In faza de confirmare a planului de reorganizare judiciara este inadmisibil a se analiza realitatea planului, adica posibilitatile reale de redresare a activitatii debitorului, care constituie o faza prealabila in cadrul procedurii. Realitatea planului se analizeaza de judecatorul-sindic in faza de admitere sau respingere a planului iar creditorul nemultumit trebuie sa exercite recurs impotriva sentintei de admitere a planului pentru a invoca nerealitatea lui.
Prin Sentinta nr.102 din 17 februarie 2005, pronuntata de judecatorul-sindic in dosarul nr. 114/F/39/2003 al Tribunalului Dolj, a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitorul SC C SA, si s-a dispus reorganizarea activitatii acestuia in mod corespunzator, urmand ca supravegherea activitatii debitorului sa se faca de catre administratorul judiciar.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul-sindic a retinut ca planul de reorganizare propus de catre debitor a fost admis prin Sentinta nr. 272 din 23 septembrie 2004, in cauza fiind indeplinite conditiile cerute de art. 100 din Legea 64/1995 R.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditorul AFP Craiova, criticand-o pentru urmatoarele motive : sentinta nu este motivata; planul a fost votat negativ de majoritatea creditorilor; planul nu prezinta o posibilitate concreta de redresare a activitatii debitorului urmarindu-se de fapt indestularea cu prioritate a creantelor chirografare inaintea creantelor privilegiate .
Analizand materialul probator existent la dosarul cauzei, precum si sentinta atacata, prin raportare la motivele de recurs, Curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente :
Primul motiv de recurs nu poate fi retinut deoarece judecatorul-sindic a motivat sentinta, retinand faptul ca planul a fost admis prin Sentinta nr. 272 din 23 septembrie 2004 iar, potrivit art. 99 alin.8 din Legea nr.64/1995, republicata, toate categoriile de creditori sunt considerate, prin efectul legii, ca au acceptat planul, nemaifiind necesara votarea acestuia.
Al doilea motiv de recurs, asemenea, nu poate fi retinut deoarece, potrivit art.99 alin.8 din Legea 64/1995R, in cazul categoriilor de creante care nu sunt defavorizate de plan, se considera ca acestea au acceptat planul si nu este necesara votarea planului de catre creantele categoriei respective. Ori, in cauza de fata, nici o categorie de creante nu a fost defavorizata prin plan, astfel ca, in mod temeinic si legal, judecatorul-sindic a retinut ca se considera ca toate categoriile de creante au acceptat planul, nemaifiind necesara votarea acestuia.
Nici cel de al treilea motiv de recurs nu poate fi retinut deoarece, pentru a invoca faptul ca planul nu prezinta o posibilitate concreta de redresare a activitatii debitorului, creditorul trebuia sa faca recurs impotriva Sentintei nr.272/23 septembrie 2004, prin care s-a admis planul prezentat de debitor. Numai in acea faza creditorii aveau posibilitatea sa critice planul pe motivul invocat, si nu in aceasta faza cand se pune doar problema confirmarii acestuia tinand seama numai de votul creditorilor.
Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca nici unul dintre motivele de recurs invocate nu se incadreaza intre cele prevazute de art. 304 pct. 1-10 C.pr. civ., astfel ca, in baza art. 312 alin.1 C.pr. civ., va respinge recursul, ca nefondat .