Desi operatiunea de vanzare cumparare nu este incheiata intre soti, nefiind incalcate dispozitiile art. 1307 cod civil, imprejurarea ca cei doi parati, administratorul societatii debitoare vanzator si paratul cumparator sunt sot si sotie are relevanta in ceea ce priveste complicitatea la frauda a partilor implicate, care este prezumata.
Este evidenta, data fiind relatia existenta intre parti, intentia acestora de sustragere a bunului de la urmarirea creditorilor, in conditiile in care ambele parti aveau cunostinta de situatia patrimoniala a societatii.
Desi pretul convenit a intrat in conturile societatii debitoare, fiind folositi pentru acoperirea datoriilor sociale, prejudiciul creat societatii debitoare, respectiv creditorilor, prin efectuarea acestor operatiuni, este echivalent cu diferenta intre suma incasata ca pret al vanzarii ulterioare de la parata SAG si suma achitata catre societate.
Prin cererea inregistrata la data de 22 septembrie 2004, administratorul judiciar GV a solicitat anularea facturii fiscale nr. 1027210/21.02 .2002, in valoare de 90.000.000 lei, emisa de debitoarea SC AMT SRL Severin, prin care s-a vandut lui BD, autoturismul marca Nubira.
In motivarea actiunii a aratat ca la data de 23.12.1998, societatea debitoare prin asociat unic BM, a achizitionat acest autoturism potrivit contractului de vanzare cumparare incheiat cu IATSA Tr. Severin, in valoare de 18.216 USD, mijlocul fix fiind trecut in evidentele contabile ale societatii. A mai aratat ca la data de 31.12.2001, SC AMT SRL Severin avea datorii de 1.702.926.000 lei, iar prin aceasta vanzare din 21.02.2002 au fost diminuate drepturile creditorilor.
Administratorul BM a formulat intampinare solicitand respingerea actiunii cu motivarea ca pretul vanzarii a fost real iar suma de bani incasata a intrat in contul societatii si a fost folosita pentru achitarea salariilor.
A fost introdus in cauza SAG, subdobanditorul autoturismului, pentru anularea actului subsecvent.
Prin sentinta nr. 61/F din 23 martie 2005 a fost admisa actiunea si s-a dispus anularea contractului de vanzare cumparare dintre societatea debitoare si BD din 21.02.2002 precum si a contractului de vanzare cumparare, pentru acelasi autoturism, dintre BD si parata SAG si a fost obligata aceasta din urma sa aduca la masa credala autoturismul sau suma de 160.000.000 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs administratorul social al debitoarei - BM si paratii BD si SAG, considerand-o netemeinica si nelegala.
Recursul formulat de parata subdobanditor SAG este fondat pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 65 din Legea nr.64/1995 R administratorul, lichidatorul sau comitetul creditorilor va putea intenta actiune pentru a recupera de la subdobanditor bunul ori valoarea bunului transferat de catre debitor numai daca subdobanditorul nu a platit valoarea corespunzatoare a bunului si cunostea sau trebuia sa cunoasca faptul ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat.
In cauza, administratorul judiciar nu a administrat nici un fel de dovezi din care sa rezulte faptul ca pretul autoturismului, convenit de parti, si achitat de catre parata nu este corespunzator valorii reale a bunului, sau ca a existat o intentie comuna a partilor pentru fraudarea creditorilor, elemente care sa conduca la concluzia ca parata subdobanditor cunostea starea de insolventa in care se afla societatea comerciala si ca transferul initial este susceptibil de a fi anulat.
Ca urmare, Curtea retine ca recursul formulat de catre parata SAG este fondat, hotararea pronuntata in cauza fiind afectata de motivul de modificare prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 c.p.civ., in sensul ca judecatorul-sindic a aplicat gresit legea si anume dispozitiile art. 61 lit. c si art. 65 din Legea 64/1995 R.
Recursurile promovate de paratii BM si BD sunt nefondate.
Astfel, actul de vanzare cumparare incheiat la 21 februarie 2002 intre societatea debitoare si BD, si nu intre soti, asa cum a retinut eronat instanta de fond, cade sub incidenta prevederilor art. 61 lit. c din Legea 64/1995 R, in sensul ca este incheiat in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori.
Desi operatiunea de vanzare cumparare nu este incheiata intre soti, nefiind incalcate dispozitiile art. 1307 cod civil, imprejurarea ca cei doi parati, administratorul societatii debitoare vanzator si paratul cumparator, sunt sot si sotie are relevanta in ceea ce priveste complicitatea la frauda a partilor implicate care este prezumata.
Este evidenta, data fiind relatia existenta intre parti, intentia acestora de sustragere a bunului de la urmarirea creditorilor, in conditiile in care ambele parti aveau cunostinta de situatia patrimoniala a societatii.
S-a facut dovada in cauza ca a fost achitata suma de 90.000.000 lei cu titlu de pret, care a intrat in conturile societatii debitoare si care au fost folositi in mod legal pentru acoperirea datoriilor societatii, insa prejudiciul creat societatii debitoare, respectiv creditorilor, prin efectuarea acestor operatiuni de vanzare-cumparare este echivalent cu diferenta intre suma incasata ca pret al vanzarii ulterioare de la parata SAG, respectiv suma de 160 milioane si suma achitata catre societate conform facturii fiscale nr. 1027210 si chitantei corespunzatoare de 90 milioane lei.
Fata de aceste considerente recursul paratilor BM si BD va fi respins.