IMPARTIRE BUNURI COMUNE. TRANZACTIE. NULITATE
ABSOLUTA.
Art.36 alin.2 Codul familiei
Art.44 alin.2 Constitutia Romaniei
Dobandirea dreptului de proprietate de catre cetatenii
straini este supusa in continuare unor conditii restrictive:
terenurile agricole, padurile si terenurile forestiere pot fi dobandite
in proprietate de cetateanul unui stat membru al Uniunii la
implinirea unui termen de 7 ani de la data aderarii Romaniei la
Uniunea Europeana (art.5 alin1.din Legea nr.312/2005); dreptul de
proprietate asupra terenurilor poate fi dobandit de cetateanul unui
stat membru in aceleasi conditii cu cele prevazute de lege pentru
cetatenii romani.
Motivul de nulitate absoluta referitor la incheierea
tranzactiei intre parati si protejarea bunurilor in timpul casatoriei
este intemeiat, intrucat instanta de apel a aplicat gresit legea,
constatand ca paratii se aflau intr-unul din cazurile prevazute de
art.36 alin.(2) din Codul familiei.
Instanta a luat act de tranzactie fara sa observe lipsa
unei conditii esentiale prevazuta de lege si anume aceea ca trebuie
sa fie desfacuta casatoria prin divort.
(Decizia civila nr.34/R-MF din 12 martie 2008, pronuntata de
Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila, pentru cauze privind Conflicte de Munca si
Asigurari Sociale si pentru cauze cu Minori si de Familie)
Prin cererea inregistrata la data de 27 septembrie 2006,
reclamantii P.E. si P.C.M., in contradictoriu cu paratii M.M.S. si M.A.,
au solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate
nulitatea absoluta a tranzactiei incheiata intre parti.
De asemenea s-a solicitat si citarea in cauza a Ministerului
Public, prin reprezentantul sau Parchetul de pe langa Judecatoria Rm.
Valcea.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca sunt proprietarii
terenului in suprafata de aproximativ 4000 m.p., situat in Rm. Valcea,
str. Dealul Malului, pct. "Carbunari", avand printre vecini si pe parati,
teren ce provine de la autoarea P.M.
In anul 2005 autoarea i-a actionat in judecata pe parati, pentru
granituirea proprietatii si demolarea gardului edificat in mod abuziv,
precum si modificarea acoperisului imobilului acestora, actiune care a
fost admisa.
Reclamantii au mai aratat ca in cursul procesului paratii au
incheiat un act juridic bilateral intitulat "Tranzactie", prin care au inteles
sa imparta bunurile comune dobandite in timpul casatoriei, tranzactie ce
a format obiectul dosarului 789/2006.
Ca atare, in timp ce se aflau in litigiu cu privire la unul din
terenurile proprietatea paratei, terenul a revenit paratului care este
cetatean strain si care prin incheierea acestei tranzactii a incalcat
dispozitiile legale in materie potrivit carora, cetatenii straini nu pot
dobandi terenuri in proprietate pe teritoriul Romaniei, deci tranzactia
este lovita de nulitate absoluta.
La data de 14.11.2006, paratii au formulat intampinare si au
invocat exceptia lipsei dreptului, exceptia lipsei de interes si exceptia
lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
In motivare, s-a aratat ca in cauza, pentru exercitarea actiunii
civile trebuie indeplinite 3 conditii: existenta unui drept subiectiv civil ce
se cere a fi proteja, un interes legitim si calitate procesuala activa.
In ceea ce priveste conditia dreptului reclamantii nu justifica
existenta unui drept subiectiv ce se cere a fi protejat, caci acestia nu au
nici un drept cu privire la imobile, drept care sa fie incalcat prin
incheierea unei tranzactii.
Prin sentinta civila nr. 1194 din 27 februarie 2007 a fost
respinsa exceptia lipsei dreptului, exceptia lipsei de interes si exceptia
lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, invocate de parati prin
intampinare. A fost respinsa actiunea formulata de reclamanti si au fost
obligati acestia la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata fata de
parati.
Impotriva sentintei judecatoriei au declarat apel reclamantii.
S-a sustinut in motivele de apel, in esenta, ca pe rolul instantei
de judecata se afla in derulare un proces de granituire si revendicare ce se
poarta intre partile in prezenta cauza. Interesul reclamantilor in a formula
actiunea de fata este astfel evident, tranzactia referindu-se si la terenul ce
se cere a fi granituit respectiv suprafata de 868, 81 mp. in str. Dealu
Malului, pct. Carbunari.
Tranzactia este lovita de nulitate absoluta, care poate fi
invocata de catre orice persoana interesata, intrucat M.M. are cetatenie
germana si iraniana, nu si cetatenie romana.
In aceste conditii, tranzactia incalca dispozitiile art.44 alin. 2
din Constitutie si Titlul X din Legea 247/2005, ca si dispozitiile Legii
nr.312 din 10 noiembrie 2005 privind dobandirea dreptului de
proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi,
precum si de catre persoanele juridice straine.
Potrivit reglementarilor de mai sus , dobandirea de terenuri
de catre cetatenii straini este supusa unor conditii restrictive, astfel ca un
cetatean apartinand unei tari membre a UE poate dobandi proprietatea
asupra terenului dupa 7 ani de la aderarea statului respectiv la UE.
Dispozitiile incalcate de catre parati sunt de ordine publica,
atat referitor la vanzarea terenului cat si la partajarea bunurilor in timpul
casatoriei, iar interesul reclamantilor in promovarea prezentei actiuni
vizeaza o eventuala dezbatere a succesiunii mamei lor, folosul practic
urmarit de catre acestia , fiind punerea in executare a eventualei hotarari
in revendicare.
Prin decizia civila nr.320/A/MIF in 14 decembrie 2007,
pronuntata de Tribunalul Valcea, apelul a fost respins ca nefondat.
S-a retinut ca prima instanta a facut corect interpretarea si
aplicarea dispozitiilor legale in speta atat in materia partajarii bunurilor
comune intre soti cat si referitor regimul instrainarii terenurilor
cetatenilor straini.
Astfel, au fost temeinic si legal solutionate exceptiile de fond
invocate de catre parati privind calitatea procesuala a partilor si interesul
in promovarea actiunii de catre reclamanti.
In ceea ce priveste valabilitatea tranzactiei prin care cei doi
fosti soti M. si-au impartit bunurile comune, desi lapidar motivata, solutia
de respingere a actiunii in constatarea nulitatii acestui act este legala.
Potrivit art.36 alin.2 din Codul familiei este reglementata
posibilitatea impartirii bunurilor comune in intregime sau in parte, si in
timpul casatoriei, in cazul in care sunt motive temeinice care sa justifice
separarea patrimoniului. Codul familiei nu defineste motivele temeinice
cerute pentru impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei,
aprecierea acestora urmand a fi facuta de catre instanta de judecata, in
raport de particularitatile fiecarui caz .
In practica s-a decis ca, o conventie incheiata intre soti nu are
nimic ilicit daca este facuta dupa introducerea actiunii de divort si este
menita sa produca efecte dupa divort.
In cauza, s-a constatat ca actiunea de divort a fost introdusa
la data de 23 februarie 206, iar tranzactia sotilor s-a consfintit prin
sentinta nr.1608 din 4 aprilie 2006. Este adevarat ca actiunea de divort a
fost perimata, insa intentia partilor de a divorta a devenit evidenta prin
reformularea unei actiuni noi de desfacere a casatoriei aflata in prezent pe
rolul instantei de judecata , astfel cum sustin intimatii fara a fi contrazisi
de catre apelanti.
Cat priveste temeinicia motivelor ce a determinat pe cei doi
soti sa procedeze la separarea patrimoniului, s-a retinut ca, asa cum sotii
insisi sustin, este vorba de o problema de intreprindere familiala,
respectiv de infiintarea unei societati de catre unul dintre soti care
necesita separarea de patrimonii. Acest motiv nu poate fi caracterizat de
reaua credinta la care se refera apelantii reclamanti, de intentia de
fraudare a legii de catre parati privind dobandirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor de catre cetatenii straini, in speta de catre
M.M.. Asadar, nu poate fi privit ca un motiv ce are caracter ilicit.
Tranzactia nu se raporteaza la valabilitatea actului de vanzare cumparare
prin care M.A. a dobandit trenul de cca. 870 mp din punctul
Carbunari, str.Malului, act care de altfel nu a fost atacat in justitie de catre
reclamantii in cauza.
De altfel, prin actiunea de fata nu se cere decat constatarea
nulitatii tranzactiei motivat de imprejurarea ca s-a incheiat in timpul
casatoriei, dar si de nevalabilitatea actului de vanzare cumparare incheiat
intre M.A. si autoarea reclamantilor, asupra terenului de 870 mp, care
prin tranzactie a revenit in proprietate sotului M.M., acesta din urma
nefiind in contextul cauzei un motiv propriu-zis de nulitate a tranzactiei,
primul motiv fiind asa cum s-a aratat, neintemeiat.
Prin urmare, nu s-a mai impus a se analiza legalitatea si
temeinicia instrainarii terenului de aproximativ 870 mp catre M.A., de
vreme ce instanta nu a fost investita cu o actiune prin care actul respectiv
sa fie atacat conform legii. Pentru a se fi putut pronunta pe nulitatea
tranzactiei sub aspectul nevalabilitatii contractului de vanzare cumparare
autentic nr.1085 din 20 august 2003, ca fiind incheiat prin fraudarea legii,
instanta de judecata nu putea lua in considerare o eventuala
nevalabilitate implicita a respectivului act, impunandu-se o solutie
expresa in acest sens, iar pana atunci, se constata ca tranzactia este una
licita si neafectata de cauze de nulitate care sa-i atinga valabilitatea asa
cum s-a aratat anterior. Contractul in discutie este aparent valid cata
vreme el nu a fost atacat pentru motive de nulitate ce ar putea fi invocate
expres de catre partile interesate.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal au formulat recurs
reclamantii, in temeiul dispozitiilor art.304 pct.7 si 9 Cod procedura
civila, care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub
urmatoarele aspecte:
- Tranzactia paratilor a urmarit in mod evident fraudarea
legii, incalcandu-se dispozitiile imperative ale art.44 alin.(2) din
Constitutie, privind dobandirea dreptului de proprietate privata asupra
terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi, precum si de catre
persoanele juridic straine.
Art.44 alin.(2) din Constitutia Romaniei stabileste ca cetatenii
straini si apatrizi pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra
terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la
Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este
parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute de legea organica.
Dobandirea dreptului de proprietate de catre cetatenii straini
este supusa in continuare unor conditii restrictive.
In ceea ce priveste al doilea motiv de recurs referitor la
incheierea tranzactiei intre parati si partajarea bunurilor in timpul
casatoriei, instanta de apel a aplicat gresit legea, concluzionand ca paratii
se aflau intr-unul din cazurile prevazute de art.36 alin.(2) din
Codul familiei.
Instanta investita cu protejarea bunurilor celor doi soti a luat
act de o tranzactie fara sa observe lipsa unei conditii esentiale prevazuta
de lege pentru ca partile sa poata tranzactiona si anume casatoria sa fie
desfacuta prin divort.
Analizand recursul in raport de critici, Curtea l-a privit ca
fondat pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste motivul de nulitate absoluta referitor la
lipsa cetateniei romane a lui M. M. si implicit a interdictiei legale de a
dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor pe teritoriul Romaniei,
tranzactia partilor a urmarit in mod evident ponderea legii, incalcandu-se
dispozitiile imperative ale art.44 alin.(2) din Constitutie, Titlul X din
Legea nr.247/2005, Legii 312 din 10 noiembrie 2005 privind dobandirea
dreptului de proprietate privata asupra terenurilor de catre cetatenii
straini si apatrizi, precum si de catre persoanele juridice straine.
Art. 44 (alin.2) din Constitutia Romaniei stabileste ca
"cetatenii straini si apatrizi pot dobandi dreptul de proprietate privata
asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la
Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este
parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute de legea organica.
Instanta trebuia sa analizeze conditiile speciale impuse de
legea organica, respectiv Legea nr.312/2005, act normativ care a intrat in
vigoare la ianuarie 2007.
Dobandirea dreptului de proprietate de catre cetatenii straini
este supusa in continuare unor conditii restrictive: terenurile agricole,
padurile si terenurile forestiere pot fi dobandite in proprietate de
cetateanul unui stat membru al Uniunii la implinirea unui termen de 7 ani
de la data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana (art.5 alin.1); dreptul
de proprietate asupra terenurilor poate fi dobandit de cetateanul unui
stat membru in aceleasi conditii cu cele prevazute de lege pentru
cetatenii romani.
In ceea ce priveste al doilea motiv de nulitate absoluta
referitor la incheierea tranzactiei intre parati si protejarea bunurilor in
timpul casatoriei, instanta de apel a aplicat gresit legea, concluzionand ca
paratii se aflau intr-unul din cazurile prevazute de art.36 alin.(2) din
Codul familiei.
Instanta a luat act de tranzactie fara sa observe lipsa unei
conditii esentiale prevazuta de lege si anume aceea ca trebuie sa fie
desfacuta casatoria prin divort.
Potrivit dispozitiilor art.36 alin.(2) din Codul familiei, pentru
motive temeinice, bunurile comune in intregime sau numai o parte din
ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei.
Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii.
Instanta nu a fost insa investita cu o actiune in care sa
motiveze hotararea judecatoreasca care a luat act de tranzactia celor doi
soti.
La data incheierii tranzactiei, posibilitatea dobandirii dreptului
de proprietate asupra terenurilor era un atribut exclusiv al calitatii de
cetatean roman.
Fiind incheiata cu scopul de a eluda legea, tranzactia este
lovita de nulitate.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile
art.312 (1) Cod procedura civila, recursul a fost admis si modificata
decizia atacata in sensul admiterii apelului declarat impotriva sentintei
civile nr.1194 din 27 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria
Rm.Valcea, care a fost schimba, pe fond constatandu-se nulitatea
tranzactiei incheiata de parti in dosar nr.789/2006 a Judecatoriei
Rm.Valcea.