratiei si Internelor si Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor la plata sporului de fidelitate prevazut de art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea politistilor, in sumele cuvenite pentru anul 2005, actualizate cu rata inflatiei.
In motivare a aratat ca este functionar public cu statut special -politist de frontiera la Scoala de Perfectionare Cadre Politie de Frontiera Orsova si in conformitate cu art. 6 din OG nr. 38/2003 aprobata prin Legea nr. 353/2003, beneficiaza de un spor de fidelitate din salariul de baza. Ca acest drept i-a fost suspendat pentru anul 2005 in baza art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004. A precizat ca prin suspendare nu se poate aprecia ca aceste drepturi nu ar fi existat, considerent care este intarit de faptul ca plata acestui spor a fost reluata in anul 2006.
A invederat ca dispozitiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 nu contin vreo referire la eventualitatea desfiintarii dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercitiului acestuia.
Paratul MAI a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului, ca neintemeiata, invocand si dispozitiile art.64 alin.1 si 2 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, precum si prevederile art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004, conform carora in anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozitiilor art.6 din OG nr.38/2003, aprobata cu modificari si completari prin Legea 353/2003.
S-a mai precizat ca in aceasta situatie, in bugetul aprobat MAI in anul 2005, nu au fost prevazute fonduri pentru plata sporului de fidelitate.
Prin sentinta nr. 1188/CAF din 13 septembrie 2006, Tribunalul Mehedinti - Sectia comerciala si de contencios administrativ, a admis cererea formulata de reclamant si au fost obligati paratii Ministerul Administratiei si Internelor si Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Mehedinti sa plateasca acestuia sporul de fidelitate cuvenit pentru anul 2005,in procent de 20%, actualizat cu indicele de inflatie incepand cu data la care sporurile urmeaza sa fie platite pana la data platii efective.
La pronuntarea solutiei, prima instanta a retinut ca reclamantul are calitatea de functionar public cu statut special - politist si, conform Legii 360/2002, are dreptul la spor de fidelitate.
A avut in vedere tribunalul ca acordarea sporului de fidelitate a fost suspendat prin OUG nr.118/2004 R, numai pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, situatie in care la incetarea suspendarii dreptul la actiune devine actual.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Inspectoratul General al Politiei de Frontiera si Ministerul Administratiei si Internelor.
In motivele de recurs formulate de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera s-a sustinut ca in anul 2005, art.6 din OG nr.38/2003, privind sporul de fidelitate a fost suspendat, ca prin Legea 511/2004 ordonatorii principali de credite au fost obligati sa se incadreze in cheltuielile de personal mentionate in anexele la lege, ca acordarea drepturilor prevazute in aceasta ordonanta se poate face numai in limita fondurilor bugetare, astfel ca actiunea este neintemeiata.
S-a invocat si exceptia necompetentei materiale a tribunalului, aratand ca aceasta revine curtii de apel, iar judecata s-a facut cu incalcarea competentei altei instante.
In recursul MAI s-a aratat ca sentinta primei instante a fost pronuntata fara a se examina consecintele art.2 din OUG nr.118/2004 privind suspendarea aplicarii dispozitiilor art.6 din OG nr. 38/2003.
S-a precizat ca prin aceasta s-a produs o restrangere legala temporara a dreptului de a beneficia de sporul de fidelitate, care nu poate fi cenzurata de instanta de judecata.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea constata ca exceptia necompetentei materiale a tribunalul este neintemeiata. Raportul de functie si plata tuturor drepturilor care decurg din exercitarea functiei se nasc intre politist si inspectoratul judetean de politie, neexistand raporturi directe cu MAI si nici obligatie de plata catre politist nu se naste direct in sarcina ordonatorului principal de credite care este MASI.
Astfel, in raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 si art. 2 cod procedura civila, competenta de solutionare a cauzei apartine tribunalului, autoritatea publica cu obligatie directa fata de reclamant,care este institutie la nivel judetean.
Raportul de serviciu al politistului este un ansamblu de drepturi si obligatii ale acestuia si ale institutiei publice in care isi desfasoara activitatea.
Sporul de fidelitate face parte din categoria drepturilor salariale ale politistului, inscriindu-se in prevederile art.37 din OG 38/2003.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizatia de fidelitate se circumscrie sferei raportului de serviciu al politistului.
Motivul de recurs privind suspendarea acordarii sporului de fidelitate prin OUG nr.118/2004 este neintemeiat.
In conformitate cu prevederile art.6 din OG 38/2003, pentru activitatea desfasurata, politistilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza.
Sporul de fidelitate este tratat de legiuitor in cadrul Sectiunii I din OG 38/2003, privind "salariul de baza al politistilor".
In cadrul acestei sanctiuni se prevad componentele salariului politistului. Astfel, politistii primesc, pentru activitatea desfasurata, salariul corespunzator functiei pe care o indeplinesc. Alaturi de salariul aferent functiei, politistii primesc si alte drepturi salariale.
O parte din aceste drepturi se acorda la aprecierea unitatii, in functie de criteriile stabilite, legiuitorul instituind posibilitatea beneficiului drepturilor, si nu obligativitatea acestora. Este cazul salariului de merit reglementat de art.4 din OG nr.38/2003.
Cu privire la sporul de fidelitate, legiuitorul a instituit obligativitatea acordarii acestuia.
Din prevederile art.6 din OG nr.38/2003, reiese ca "politistilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza".
Examinand structura normei juridice enuntate, Curtea constata ca aceasta are o ipoteza relativ determinata, pentru ca sunt prezentate imprejurarile in care se aplica dispozitia.
Aceste imprejurari sunt deduse din calitatea de politist a reclamantului.
Dispozitia normei analizate stabileste drepturile subiectului raportului juridic.
Drepturile persoanelor la care norma se refera sunt stabilite fara posibilitatea unei derogari, norma juridica fiind imperativa cu privire la acordarea sporului de fidelitate.
Plata sporului de fidelitate nu este lasata de legiuitor la aprecierea institutiei, asa cum este cazul salariului de merit.
Dreptul politistului de a primi sporul de fidelitate a fost suspendat prin art.2 din OUG nr.118/2004.
Acest act normativ a suspendat plata sporului, fara a abroga dreptul, fara a-l inlatura.
Dreptul politistului de a i se plati sporul de fidelitate a ramas in vigoare, numai plata a fost suspendata.
Dreptul la sporul de fidelitate nu a fost inlaturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzista, iar dupa incetarea suspendarii devine actual, partea fiind repusa in dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din continutul art.53 din Constitutia Romaniei, care reglementeaza restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati rezulta ca aceasta este o masura exceptionala si se dispune in conditii limitativ prevazute in Constitutie, numai prin lege.
In speta printr-un act normativ cu putere de lege, dreptul la sporul de fidelitate, care face parte din categoria dreptului la munca si protectie sociala, reglementat de art.41 din Constitutia Romaniei, a fost suspendat, si nu inlaturat.
Pentru ca dreptul la sporul de fidelitate sa nu fie o simpla fictiune, ceea ce ar echivala cu inlaturarea lui, cu lipsirea de substanta, este necesar ca dupa incetarea suspendarii, dreptul sa produca efectele pentru care a fost creat, sens in care autoritatile statului trebuie sa asigure plata sporului de fidelitate
Obligativitatea platii, dupa incetarea suspendarii, rezulta si din principiul general constitutional prevazut in art.1 alin.5 din Constitutie, care dispune ca in Romania, respectarea Constitutiei , a suprematiei legii si a legilor este obligatorie.
OG 38/2003 a produs efecte de la data publicarii in Monitorul Oficial, efecte care mentin pe toata perioada cat este in vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce inseamna ca temporar a fost amanata plata sporului de fidelitate.
Aceasta explicatie se intemeiaza si pe interpretarea semantica si gramaticala a textului.
De altfel, din prevederile art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativa, suspendarea are durata determinata, iar la expirarea duratei de suspendare dispozitia afectata de suspendare reintra de drept in vigoare.
Numai aceasta interpretare este de natura a asigura principiul constitutional al suprematiei legii si acela al caracterului exceptional al limitarii unor drepturi.
Si motivul privind conditionarea platii sporului de fidelitate, de existenta fondurilor este neintemeiat.
Interpretarea art.57 din OG nr.38/2003 nu poate fi facuta in sensul ca plata tuturor drepturilor salariale este conditionata de existenta fondurilor.
Daca s-ar admite aceasta teza ar insemna ca inclusiv salariul de baza sa nu se plateasca decat in limita fondurilor.
Ori o astfel de abordare este in afara legii, a Constitutiei si a Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care interzice limitarea folosirii restrangerii drepturilor.
S-ar ajunge la o limitare a unui drept cu caracter civil, care apartine unei activitati profesionale, ceea ce ar contraveni legislatiei nationale analizate mai sus, dar si interpretarii art.6 din CEDO.
Eventuala nealocare a resurselor de finantare a platii drepturilor stabilite prin lege, chiar de catre stat, prin legea bugetului anual, constituie neindeplinirea de catre acesta a unei obligatii legale.
Asa cum recent s-a pronuntat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in cazul indeplinirii unei obligatii legale, "statul nu face uz de puterea sa discretionara si poate fi comparat in aceasta privinta cu un angajator privat, parte intr-un contract de munca guvernat de dreptul privat".
Alaturi de aceste considerente, Curtea mai are in vedere si faptul ca plata sporului de fidelitate este prevazuta imperativ, si nu supletiv.