Actiunea Prefectului in anularea unei Hotarari de Consiliu Local privind vanzarea unui teren din domeniului privat al orasului. Control de legalitate, nu de oportunitate.
Art.123 alin.3 si 4 din Legea nr.215/2001
Art.5 alin.2 din Legea nr.213/1998
Potrivit art.4 alin.2 din acelasi act normativ: "Autonomia locala priveste organizarea, functionarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului, municipiului sau judetului, dupa caz."
Prin urmare, principiul autonomiei locale include si atributia autoritatilor locale, in speta Consiliului Local al Orasului Brezoi de a decide asupra gestionarii bunurilor proprietate privata a orasului, inclusiv prin vanzarea acestora.
Asupra modului de exercitare a acestui drept, prefectul exercita un control de legalitate, nu si unul de oportunitate, aprecierea acesteia din urma apartinand exclusiv autoritatilor locale, in raport de interesele comunitatii locale.
(Decizia nr. 1301/R-CONT/18 mai 2012)
La data de 22 august 2011, Prefectul Judetului Valcea - P. U. a chemat in judecata Consiliul Local al Orasului Brezoi, solicitand instantei de contencios administrativ ca prin hotararea ce o va pronunta sa anuleze Hotararea nr.63 din 26 mai 2011, prin care s-a aprobat scoaterea la vanzare a terenului in suprafata de 10.000 m.p., apartinand domeniului privat al orasului Brezoi si Hotararea nr.83/28 iunie 2011, privind aprobarea vanzarii directe fara licitatie publica catre S.C. P. F. S.R.L. a terenului mentionat mai sus.
In motivarea actiunii, a aratat ca la data de 14 iunie 2011, Orasul Brezoi a inaintat Prefectului judetului Valcea, in vederea verificarii legalitatii potrivit art.19 alin.2 lit.e) din Legea nr.340/2004, Hotararea nr.63/26.05.2011 adoptata de Consiliul local al orasului Brezoi.
Verificand legalitatea, Prefectul Judetului Valcea prin adresa nr.8801/20 iunie 2011 a solicitat autoritatii deliberative revocarea H.C.L. nr.63/26 mai 2011, intrucat incalca prevederile art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001, privind administratia publica locala.
De asemenea, s-a aratat ca, in sedinta de consiliu local din 28 iunie 2011 autoritatea deliberativa a adoptat H.C.L. nr.83/2011 comunicata cu adresa nr.7221/18.07.2011, prin care se aproba vanzarea directa, fara licitatie publica, catre S.C. P. F. S.R.L. a terenului in suprafata de 10.000 mp, nesocotindu-se dispozitiile art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001 care dispun expres ca "vanzarea, concesionarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat se face prin licitatie publica".
Autoritatea deliberativa a refuzat revocarea hotararilor de consiliu local emise cu incalcarea dispozitiilor legale, asa cum a solicitat reclamantul si ca atare, se impune anularea acestora pe cale judecatoreasca.
Prin intampinarea de la dosar, Consiliul Local al Orasului Brezoi a solicitat respingerea actiunii formulate de reclamant, intrucat hotararile de consiliu local a caror anulare se solicita sunt emise cu respectarea dispozitiilor legale.
Prin sentinta nr.260/31.01.2012, Tribunalul Valcea - Sectia a II-a civila a admis in parte actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului Valcea - P. U. si a dispus anularea H.C.L. nr.83 din 28 iunie 2011, emisa de Consiliul Local al orasului Brezoi; a respins actiunea privind H.C.L. nr.63 din 26 mai 2011; a obligat reclamantul la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecata catre Consiliul Local al Orasului Brezoi.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin H.C.L. nr.63/26 mai 2011 s-a aprobat scoaterea la vanzare a terenului in suprafata de 10.000 mp, apartinand domeniului privat al orasului Brezoi, fiind adoptata cu respectarea dispozitiilor legale, iar criticile formulate de reclamant cu privire la nelegalitatea acesteia nu se justifica.
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia "dreptul de proprietate privata al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, daca legea nu dispune altfel".
La randul sau, art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001, privind administratia publica locala dispune: "consiliile locale hotarasc cu privire la cumpararea unor bunuri, ori la vanzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local sau judetean, in conditiile legii".
Autoritatea deliberativa a hotarat vanzarea terenului in suprafata de 10.000 mp situat in intravilanul orasului Horezu, cu respectarea dispozitiilor legale, astfel ca nu exista motive justificate care sa atraga anularea actului administrativ ce se contesta.
Sub acest aspect autoritatea deliberativa are deplina libertate sa hotarasca, cu respectarea conditiilor prevazute de lege, daca instraineaza sau nu un bun ce apartine domeniului privat al unitatii administrativ-teritoriale.
In ceea ce priveste H.C.L. nr.83/28 iunie 2011, prin care autoritatea deliberativa a aprobat vanzarea directa fara licitatie publica catre S.C. P.F. S.R.L. a terenului in suprafata de 10.000 mp, apartinand domeniului privat situat in intravilanul orasului Brezoi, din actele dosarului nu rezulta ca s-au respectat dispozitiile art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001.
Potrivit dispozitiilor legale mentionate vanzarea, concesionarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat se face prin licitatie publica.
De la aceasta regula legiuitorul a instituit o exceptie, respectiv cea mentionata de art.123 alin.3 si 4 din Legea nr.215/2001, raportat la art.5 alin.2 din Legea nr.213/1998, care instituie un drept de preemtiune special in situatia in care exista un proprietar care cu buna credinta a construit cladiri si alte spatii, avand in exploatare intreg terenul aferent acestor constructii.
Instanta a retinut ca autoritatea deliberativa prin intampinarea formulata mentioneaza ca terenul de 10.000 mp este concesionat S.C. P.F. S.R.L., care pentru realizarea obiectului de activitate a construit cladiri si alte constructii, potrivit contractului de concesiune, ceea ce ar justifica aprobarea directa a vanzarii in conditiile art.123 alin.3 si 4 din Legea nr.215/2001.
Instanta a arata insa ca, prin adresa nr.3988/90/2011, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara al Judetului Valcea a comunicat instantei ca nu sunt inregistrate contractul de concesiune nr.25/07 octombrie 2005 incheiat intre orasul Brezoi si S.C. P.F. S.R.L., privind terenul in suprafata de 10.000 mp si nici faptul ca pe acest teren au fost edificate constructii, intr-o atare situatie neputandu-se verifica pe baza de probe daca s-au edificat diferite constructii, cladiri, hala de productie, anexe, drumuri de acces, care sa justifice masura dispusa de organul deliberativ, respectiv aceea de a da eficienta dreptului de preemtiune special reglementat de art. 123 alin. 3 si 4 din legea nr. 215/2001.
Sub acest aspect, Tribunalul a apreciat ca H.C.L. nr.83/2011 este nelegala, intrucat documentatia care a stat la baza emiterii acesteia este incompleta si nu justifica masura scoaterii la vanzare a terenului in suprafata de 10.000 mp fara licitatie publica.
Fata de cele aratate, s-a apreciat ca motivele de nelegalitate invocate de reclamant cu privire la H.C.L. nr.83/2011 se justifica.
Asa fiind, tribunalul a admis in parte actiunea formulata de reclamant, in sensul ca a anulat H.C.L. nr.83/28 iunie 2011 si a respins actiunea privind H.C.L. nr.63/2011.
Impotriva sentintei au formulat recurs reclamantul Prefectul judetului Valcea - P.U. si paratul Consiliul Local al orasului Brezoi, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, dupa cum urmeaza:
In motivarea recursului sau, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 si art. 304 1 Cod proc.civ., reclamantul Prefectul Judetului Valcea - P. U. sustine ca:
1. Hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, motiv de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, raportat la art.123 din Legea nr.215/2001, republicata privind administratia publica locala.
In dezvoltarea motivului de recurs se arata ca, in mod gresit, instanta de fond, in considerentele sentintei atacate, retine ca HCL nr.63/2011 este legala si motiveaza respingerea actiunii in hotararea atacata doar pe dispozitiile art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicata, fara a avea in vedere ca hotararea atacata are invocat ca si temei juridic si dispozitiile art.123 alin.4 din acelasi act normativ, care stabileste o situatie de exceptie si care poate fi aplicat doar in situatia prevazuta de art.123 alin.3. Instanta de fond nu tine seama ca, in actul administrativ nu se mentioneaza constructiile existente pe terenul pentru care se aproba vanzarea pentru a se invoca ca si temei juridic prevederile art.123 alin.4 si a se insera art.3 in hotararea atacata, care prevede ca hotararea se va comunica SC Pak Forest SRL.
In opinia recurentului - reclamant, prin HCL nr.63/2011, Consiliul Local Brezoi realizeaza in fapt o vanzare directa catre SC P.F. SRL, cu incalcarea dispozitiilor art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001, privind administratia publica locala.
Instanta de fond a ignorat sustinerile sale in sensul ca din redactarea HCL nr.63/26.05.2011 si din anexa acesteia nu rezulta existenta unor constructii pe terenul pentru care se aproba vanzarea pentru a se acorda un drept de preemtiune.
2. Hotararea atacata a fost pronuntata cu incalcarea legii.
In acest sens, recurentul sustine ca instanta de fond nu a avut in vedere aspectul ca, din redactarea actului administrativ, din actele care au stat la baza adoptarii sale comunicate cu raspunsul la procedura prealabila si din raspunsul la procedura prealabila nu rezulta indeplinirea conditiilor prevazute in art.123 alin.4 din Legea nr.215/2001, republicata. Astfel, in forma in care a fost redactata, HCL nr.63/2011 trebuia sa se intemeieze pe dispozitiile art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001.
Intr-o atare situatie, nu se poate verifica pe baza de probe daca s-au edificat diferite constructii care sa justifice masura dispusa de organul deliberativ, respectiv aceea de a da eficienta dreptului de preemtiune special reglementat de art.123 alin(4) din Legea nr.215/2001.
3. Instanta de fond nu a avut in vedere ca documentatia care a stat la baza emiterii hotararii atacate este incompleta si nu justifica masura scoaterii la vanzare a terenului in suprafata de 10.000 mp fara licitatie publica si cu comunicarea hotararii catre SC P.F. SRL.
Recurentul - reclamant sustine ca, la verificarea legalitatii hotararii atacate, nu a avut cunostinta nici de contractul de concesiune, care nu a fost inregistrat in conditiile legii in cartea funciara si nici de constructiile edificate pe aceasta deoarece nu sunt evidentiate pe schita anexa la HCL nr.63/2011.
In motivarea recursului sau, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 si 9 Cod proc.civ., paratul Consiliul Local al Orasului Brezoi sustine ca:
Recurentul Consiliul Local al Orasului Brezoi a adoptat HCL nr.83/2011 in baza dispozitiilor art.123 alin.1, 3 si 4 din Legea nr.215/2001, dispozitii care deroga de la regula potrivit careia vanzarea se face doar prin licitatie publica, fiind in litera si spiritul legii ca proprietarii de constructii de buna credinta sa poata beneficia de un drept de preemtiune la cumpararea terenului aferent constructiilor.
Instanta de fond, in mod contradictoriu si cu aplicarea gresita a legii, retine ca nu se poate verifica, pe baza de probe, daca s-au edificat diferite constructii pe terenul concesionat, pentru simplu motiv ca la OCPI Valcea nu s-a inregistrat contractul de concesiune si faptul ca pe acest teren au fost edificate constructii.
Recurentul sustine ca, faptul ca acest concesionar nu a inregistrat contractul de concesiune cu constructiile aferente la OCPI jud. Valcea nu echivaleaza cu inexistenta constructiilor si a bunei credinte a constructorului, efectul acestei inregistrari fiind doar inopozabilitatea contractului de concesiune si a dreptului asupra constructiilor fata de terti. Or, Prefectul nu este un tert in cauza de fata si nu exista nicio alta persoana care sa fi dobandit vreun drept asupra concesiunii sau asupra constructiilor, astfel incat sa poata invoca lipsa inscrierii.
Recurentul mai sustine ca Prefectul a luat la cunostinta de actele incheiate anterior si anume de hotararea initiala prin care s-a aprobat concesionarea terenului, in urma careia s-a incheiat contractul de concesiune, verificand legalitatea actelor si a recunoscut ca suprafata se putea vinde fara licitatie, insa a interpretat ca doar suprafata strict construita ar fi fost posibil de vandut, nu si diferenta pana la 10.000 mp.
Prin decizia nr. 1301/R-CONT/18 mai 2012 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, cu majoritate, au fost respinse ca nefondate recursurilor declarate de reclamantul PREFECTUL JUDETULUI VALCEA - P.U. si de paratul CONSILIUL LOCAL AL ORASULUI BREZOI.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:
I. Este nefondat recursul formulat de Prefectul Judetului Valcea, pentru urmatoarele considerente:
Curtea retine ca recurentul critica in esenta nementionarea constructiilor existente pe terenul pentru care se aproba vanzarea, constructii care ar justifica temeiul juridic al hotararii atacate, respectiv prevederile art.123 alin.4 din Legea nr.215/2001.
Astfel, prin hotararea nr.63/26.05.2011 (fila 7 dosar fond), Consiliul Local al Orasului Brezoi a aprobat, la art.1 "vanzarea terenului apartinand domeniului privat, identificat in anexa care face parte integranta din prezenta hotarare, in suprafata de 10000 mp., situat in intravilanul orasului Brezoi, str. Eroilor", iar la art.3 din hotarare se mentioneaza ca "in scopul exercitarii dreptului de preemtiune, prezenta hotarare va fi comunicata potrivit art.123 alin.4, proprietarilor de buna-credinta a constructiilor edificate pe suprafata de teren prevazute la art.1". In acest sens, la art.5 din hotarare se mentioneaza comunicarea acesteia catre SC P.F. SRL.
Din cuprinsul hotararii mentionate rezulta ca, prin aceasta, nu s-a realizat o instrainare a terenului in cauza, ci doar s-a aprobat in principiu vanzarea terenului.
In acest sens, Curtea retine ca potrivit art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001 privind administratia publica locala: "Consiliile locale si consiliile judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public sau privat, de interes local sau judetean, dupa caz, sa fie date in administrarea regiilor autonome si institutiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie inchiriate. Acestea hotarasc cu privire la cumpararea unor bunuri ori la vanzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judetean, in conditiile legii.".
Acest text este o aplicare a principiului autonomiei locale, astfel cum este el reglementat de dispozitiile art.3 alin.1 si 2 din Legea nr.215/2001 potrivit caruia: "(1) Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in conditiile legii. (2) Acest drept se exercita de consiliile locale si primari, precum si de consiliile judetene si presedintii acestora, autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat."
De asemenea, potrivit art.4 alin.2 din acelasi act normativ: "Autonomia locala priveste organizarea, functionarea, competentele si atributiile, precum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului, municipiului sau judetului, dupa caz."
Prin urmare, principiul autonomiei locale include si atributia autoritatilor locale, in speta Consiliului Local al Orasului Brezoi de a decide asupra gestionarii bunurilor proprietate privata a orasului, inclusiv prin vanzarea acestora.
Asupra modului de exercitare a acestui drept, prefectul exercita un control de legalitate, nu si unul de oportunitate, aprecierea acesteia din urma apartinand exclusiv autoritatilor locale, in raport de interesele comunitatii locale.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.36 alin.2 lit.c si alin.5 lit.b, Consiliul local exercita atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului, iar, in indeplinirea acestor atributii, hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii.
Din perspectiva acestor texte de lege, Hotararea Consiliului local nr.63/26.05.2011 apare ca fiind facuta in exercitarea si in limitele atributiilor consiliului local de gestionare a domeniului privat al orasului.
Imprejurarea ca aceasta hotarare s-a comunicat titularilor constructiilor edificate pe suprafata de teren, pentru ca acestia sa-si poata exercita dreptul de preemtiune prevazut de dispozitiile art.123 alin.3 si 4 din Legea nr.215/2001, nu poate atrage nelegalitatea hotararii, pentru ca nu produce in sine nicio vatamare, ci doar garanteaza exercitarea unui drept prevazut de lege.
Curtea retine ca prin aceasta hotarare, mai exact prin comunicarea sa catre constructorul prezumat de buna-credinta, nu s-a acordat automat un drept de preemtiune si nici nu s-a decis vanzarea catre acesta, ci doar s-a aprobat, de principiu, vanzarea terenului, in conditiile si cu respectarea Legii nr.215/2001.
Acesta este si motivul pentru care in aceasta hotarare nu au fost identificate constructiile edificate pe suprafata de teren, dat fiind ca hotararea nu vizeaza, in aceasta etapa premergatoare instrainarii, regimul juridic al constructiilor.
Prin urmare, hotararea prin care consiliul local aproba de principiu scoaterea la vanzare a terenului in suprafata de 10000 mp. apartinand domeniului privat al orasului Brezoi, este exercitata in limitele si cu respectarea dreptului de administrare al consiliului local asupra bunurilor proprietate privata a orasului, iar simplul fapt ca aceasta hotarare a fost comunicata titularului unui drept de preemtiune nu prezuma automat ca vanzarea se va face catre acesta si nici nu produce in sine o vatamare nici a intereselor comunitatii locale si nici a unor eventuali terti interesati de cumpararea terenului.
In criticile 2 si 3 de recurs, recurentul reia in esenta aspectele referitoare la neindeplinirea conditiilor prevazute de art.123 alin.4, sustinand ca instanta de fond nu a avut in vedere ca documentatia care a stat la baza emiterii hotararii nu justifica masura scoaterii la vanzare a terenului fara licitatie publica.
Or, Curtea retine ca prin aceasta hotarare nu s-a decis scoaterea la vanzare a terenului fara licitatie publica, ci doar scoaterea la vanzare a terenului, faptul ca hotararea a fost comunicata catre SC P.F. SRL, neputand conduce la prezumtie ca instrainarea se va face in favoarea acesteia si, mai mult, ca instrainarea se va face fara licitatie publica, aceste aspecte formand doar obiectul Hotararii nr.83/2011.
Prin urmare, Curtea, retinand ca Hotararea nr.63/26.05.2011 a fost adoptata in exercitarea dreptului Consiliului Local al orasului Brezoi de administrare si gestionare a bunurilor din domeniul privat al orasului, prevazut de dispozitiile art.36 alin.2 lit.c) si alin.5 lit.b) si ca prefectul are un drept de cenzura al acestei hotarari doar cu privire la legalitatea, nu si la oportunitatea sa, urmeaza sa constate legalitatea acestei hotarari, respingand recursul.
II. Este, de asemenea, nefondat recursul formulat de Consiliul Local al orasului Brezoi, pentru urmatoarele considerente:
Prin Hotararea nr.83/28.06.2011 s-a aprobat vanzarea directa, fara licitatie publica, catre SC P. F. SRL, a terenului apartinand domeniului privat, identificat in anexa parte integranta din hotarare, in suprafata de 10000 mp., situat in intravilanul orasului Brezoi, str.Eroilor, retinandu-se ca SC Pak Forest SRL este proprietar si constructor de buna-credinta al cladirii edificata pe suprafata de teren care face obiectul vanzarii.
Totodata, Consiliul Local si-a insusit raportul de expertiza, stabilind ca pret valoarea in lei, echivalenta la data platii cu suma totala de 70.010 euro.
Curtea retine ca, potrivit art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001 "Vanzarea, concesionarea si inchirierea se fac prin licitatie publica, organizata in conditiile legii.".
Prin urmare, regula cu privire la vanzarea bunurilor din domeniul privat al orasului o constituie licitatia publica.
Exceptia este constituita de alin.3 al aceluia articol potrivit caruia: "Prin derogare de la prevederile alin. (2), in cazul in care consiliile locale sau judetene hotarasc vanzarea unui teren aflat in proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate constructii, constructorii de buna-credinta ai acestora beneficiaza de un drept de preemptiune la cumpararea terenului aferent constructiilor. Pretul de vanzare se stabileste pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau judetean, dupa caz."
Din raportul de specialitate nr.6486/24.06.2011, care a stat la baza adoptarii Hotararii Consiliului Local nr.83/28.06.2011, depus in recurs la filele 25-28 din dosar recurs, rezulta ca pe terenul formand obiectul acestei hotarari, concesionat anterior prin contractul nr.25/07.10.2005, SC P.F. SRL a ridicat constructii cu destinatia spatiu prelucrare lemn, conform autorizatiei de constructie nr.73 din 27.12.2007, fara a se face o descriere a acestor constructii.
Din autorizatia de constructie nr.73/27.12.2007, depusa, de asemenea, in recurs la fila 21 din dosar, rezulta ca s-a autorizat construirea unui spatiu prelucrare lemn, spatiu administrativ, uscator si anexe, din planul de situatii aferent, intocmit de Biroul individual de arhitectura O.S., rezulta o suprafata construita propusa de 1631,43 mp.
In raport de aceste inscrisuri, Curtea constata ca documentatia stand la baza hotararii atacate nu este de natura sa justifice incadrarea in exceptia prevazuta de alin.2 al art.123 din Legeanr.215/2001.
Astfel, pe de o parte, nu rezulta din documentatia depusa situatia constructiilor edificate pe terenul obiect al hotararii, simpla existenta a unei autorizatii de constructie, care de altfel nici nu a fost depusa la instanta de fond, ci doar in recurs, la solicitarea expresa a instantei, nefiind suficienta pentru a dovedi starea de fapt actuala si concreta.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.50/1991: "Autorizatia de construire constituie actul final de autoritate al administratiei publice locale pe baza caruia este permisa executarea lucrarilor de constructii corespunzator masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea si postutilizarea constructiilor."
Prin urmare, legea nu atribuie autorizatiei de constructie o valoare probatorie in sensul dovedirii titlului de proprietate asupra constructiilor si nici a edificarii acesteia, ci doar probeaza existenta dreptului legal de a executa lucrarile de constructie.
Nu exista la dosarul de fond si nu a fost depus nici in recurs vreun inscris care sa probeze existenta procesului verbal de receptie a lucrarilor, inscrierea acestor constructii in rolul fiscal al SC P.F. SRL, inscrierea in cartea funciara a acestor constructii.
De asemenea, in lipsa unei astfel de documentatii, nu se poate stabili in ce masura era justificata instrainarea intregii suprafete de teren de 10000 mp. in raport de amploarea si dimensiunile lucrarilor de constructii efectuate.
In acest sens, nu s-ar putea sustine in mod rezonabil ca este suficienta existenta unor constructii pe terenul concesionat, indiferent de suprafata, valoarea, importanta acestora pentru a justifica aplicarea exceptiei prevazute de art.124 alin.2-4 din Legea nr.50/1991, constand in beneficiul atribuit constructorului de buna-credinta de a cumpara fara licitatie publica terenul.
O astfel de masura de exceptie este justificata prin existenta unui interes nu doar al proprietarului constructiilor in cumpararea terenului, dar si pe existenta unui interes al comunitatii locale, pentru care constructiile edificate pe acest teren sunt benefice din punctul de vedere al dezvoltarii intereselor economice, sociale, culturale sau de alta natura ale orasului.
Or, sub acest aspect, Curtea retine ca documentatia intocmita in cauza nu lasa sa se deduca, nici macar la nivelul unei sumare aparente de legalitate, natura si importanta constructiilor edificate pentru interesele comunitatii locale, pentru a justifica in vreun fel legalitatea instrainarii fara licitatie publica a terenului in favoarea constructorului acestor lucrari.
In lipsa unei astfel de documentatii, masura vanzarii terenului fara licitatie publica apare ca fiind una abuziva si discriminatorie, facuta in favoarea unei persoane juridice, fara a justifica in vreun fel interesul comunitatii locale fata de lucrarile dezvoltate de aceasta sau ratiunea pentru care nu ar fi aplicabila regula vanzarii acestui teren la licitatie publica.
Sunt nefondate sub acest aspect criticile formulate de recurentul Consiliul local, care sustine ca nu exista un tert care sa fi putut invoca dreptul de a cumpara terenul.
Astfel, in lipsa unei publicitati a lucrarilor si constructiilor efectuate si in conditiile in care s-a decis ca vanzarea sa se faca fara licitatie publica, este evident ca nicio alta persoana nu a putut cunoaste situatia juridica a acestui teren, pentru a putea evalua interesul sau in achizitionarea acestuia, ceea ce incalca principiul transparentei decizionale in administratia publica.
Pentru aceste motive, retinandu-se ca din documentatia existenta la dosarul cauzei nu rezulta necesitatea abandonarii regulii prevazute la art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001 in favoarea exceptiei prevazute la alin.2 al aceluiasi act normativ, nefiind probate cu elemente de minim caracter rezonabil, just si echitabil, elementele prevazute de alin.3 si 4 din acelasi act normativ, Curtea constata ca in mod corect instanta de fond a anulat Hotararea nr.83/2011.
Prin urmare, in baza art.312 alin.1 Cod procedura civila, ambele recursuri au fost respinse, ca nefondate.