Textul art.184 Cod pr.civila a prevazut, fara distinctie si fara a prezenta vreo relevanta emitentul actului ca, in cazul cand actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila.
Prin cererea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Jiu, adresata initial Judecatoriei Tg. Jiu si declinata spre competenta solutionare Tribunalului Gorj, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, s-a solicitat anularea actului fals, autorizatia de constructie nr.8/08.02.1995, eliberata de Primaria comunei Pestisani, conform rezolutiei de confirmare a propunerii de neincepere a urmaririi penale, data in dosarul 846/P/2006.
Prin sentinta nr.270 din 9 iunie 2006, Tribunalul Gorj a respins cererea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Jiu privind anularea autorizatiei de constructie nr.8/8.02.1995, eliberata de Primaria comunei Pestisani.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca in cauza exista autoritate de lucru judecat.
S-a avut in vedere ca prin sentinta 156/11.04.2006, pronuntata de Tribunalul Gorj, in dosarul nr.370/C/2006, s-a respins cererea Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Jiu, pentru anularea autorizatiei de constructie n.8/8.02.1995, emisa de Primarul comunei Pestisani.
Tribunalul a apreciat ca in cauza este indeplinita tripla identitate de obiect, parti si cauza.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intervenientul in interes propriu, Balta Mircea.
Recursul nu a fost motivat in termenul legal.
In baza art.306 Cod pr.civila, recursul este nul daca nu a fost motivat in termenul legal, cu exceptia cazurilor prevazute in aliniatul 2.
Din prevederile aliniatul 2 al art.306 Cod pr.civila rezulta ca motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs,care insa este obligata sa le puna in dezbaterea partilor.
In speta de fata, Curtea a pus in discutie motivul privind necompetenta materiala a instantei de contencios administrativ.
Examinand exceptia de necompetenta materiala, care este o exceptie de ordine publica, peremptorie si dirimanta, Curtea o gaseste fondata.
In cauza de fata, Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Jiu, prin rezolutia pronuntata in dosarul nr.846/P/2006, a confirmat propunerea organelor de urmarire penala de neincepere a urmarii penale fata de faptuitorii Toma Ion, Pavel Sever si Danescu Ion, pentru savarsirea infractiunilor prev.de art.246 si a.rt.289 Cod penal, intrucat in cauza a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Un exemplar al rezolutiei a fost trimis Judecatoriei Tg. Jiu pentru a se pronunta cu privire la anularea acesteia.
Judecatoria Tg. Jiu a declinat competenta de solutionare a cauzei la Tribunalul Gorj, Sectia contencios administrativ.
S-a apreciat ca in conformitate cu art.184 Cod p.civila falsul se poate cerceta de instanta civila prin orice mijloc de proba si ca legiuitorul a facut distinctie intre instanta penala si cea civila.
Judecatoria a considerat ca anularea autorizatiei se circumscrie sferei contenciosului administrativ, asa incat actiunea avand ca obiect anularea acesteia se solutioneaza de tribunal in prima instanta.
Tribunalul Gorj, investit cu solutionarea unei astfel de cereri, nu a analizat daca este sau nu competent material.
Din analiza prevederilor art.184 Cod pr.civila, Curtea retine ca in cazul in care actiunea penala s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila prin orice mijloace de dovada.
Asadar, legiuitorul a prevazut expres competenta instantei civile in materia anularii actelor apreciate ca fiind false, fara a se face vreo distinctie in raport de emitentul acestora.
In Cartea I, Titlul I, Codul de procedura civila reglementeaza competenta dupa materie.
In conformitate cu art.1 Cod pr.civila, judecatoriile au plenitudine de competenta.
Din cuprinsul textului rezulta ca judecatoriile judeca in prima instanta toate procesele si cererile, in afara de cele date , prin lege, in competenta altor instante.
Tribunalele sunt instante cu plenitudine de competenta in cazul proceselor si cererilor in materie de contencios administrativ.
Contenciosul administrativ a fost reglementat in decursul timpului de Legea 29/1990 si ulterior de Legea 554/2004.
Din cuprinsul legilor care au reglementat domeniul contenciosului administrativ, rezulta ca pin acestea s-a creat un contencios general, derogatoriu de la contenciosul comun.
Insa, prin legi speciale sau prin texte cuprinse in legi generale, dar care au caracter special, se poate crea un contencios special.
Competenta crearii contenciosului special apartine in exclusivitate legiuitorului.
In speta de fata suntem in prezenta unui contencios special, reglementat de Codul de procedura civila.
Textul art.184 a prevazut, fara distinctie si fara a prezenta vreo relevanta emitentul actului ca, in cazul cand actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila.
Instanta civila nu poate fi confundata cu instanta de contencios administrativ.
Instanta civila este instanta de drept comun, iar instanta de contencios administrativ este instanta specializata.
Legiuitorul nu a creat niciodata o suprapunere intre cele doua instante si nici nu a asimilat instanta de contencios administrativ celei civile.
Astfel, din prevederile art.2 alin.1 Cod pr.civila se poate observa cu certitudine ca legiuitorul a distins intre cererile in materie civila si cererile in materia contenciosului administrativ.
In materia cercetarii falsului, legiuitorul a prevazut expres instanta competenta, care este instanta civila, asa incat, chiar daca actul este emis de o autoritate publica, falsul nu poate fi cercetat de instanta de contencios administrativ.
In continuarea argumentelor care sustin opinia competentei materiale a judecatoriei, in cazul anularii actelor administrative pe motivul existentei falsului, aratam ca in conformitate cu art.1 din legea 554/2004, actiunea in contencios administrativ poate fi introdusa de orice persoana care se considera vatamata intr-un drept sau interes legitim.
Din analiza textului, coroborata cu prev.art.2 lit.a din legea 554/2004, rezulta ca are calitate procesuala activa orice persoana fizica sau juridica de drept privat, care pretinde vatamarea unui drept sau interes legitim-s
In actuala reglementare a contenciosului administrativ, exista prevederi exprese pentru persoanele de drept public, iar anumite autoritati publice dobandesc dreptul de a introduce actiuni in numele persoane fizice sau, dupa caz, juridice vatamate.
Procurorul, ca parte componenta a Ministerului Public, are calitatea de drept public, si nu de drept privat. Rezolutia procurorului prin care s-a solicitat judecatoriei anularea actelor false se circumscrie prerogativelor conferite Ministerului public de art.131 din Constitutia Romaniei, conform carora in activitatea judiciara, Ministerul public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor.
Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementeaza introducerea actiunii de catre procuror, in cazul anularii actelor administrative unilaterale, emise cu exces de putere, care incalca drepturile persoanelor fizice si juridice sau vatama un interes public.
In speta de fata nu se regasesc situatiile reglementate de art.1 alin.5 si 6 din Legea 554/2004.
Instanta nu a fost investita cu cercetarea excesului de putere.
Prin exces de putere se intelege exercitarea dreptului de apreciere, apartinand autoritatilor administratiei publice, prin incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor prevazute de Constitutie sau de lege.
In cazul dedus judecatii, instanta trebuie sa cerceteze existenta falsificarii unui inscris oficial.
Este de esenta falsului falsificarea unui inscris oficial, cu prilejul intocmirii acestuia de catre un functionar aflat in exercitiul atributiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau imprejurari necorespunzatoare adevarului ori, prin omisiunea cu stiinta, de a insera unele imprejurari.
Falsul, in situatia in care actiunea penala s-a prescris, se va cerceta de instanta civila, indiferent de emitentul actului, pentru ca textul prevede expres instanta competenta.
Instanta de contencios administrativ analizeaza legalitatea unui act administrativ si nu falsul, pentru care nu se mai poate exercita tragerea la raspundere penala a autorului.
Pentru acesta din urma,legiuitorul a prevazut o procedura derogatorie de la dreptul comun, instituind prerogativa de cercetare a falsului in favoarea instantei civile.