Avand in vedere dispozitiile Legii nr.85/1992 si Decretului Lege nr.61/1990 - vanzarea se face in conditiile cerute de aceste acte normative, inclusiv cele privitoare la pret, reclamantul neavand posibilitatea de a pretinde alt pret decat cel prevazut a fi calculat conform art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, o interpretare contrara ar conduce la disocierea obligatiei legale a reclamantului si s-ar incalca dreptul prevazut de lege pentru vanzarea locuintei.
Potrivit art.1294 si 1295 Cod civil vanzarea este valabila chiar daca pretul integral nu a fost platit, vanzatorul avand la indemana parghiile puse la dispozitie de lege: fie sa ceara plata integrala, fie rezolutiunea contractului pentru neindeplinirea obligatiei de plata.
De asemenea conform art.1073 Cod civil instanta poate pronunta o hotarare prin care sa se execute in natura obligatia, hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare privit ca instrumentum, care sa constituie titlul reclamantului (art.16 din Decretul Lege nr.61/1990) suplinindu-se astfel consimtamantul debitorului obligatiei de a transmite dreptul.
Transmiterea dreptului de proprietate - intrucat partile nu au ajuns la un acord de vointa - vointa paratei de a vinde fiind suplinita anterior prin lege si hotarare judecatoreasca, nu a avut loc.
Tinand seama ca pretul a fost legal stabilit, pentru perfectarea actelor de vanzare este necesar o simpla formalitate scriptica.
Reclamantul C.C. a chemat in judecata pe parata SC METAL LEMN SA Craiova pentru ca prin sentinta ce se va pronunta, sa valideze consemnarea la CEC a pretului locuintei, sa se constate valabilitatea conventiei de vanzare cumparare incheiata intre parti asupra locuintei mentionate, iar hotararea sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare.
Prin s.c. nr.3153/5.04.2005, Judecatoria Craiova, a admis actiunea.
A fost validata consemnarea la CEC a sumei de 9.320.391 lei reprezentand pretul locuintei.
A fost constatata valabil incheiata conventia de vanzare cumparare intre reclamant in calitate de cumparator si parata in calitate de vanzator privind locuinta in litigiu.
Prezenta hotarare urmand sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata SC METAL LEMN SA, aratand ca s-au incalcat dispozitiile art.969 Cod civil, privind acordul de vointa al partilor. Apelanta a aratat ca imobilul este sechestrat.
Prin d.c. nr.660, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de parata, a schimbat in totalitate sentinta civila in sensul ca a respins actiunea formulata de reclamantul C.C.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.C, aratand ca a fost de acord cu efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului (procesul verbal) prin care s-a calculat pretul conform actelor normative (art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 si Decretul Lege nr.61/1990)- fiind determinat si serios - intre parti existand astfel un acord asupra elementelor esentiale ale contractului de vanzare cumparare.
Oricum obligatia de vanzare exista, izvoraste din lege si anterior instanta prin hotarare judecatoreasca a impus paratei obligatia de a vinde locuinta reclamantului.
Nu prezinta relevanta nici sustinerea ca imobilul este indisponibilizat intrucat nu prezinta importanta cine este titularul dreptului de proprietate asupra locuintelor ce cad sub incidenta Legii nr.85/1992.
Recursul este fondat.
Prin d.c. nr.1118/2003, ramasa irevocabila, a fost obligata parata sa incheie cu reclamantul contract de vanzare cumparare pentru locuinta in litigiu, aceasta obligatie incumbandu-i conform legislatiei in vigoare - Legea nr.85/1992 si Decretul lege nr.61/1990 - prin hotarare judecatoreasca paratei.
Pretul nu a fost stabilit, dar partile, conform procesului verbal, au fost de acord ca acesta sa fie stabilit printr-o expertiza de specialitate care s-a realizat in conformitate cu legislatia in vigoare - Legea nr.85/1992 si Decretul Lege nr.61/1990, fiind stabilit pretul la nivelul anului 2003 cand s-a formulat cererea.
S-a efectuat expertiza si s-a facut consemnarea sumei la cuantumul de 9.320.931 lei.
Reclamantul in calitate de creditor al obligatiei de plata, poate sa o execute de buna voie - ceea ce s-a intamplat prin faptul consemnarii sumei catre parata debitoare, obligata de a incheia contractul si creditor al obligatiei de plata.
Parata nu se poate prevala de indisponibilizarea bunului atata timp cat nu mai avea drept de dispozitie asupra lui de la data nasterii obligatiei sale de a vinde intrucat exista o hotarare judecatoreasca in acest sens care isi produce efecte.
Aceasta situatie nu afecteaza creanta bugetara intrucat se poate satisface din pretul incasat.
In esenta instanta a fost investita cu o actiune in realizare si nu in constatare prin care se tinde sa se suplineasca prin hotarare consimtamantul paratei, intrucat neintelegerile decurg tocmai din lipsa unui acord - in privinta pretului - determinat.
Avand in vedere dispozitiile Legii nr.85/1992 si Decretului Lege nr.61/1990 - vanzarea se face in conditiile cerute de aceste acte normative, inclusiv cele privitoare la pret, reclamantul neavand posibilitatea de a pretinde alt pret decat cel prevazut a fi calculat conform art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992, o interpretare contrara ar conduce la disocierea obligatiei legale a reclamantului si s-ar incalca dreptul prevazut de lege pentru vanzarea locuintei.
Potrivit art.1294 si 1295 Cod civil vanzarea este valabila chiar daca pretul integral nu a fost platit, vanzatorul avand la indemana parghiile puse la dispozitie de lege: fie sa ceara plata integrala, fie rezolutiunea contractului pentru neindeplinirea obligatiei de plata.
De asemenea conform art.1073 Cod civil instanta poate pronunta o hotarare prin care sa se execute in natura obligatia, hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare privit ca instrumentum, care sa constituie titlul reclamantului (art.16 din Decretul Lege nr.61/1990) suplinindu-se astfel consimtamantul debitorului obligatiei de a transmite dreptul.
Transmiterea dreptului de proprietate - intrucat partile nu au ajuns la un acord de vointa - vointa paratei de a vinde fiind suplinita anterior prin lege si hotarare judecatoreasca, nu a avut loc.
Tinand seama ca pretul a fost legal stabilit, pentru perfectarea actelor de vanzare este necesar o simpla formalitate scriptica.
Vazand cele mai sus expuse instanta, in conformitate cu art.312 alin.1 rap. la art.304 pct.9 Cod pr.civila, a admis recursul, a modificat decizia recurata in sensul ca a respins apelul.