Prin cererea inregistrata la data de 25.05.2009, pe rolul
Tribunalului Valcea, reclamantul D.A. a chemat in judecata pe paratii
Inspectoratul Scolar Judetean Valcea, Primarul Municipiului Ramnicu
Valcea si Consiliul Local al Municipiului Ramnicu Valcea pentru ca, prin
hotararea ce se va pronunta, sa fie obligati la plata drepturilor salariale
reprezentand contravaloarea cheltuielilor de transport pe ruta Dragasani -
Ramnicu Valcea, in perioada 1 noiembrie 2005 - 21 aprilie 2009.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca este profesor
titular la Scoala cu clasele I-VIII "Ion Didicescu" din comuna Voicesti, judetul
Valcea, iar in perioada 1 noiembrie 2005 - 21 aprilie 2009 a fost detasat
in interesul invatamantului la Inspectoratul Scolar Judetean Valcea si numit
in functia de inspector scolar. A locuit la Dragasani si s-a deplasat zilnic la si
de la locul de munca, promitandu-i-se ca va primi banii de transport, insa
paratii nu si-au indeplinit aceasta obligatie. A mai aratat ca a obtinut chiar
acordul scris al consiliului de administratie al Inspectoratului Scolar
Judetean Valcea pentru plata acestor drepturi, insa decizia nu a fost pusa in
practica.
Prin intampinare, paratii Primarul Municipiului Ramnicu
Valcea si Consiliul Local al Municipiului Ramnicu Valcea au invocat exceptia
lipsei calitatii procesuale pasive, aratand ca dreptul salarial pretins de
reclamant este asigurat de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului
Educatiei, Cercetarii si Inovarii, iar Inspectoratul Scolar Judetean Valcea
este o extensie in teritoriu a M.E.C.I., inspectorul scolar fiind numit in urma
concursului prin ordin emis de inspectorul general pentru o perioada de 4
ani, ceea ce diferentiaza categoria inspectorilor scolari de categoria cadrelor
didactice.
Prin sentinta civila nr.834/16.10.2009, Tribunalul Valcea a
admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratii Primarul
Municipiului Ramnicu Valcea si Consiliul Local al Municipiului Ramnicu
Valcea.
A admis in parte actiunea formulata de reclamant fata de
paratul Inspectoratul Scolar Judetean Valcea si a respins actiunea fata de
paratii Primarul Municipiului Ramnicu Valcea si Consiliul Local al
Municipiului Ramnicu Valcea.
A obligat paratul Inspectoratul Scolar Judetean Valcea sa
plateasca reclamantului drepturile salariale reprezentand cheltuielile de
transport pe ruta Dragasani - Ramnicu Valcea in perioada 25.05.2005 -
21.04.2009, precum si cheltuieli de judecata in cuantum de 500 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut
in fapt si in drept urmatoarele:
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitatile de
invatamant preuniversitar de stat functioneaza ca unitati finantate din
fonduri alocate prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale pe a
caror raza isi desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse,
potrivit legii, iar potrivit alin.3, finantarea de baza (care cuprinde inclusiv
cheltuielile de personal, conform alin. 5) se asigura prin bugetele locale ale
unitatilor administrativ-teritoriale de care apartin unitatile de invatamant, din
sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si din alte venituri
ale bugetelor locale.
Si dispozitiile art.16 din H.G. nr.2192/2004 (pentru
aprobarea Normelor metodologice privind finantarea si administrarea
unitatilor de invatamant preuniversitar de stat) prevad ca finantarea
unitatilor de invatamant preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate
prin bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza isi
desfasoara activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din O.U.G. nr.32/2001,
finantarea institutiilor de invatamant preuniversitar de stat este asigurata din
anul 2001 din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale pe a
caror raza teritoriala acestea isi desfasoara activitatea.
Cu privire la finantarea de la bugetul local, tribunalul a
constatat ca, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este
autoritatea administratiei publice locale, deliberativa, iar atributiile acestuia
sunt expres prevazute in art. 36 din actul normativ. Conform alin. 4 al art.
36, consiliul local aproba, la propunerea primarului, bugetul local. Aceasta
atributie insa nu il transforma in ordonator de credite.
Referitor la finantarea de la bugetul de stat, art. 28 lit.b)
alin.1 din H.G. nr. 2192/2004 prevede ca repartizarea catre consiliile locale
a fondurilor aferente invatamantului, aprobate prin legea anuala a bugetului
de stat, precum si a fondurilor din cote defalcate din impozitul pe venit, se
face de catre consiliul judetean. De asemenea, art. 28 lit. b) alin. 2 din
acelasi act normativ prevede ca fondurile primite din unele venituri de la
bugetul de stat prin legea anuala a bugetului de stat se repartizeaza pe
unitati administrativ-teritoriale de catre consiliul judetean. Rezulta asadar ca
nici in aceasta situatie consiliul local nu este ordonator de credite.
Tribunalul a mai retinut ca in speta consiliul local nu are nici
calitatea de angajator, atributii in acest sens avand directorul unitati
administrativ-teritoriale (care este in acelasi timp si ordonator tertiar de
credite).
In exercitarea atributiilor sale, primarul exercita functia de
ordonator principal de credite, intocmeste proiectul bugetului local si contul
de incheiere a exercitiului bugetar si le supune spre aprobare consiliului
local.
Conform alin.5 din art.137 din Legea nr.84/1995, cea care
intocmeste statele de plata si care completeaza carnetele de munca este
unitatea de invatamant preuniversitar de stat la care cadrul didactic isi
desfasoara activitatea.
Primarul, avand calitatea de reprezentant al unitatii
administrativ-teritoriale, nu poate fi obligat la acordarea drepturilor salariale
solicitate chiar daca are atributii strict legate de executia bugetara, aceasta
obligatie revenind institutiei de invatamant cu personalitate juridica.
Conform art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la actiune
avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost
exercitat in termenul stabilit in lege, iar conform art. 3, termenul de
prescriptie este de 3 ani.
In speta, s-a constatat ca reclamantul a solicitat drepturile
salariale la data de 25 mai 2009 pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 21
aprilie 2009, deci pe o perioada care depaseste termenul de 3 ani prevazut
de textul de lege mai sus invocat.
Pe cale de consecinta, a fost admisa exceptia prescriptiei
dreptului material la actiune pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 25 mai
2006.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca actiunea este
intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr.295/01.11.2005 emisa de Inspectoratul
Scolar Judetean Valcea, reclamantul a fost detasat in interesul
invatamantului de la Scolile cu clasele I-VIII "Ion Didicescu"
Voicesti si Sutesti la Inspectoratul Scolar al judetului Valcea.
Ulterior, prin decizia nr.5/05.01.2007 emisa de Inspectoratul
Scolar Judetean Valcea a fost numit in functia de inspector scolar pentru
management educational si dezvoltare institutionala.
In toata aceasta perioada a locuit la Dragasani si s-a
deplasat zilnic la Ramnicu Valcea, unde isi desfasura activitatea.
Prin mai multe cereri a solicitat decontarea cheltuielilor de
deplasare efectuate in interes de serviciu, obtinand chiar acordul scris al
Consiliului de administratie al Inspectoratului Scolar Judetean Valcea, insa
aceasta decizie nu a fost pusa in practica.
Potrivit art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997, personalul
didactic din unitatile de invatamant de stat, care nu dispune de locuinta si
caruia nu i se poate oferi o locuinta corespunzatoare in localitatea unde are
postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport in comun, din
localitatea de resedinta la locul de munca si de la locul de munca in
localitatea de resedinta.
Tribunalul a constatat ca in speta sunt intrunite prevederile
articolului de lege sus mentionat, astfel ca a fost admisa actiunea formulata
si a fost obligat Inspectoratul Scolar Judetean Valcea sa plateasca
reclamantului drepturile salariale reprezentand cheltuielile de transport pe
ruta Dragasani - Ramnicu Valcea in perioada 25 mai 2006 - 21 aprilie
2009.
In cauza s-a facut aplicarea art. 274 Cod procedura civila,
cu privire la cheltuielile de judecata.
Impotriva sentintei a formulat recurs, in termen legal, paratul
Inspectoratul Scolar Judetean Valcea, criticand-o pentru netemeinicie si
nelegalitate astfel:
- Hotararea recurata este lipsita de temei legal si este data
cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, conform art. 304 pct. 9 Cod
procedura civila.
In considerente, instanta de fond a retinut intervenita
prescriptia dreptului material la actiune pentru perioada 01.11.2005 -
25.05.2006, cu toate acestea in dispozitivul sentintei paratul este obligat sa
achite reclamantului cheltuielile de transport pentru perioada 25.05.2005 -
21.04.2009.
Au fost incalcate astfel dispozitiile art.1 si 3 din Decretul
nr.167/1958 potrivit carora dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se
stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul de 3 ani.
- In mod gresit instanta de fond, se sustine in cel de-al
doilea motiv de recurs, a retinut ca sunt intrunite prevederile art.104 alin.(3)
din Legea nr.128/1997.
Aceste prevederi legale se refera la personalul didactic din
invatamant, nu la cei care indeplinesc functia de inspector scolar
management si dezvoltare institutionala.
Intrucat nu si-a desfasurat activitatea intr-o unitate de
invatamant, ci a fost inspector scolar intr-un serviciu public deconcentrat,
reclamantul nu indeplineste conditiile legale pentru a beneficia de
decontarea cheltuielilor de transport.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304
pct.9 si art.3041 Cod procedura civila.
Curtea a respins ca nefondat recursul, retinand
urmatoarele:
Legat de perioada pentru care instanta de fond a retinut
incidenta prescriptiei extinctive trebuie observat ca motivarea pe care se
intemeiaza solutia data exceptiei prescrierii partiale a dreptului la actiune
corespunde rezultatului deliberarii sau dispozitivului intocmit in momentul
pronuntarii.
In acest dispozitiv, obligatia de plata a cheltuielilor de
transport a fost stabilita pentru perioada 25.05.2006 - 21.04.2009.
Consemnarea din eroare a unei alte perioade in dispozitivul
hotararii redactate pe larg potrivit art. 261 Cod procedura civila poate fi
rectificata cu procedura prevazuta de art. 281 Cod procedura civila intrucat
nu constituie greseala de judecata.
Nu este fondata nici critica vizand gresita aplicare a
dispozitiilor art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 privind statutul
personalului didactic.
Potrivit acestui text de lege, in vigoare incepand din mai
2006, personalul didactic din mediul rural, care nu dispune de locuinta si
caruia nu i se poate oferi locuinta corespunzatoare in localitatea in care are
postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport in comun la si
de la locul de munca. Ulterior textul de lege a prevazut decontarea
cheltuielilor de transport pentru intregul personal didactic care nu dispune
de locuinta si caruia nu i se poate oferi locuinta corespunzatoare in
localitatea in care are postul, cu respectarea principiului egalitatii de
tratament fata de toti salariatii, consacrat de art. 5 alin. 1 din Codul muncii.
Textul mentionat, care se refera intr-adevar la personalul
didactic din institutiile de invatamant, se coroboreaza cu prevederile art.111
alin.(6) din lege, potrivit carora drepturile inspectorilor de la inspectoratele
scolare si din Ministerul Invatamantului sunt cele stabilite in titlul IV cap. I
din prezenta lege, precum si cele care decurg din regulamentele proprii de
organizare si functionare, conform legii.
In titlul IV cap.I din Legea nr.128/1997, modificata si
completata se situeaza art.104 in cuprinsul caruia se reglementeaza
decontarea cheltuielilor de transport de la domiciliu spre locul de munca si
invers.
Rezulta ca decontarea acestor cheltuieli opereaza nu numai
pentru personalul didactic din unitatile de invatamant, ci si pentru inspectorii
din inspectoratele scolare, cum este reclamantul.
Intrucat solutia instantei de fond este rezultatul aplicarii
corecte a dispozitiilor legale incidente in speta si nu se regaseste astfel in
cauza motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 Cod procedura
civila, in baza art.312 Cod procedura civila recursul a fost respins ca
nefondat.
6. Principiul contributivitatii trebuie aplicat cu prioritate, Legea nr.19/2000
fiind legea generala in materia asigurarilor sociale, asa incat dispozitiile
O.U.G. nr. 4/2005 trebuie interpretate prin prisma prevederilor Legii
nr.19/2000, act normativ cu forta juridica superioara, care reglementeaza
principiile pe baza carora functioneaza sistemul public de asigurari sociale
Art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000
Anexa cap. VI "Mentiune" a O.U.G. nr. 4/2005
O.U.G. nr.4/2005 se refera la recalcularea pensiilor din sistemul
public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, prin
determinarea punctajului mediu anual si al cuantumului fiecarei pensii, cu
respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Este adevarat ca in Anexa cap. VI "Mentiune" din aceasta
ordonanta se arata ca nu pot fi luate in calcul la stabilirea punctajului mediu
anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform
legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire in acord,
insa, asa cum bine a retinut si instanta de fond, aceasta dispozitie vine in
contradictie flagranta cu principul contributivitatii prevazut de art. 2 lit. e din
Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obtinute de
contestator, pentru care s-a calculat si achitat contributia de asigurari
sociale, sa fie avute in vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Totodata, aceasta dispozitie legala vine in contradictie chiar cu
scopul respectivei ordonante de urgenta mentionat in preambulul acesteia,
respectiv acela de a recalcula pensiile provenite din vechiul sistem public al
asigurarilor sociale de stat dupa principiul "la conditii egale de pensionare,
pensii egale, indiferent de anul iesirii la pensie".
In consecinta, principiul contributivitatii trebuie aplicat cu prioritate,
Legea nr.19/2000 fiind legea generala in materia asigurarilor sociale, asa
incat dispozitiile O.U.G. nr.4/2005 trebuie interpretate prin prisma
prevederilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forta juridica superioara, care
reglementeaza principiile pe baza carora functioneaza sistemul public de
asigurari sociale.
(Decizia civila nr.1923/R-CA din 11decembrie 2009)