) Nulitatea absoluta a tranzactiei constatate printr-o hotarare de expedient pentru lipsa semnaturii uneia dintre parti.
Actiune in revendicare introdusa de persoana ce detine o hotarare judecatoreasca prin care s-a constatat ca este titularul dreptului de proprietate asupra terenului in litigiu.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE- DECIZIA CIVILA NR.1058/18.06.2009)
Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 15.12.2006 sub nr.41540/299/2006, reclamantul T.G.G. a chemat in judecata pe paratii G.G., Z.C.A., Z.L.M., B.I., B.M. si M.B. prin P.G., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa fie obligat paratul G.G. sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie cota de 2/5 din imobilul apartament situat in B., str.I.N. nr.38, ap.1, sector 1; sa se constate nulitatea absoluta a tranzactiei judiciare ce a format dispozitivul hotararii de expedient - sentinta civila nr.513/19.01.1995 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti; sa se constate nulitatea absoluta a procurii speciale autentificate sub nr.1646/19.01.1995 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5 Bucuresti; sa se constate existenta succesiunii vacante ramase de pe urma defunctului B.D. si calitatea de mostenitor a paratului M.B., succesiune vacanta ce are ca masa succesorala cota de 3/5 din imobilul apartament situat in B., str.I.N. nr.38, ap.1, sector 1, sa se constate ca paratul M.B. detine o cota de 3/5 din acest apartament, iar reclamantul cota de 2/5 din acelasi apartament, in stare de indiviziune.
Reclamantul si-a modificat actiunea, solicitand chemarea in judecata in calitate de parat si a S.R. (fila 74).
Paratul G.G. a formulat intampinare prin care a invocat urmatoarele exceptii:
- exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului in raport de primul capat de cerere;
- exceptia inadmisibilitatii primului petit al actiunii, motivat de faptul reclamantul revendica o cota de 2/5 din imobil;
- exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului M.B. in raport de petitul 4 al actiunii;
- exceptia lipsei de interes in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale ramase de pe urma defunctului B.D., fata de sustinerea reclamantului in sensul ca notarul ar fi declarat vacanta succesiunea;
- exceptia lipsei de interes in raport de capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a procurii speciale autentificate sub nr.1646/1995;
- pe fondul cauzei, respingerea actiunii ca nefondate.
Paratii B.M. si B.I. au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale; exceptia lipsei de interes in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale ramase de urma defunctului B.D., fata de reclamant in sensul ca notarul ar fi declarat succesiunea si exceptia lipsei de interes raport de capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a procurii speciale autentificate sub nr.1646/1995.
Prin sentinta civila nr.13526/05.10.2007 Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului in raport de primul capat al actiunii si in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale, ca neintemeiata; a respins exceptia lipsei de interes in raport de capetele de cerere privind constatarea vacantei succesorale si constatarea nulitatii absolute a procurii autentificate sub nr.1646/19.01.1995, ca neintemeiata; a admis exceptia inadmisibilitatii pentru capatul de cerere privind revendicarea cotei de 2/5 din apartament si a respins capatul de cerere privind revendicarea, ca inadmisibil; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.B. si a respins al patrulea capat de cerere al actiunii ca fiind formulat in contradictoriu cu o persoana fara calitate procesual pasiva; a admis in parte actiunea privind pe reclamantul T.G. in contradictoriu cu paratii G.G., Z.C.A., Z.L., B.I., B.M., M.B. prin P.G. si S.R. prin M.F.P.; a constatat nulitatea absoluta a tranzactiei judiciare ce a format dispozitivul hotararii de expedient - sentinta civila nr.513/19.01.1995 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti; a constatat nulitatea absoluta a procurii speciale autentificate sub nr.1646/ 19.01.1995 de Notariatul de Stat Local al Sectorului 5 Bucuresti; a constatat existenta succesiunii vacante de pe urma defunctului B.D., calitatea de mostenitor a S.R., masa succesorala fiind compusa din cota de 3/5 din apartamentul situat in B., str.I.N. nr.38, ap.1, sector 1 (cota de 2/5, in indiviziune, fiind proprietatea reclamantului) si a obligat paratii (cu exceptia S.R. si M.B.) la plata catre reclamant a sumei de 450 lei RON, cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii G.G., B.M. si B.I..
Prin decizia civila nr.860 A/23.06.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a Civila a respins apelul formulat de apelantii-parati G.G., B.I. si B.M. in contradictoriu cu intimatul-reclamant T.G., Z.C.A., Z.L.M., M.B. prin P.G. si S.R. prin M.F.P., impotriva sentintei civile nr.13526/05.10.2007, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, obligand apelantii la 1.400 lei cheltuieli de judecata catre intimatul T.G.G..
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.12323/04.12.1996 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti, definitiva prin respingerea apelului si irevocabila, conform mentiunii de legalizare de pe hotarare (fila 12 dosar de fond) s-a constatat faptul ca "intervenientul T.C.G. este proprietarul cotei de 2/5 din imobilul teren si constructie situat in B., str.I.N. nr.38, sector 1, ca urmare a incheierii unei conventii de vanzare-cumparare cu paratul reclamant B.I.".
A retinut instanta de apel ca este corecta sustinerea apelantilor in sensul ca efectele acestei hotarari judecatoresti sunt unele declarative de drept, insa recunoasterea acestui efect nu este de natura a contrazice in vreun fel cele retinute de catre instanta de fond, in sensul ca sentinta civila nr.12323/1996 constituie titlu de proprietate pentru reclamant, ce poate fi invocat si retinut spre examinare in cadrul unei actiuni in revendicare.
Cea de-a doua critica din cadrul primului motiv de apel, relativa la lipsa formei autentice a conventiei de vanzare-cumparare incheiata intre Buduroi Ilie si autorul reclamantului la data de 23.09.1993 nu a fost retinuta de tribunal, deoarece se constata ca acest inscris nu a fost retinut de catre instanta de fond ca fiind titlul de proprietate al reclamantului, ci actul jurisdictional care i-a recunoscut efecte juridice, respectiv hotararea judecatoreasca care a constatat transmiterea cotei de 2/5 din bun de la vanzator la cumparator.
Faptul ca actiunea in care s-a pronuntat sentinta civila nr.12323/1996 nu s-a judecat in contradictoriu si cu apelantul-parat G.G. nu are relevanta din punctul de vedere al fortei probante a acestui inscris (instrumentum probationis). Efectul titlului exhibat de catre reclamant este acela de a crea o prezumtie simpla in legatura cu calitatea sa de proprietar, prezumtie ce putea fi rasturnata de partea adversa (apelantul-parat G.G.) prin invocarea unui titlu propriu, de natura sa genereze o prezumtie de proprietate mai puternica.
S-a retinut, de asemenea, ca este corecta sustinerea instantei de fond conform careia instanta de judecata poate fi sesizata cu o cerere privind constatarea vacantei succesorale de catre orice persoana interesata, iar reclamantul are un interes legitim, personal si actual in promovarea cererii de constatare a vacantei succesorale a defunctului B.D., respectiv calitatea sa de coindivizar cu persoana juridica chemata sa culeaga succesiunea vacanta.
Din interpretarea dispozitiilor art.85 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, rezulta ca cererea privind constatarea vacantei succesorale pe calea procedurii notariale este lasata la latitudinea reprezentantului Statului. Prin urmare, intrucat reclamantul - persoana fizica nu are deschisa calea procedurii notariale pentru a solicita constatarea vacantei succesorale, el are deschisa calea unei actiuni in justitie in constatare, intemeiate pe dispozitiile art.111 Cod procedura civila, dispozitii legale pe care reclamantul le-a invocat in cadrul motivarii in drept a actiunii.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat ca reclamantul a justificat calitatea procesuala activa in capatul de cerere privind revendicarea cotei de 2/5 din imobil prin sentinta civila nr. 12323/1996, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Prin urmare, pentru proteguirea dreptului sau de proprietate, reclamantul are un interes si legitim in a solicita instantei de judecata sa analizeze existenta unor cauze de nulitate absoluta ale procurii data in vederea incheierii unei tranzactii ce a privit intregul imobil.
Apreciind ca reclamantul justifica un interes nascut, legitim, personal si actual in actiunea in nulitate absoluta a unui act despre care pretinde ca este emis in vederea fraudarii intereselor sale de adevarat mostenitor al defunctului B.D., astfel incat s-a retinut ca exceptia a fost solutionata in mod corect de catre prima instanta.
Cu privire la motivul de apel privind solutia data de instanta de fond exceptiei lipsei de interes pentru capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale de pe urma defunctului B.D. s-a retinut ca in mod corect a fost respinsa si aceasta exceptie, deoarece interesul reclamantului consta in aceea de a se constata calitatea sa de coindivizar asupra imobilului in litigiu, precum si calitatea de coindivizar a statului, care ar culege succesiunea vacanta.
Critica privind faptul ca la indemana reclamantului se afla procedura inscrierii in fals, fata de constatarile personale ale notarului privind prezenta uneia din parti (a intimatului-parat Z.A.) la momentul autentificarii acestui inscris, nu a fost retinuta de catre tribunal, deoarece calea procedurala pentru constatarea nulitatii absolute a unui inscris este lasata la latitudinea reclamantului, acesta fiind cel care stabileste obiectul procesului si cadrul procesual.
Nu a fost retinuta sustinerea conform careia lipsa semnaturii uneia dintre parti, paratul G.G., nu ar constitui un motiv de nulitate absoluta a tranzactiei judiciare, deoarece - din interpretarea dispozitiilor art.1704, 1705 Cod civil privind conditiile formale ale tranzactiei judiciare coroborate cu prevederile art.271 Cod procedura civila, rezulta ca, pentru a putea lua act de tranzactie, instanta avea indatorirea sa verifice daca actul prezentat este expresia vointei lor libere. Rezulta ca, lipsa semnaturii paratului G.G. de pe tranzactia judiciara ce a fost consfintita ulterior prin pronuntarea hotararii de expedient, este lovita de nulitate absoluta, motiv ce a fost analizat in mod corect de catre prima instanta de fond, avand in vedere ca si tranzactia (conventia partilor in sine, chiar daca este consacrata printr-o hotarare judecatoreasca) este susceptibila de a fi atacata pe calea actiunii in anulare pentru motivele prevazute de lege, ca orice contract.
Nu a fost retinuta nici sustinerea privind mentinerea efectelor acestei conventii (ce a fost consfintita prin pronuntarea sentintei civile nr.513/1995 a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti), deoarece paratul G.G. este subdobanditor de buna-credinta si deoarece sunt indeplinite conditiile de validitate ale actelor juridice, deoarece dispozitiile art.1706 Cod civil instituie si conditiile de forma ale tranzactiei judiciare, prevazand ca "pot face tranzactie doar cei ce pot dispune de obiectul cuprins in ea".
Nu a fost retinuta critica invocata de catre apelanti privind dovada faptului negativ a lipsei totale a mostenitorilor legali sau testamentari ai defunctului, deoarece regulile de probatiune impun ca cel care formuleaza o sustinere in fata instantei sa o dovedeasca, neputandu-se cere vreuneia dintre parti sa faca dovada unui fapt negativ.
Impotriva deciziei civile anterior mentionata au declarat recurs paratii G.G., B.M. si B.I., pentru motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.6 si 9 Cod procedura civila.
Recurentii au sustinut faptul ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate de recurentul-parat G.G. la termenul din 19.06.2008 - art.304 pct.6 Cod procedura civila.
Simpla referire la acestea, in continutul considerentelor, in lipsa pronuntarii asupra acestora, prin dispozitiv, in sensul admiterii sau respingerii, echivaleaza cu o nepronuntare asupra exceptiilor invocate, ceea ce determina incidenta motivului de casare prevazut de art.304 pct.6 Cod procedura civila.
In mod gresit instanta de apel a retinut ca intimatul - reclamant justifica legitimare procesuala activa in raport de primul capat de cerere care vizeaza revendicarea.
In materie imobiliara, dovada dreptului de proprietate, pentru promovarea actiunii in revendicare, se poate face prin titlu de proprietate, care poate fi orice act juridic translativ de proprietate, cat si prin existenta unui mod originar de dobandire a proprietatii.
Sentinta civila nr.12.323 din 4 decembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti nu reprezinta "titlu de proprietate" si nu poate constitui dovada dreptului de proprietate, intrucat este pronuntata intr-o actiune in constatare, fiind unanim recunoscut faptul ca, hotararile pronuntate in actiunile in constatare nu constituie titlu de proprietate, deoarece acestea nu produc efecte constitutive de drepturi, prin dispozitivul acesteia nefiindu-i atribuit reclamantului vreun drept.
Conventia incheiata la data de 23.09.1993 intre Buduroi Ilie si autorul reclamantului, T.C.G. nu reprezinta "titlul de proprietate". Terenurile pot fi instrainate prin acte juridice intre vii, numai daca actul a fost incheiat in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
In lipsa formei autentice conventia sus-mentionata este nula absolut ca vanzare-cumparare.
Imposibilitatea dovedirii dreptului de proprietate cu susmentionata hotarare decurge din efectele relative ale hotararii ca act jurisdictional si inopozabilitatea acestuia fata de terti, respectiv fata de paratul G.G..
In mod gresit instanta de apel a retinut ca intimatul - reclamant justifica legitimare procesuala activa in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale.
Din interpretarea dispozitiilor art.680 Cod civil, conform carora, in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului coroborate cu dispozitiile art.85 din Legea nr.36/1995 rezulta ca, chiar in ipoteza in care nu ar exista mostenitori legali sau testamentari ai defunctului B.D., statul ar culege masa succesorala.
In situatia in care s-ar admite ca ne aflam in prezenta unei vacante succesorale, titularul actiunii nu poate fi reclamantul, ci S.R. prin M.F..
Instanta de apel retine ca reclamantul nu are deschisa calea procedurii notariale pentru a solicita constatarea vacantei succesorale insa, in contradictie cu cele retinute, instanta apreciaza ca reclamantul are deschisa calea unei actiuni in justitie.
Apreciaza ca aceste ultime retineri ale instantei de apel sunt eronate, in conditiile in care reclamantul ar avea deschisa posibilitatea formularii, in contradictoriu cu S.R., a unei actiuni in obligatia de a face.
In mod gresit instanta de apel a retinut ca intimatul-reclamant justifica calitate procesuala in raport de capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a procurii speciale autentificate sub nr.1646 din 19.01.1995, precum si in raport de capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a tranzactiei judiciare.
Daca la prima vedere reclamantul ar avea interes sa solicite nulitatea absoluta, verificand caracterele interesului care trebuie sa fie nascut, actual, personal si legitim, se constata ca reclamantul nu are un interes personal si legitim.
Reclamantul trebuie sa justifice "in persoana sa" interesul de a formula actiunea, respectiv sa justifice un scop, un beneficiu personal, in promovarea acesteia.
In mod gresit instanta de apel a retinut ca reclamantul justifica interes in raport de capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a procurii speciale autentificate sub nr.1646 din 19.01.1995.
Prin procura sus-mentionata sotii Z. l-au imputernicit pe avocatul R.I. sa-i reprezinte in ceea ce priveste succesiunea ramasa de pe urma defunctului B.D. si, respectiv, pentru instrainarea cotei parti a acestora din imobilul situat in str.I.N. nr.38, dobandita de la defunct.
Ori, reclamantul, cu privire la aceasta cota-parte de mostenire, nu invoca nici un drept de proprietate.
In mod gresit instanta de apel a retinut ca reclamantul justifica interes in raport de capatul de cerere care vizeaza, constatarea vacantei succesorale in ceea priveste averea ramasa de pe urma defunctului B.D..
In masura in care succesiunea ramasa de pe urma defunctului B.D. ar fi vacanta, intreaga masa succesorala ar fi culeasa, in conditiile art.680 Cod civil, de catre stat.
Retinand ca reclamantul este strain de succesiunea ramasa de pe urma defunctului B.D., acesta nu justifica un interes nascut, actual, personal si legitim pentru constatarea vacantei succesorale.
Recurentii au sustinut si ca hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii.
In ceea ce priveste nulitatea absoluta a procurii speciale autentificate sub nr.1646/19.01.1995 si a tranzactiei judiciare ce a format dispozitivul hotararii de expedient - sentinta civila nr.513/19.01.1995, fundamentarea solutiei privind constatarea nulitatii absolute a procurii si a tranzactiei judiciare are la baza un rationament gresit.
In realitate, actul principal, in baza caruia s-a incheiat tranzactia judiciara este procura speciala, tranzactia fiind actul subsecvent.
In mod gresit instanta a retinut ca, la data autentificarii procurii, paratul Z.A. nu ar fi semnat procura.
Inscrisul autentic se bucura de o prezumtie de validitate.
Reclamantul, care contesta actul autentic privind constatarile personale ale notarului referitoare la prezenta partilor si consimtamantul exprimat la incheierea actului, trebuia sa urmeze procedura inscrierii in fals. Chiar daca s-ar admite, ca procura sus-mentionata ar fi lovita de nulitate, constatarea nulitatii acesteia nu atrage si nulitatea tranzactiei incheiate in baza sa, intrucat paratul G.G., in calitate de subdobanditor cu titlu oneros a fost de buna credinta, neputand sa cunoasca faptul ca procura de instrainare ar fi nula, deoarece constatarea nulitatii s-a solicitat prin prezenta cauza, iar nu anterior sau concomitent incheierii tranzactiei.
In mod gresit instanta a retinut ca paratul G.G. nu a semnat tranzactia judiciara, deoarece chiar daca s-ar admite ca tranzactia nu ar fi fost semnata de catre acesta, un asemenea motiv nu reprezinta nulitate absoluta, ci de nulitate relativa care, datorita regimului sau juridic este prescriptibila.
In atare conditii, invocarea lipsei semnaturii este tardiva, pe de o parte, iar pe de alta parte, acest motiv poate fi invocat exclusiv de catre partile contractante, iar nu de catre terti, astfel cum este reclamantul.
Totodata, in mod gresit a retinut instanta ca toti paratii au actionat in cunostinta de cauza in vederea incheierii unei tranzactii ilicite.
Chiar in conditiile in care procura autentificata sub nr.1646 din 19.01.1995 ar fi desfiintata, acest lucru nu poate determina incidenta principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, in ceea ce priveste tranzactia, deoarece paratul G.G. este subdobanditor de buna credinta cu titlu oneros si sunt indeplinite conditiile pentru validarea actelor juridice incheiate de proprietarul aparent, respectiv buna credinta a tertului cumparator.
Sustin recurentii ca este aplicabila teoria proprietarului aparent, cu consecinta retinerii bunei credinte a paratului G.G., deoarece, in raport de art.1898 Cod civil, buna credinta se prezuma in raporturile juridice civile, cel ce sustine reaua credinta trebuie sa faca dovada existentei ei.
In speta, in mod gresit instanta a retinut reaua-credinta a paratului G.G., in lipsa oricarui suport probator, din care sa reiasa ca acesta ar fi fost de rea credinta la momentul perfectarii tranzactiei judiciare.
In ceea ce priveste vacanta succesorala, instanta a facut o gresita aplicare a legii.
Desi prin sentinta civila nr.12323/1996 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, s-a statuat ca nici una dintre partile dosarului mentionat nu este succesor al defunctului B.D., aceasta retinere nu este de natura a dovedi, in mod indubitabil, faptul ca, defunctul B.D. nu ar fi avut mostenitori, succesiunea ramasa de pe urma acestuia fiind vacanta.
Numai in cazul lipsei totale a mostenitorilor legali sau testamentari, statul are vocatie succesorala concreta.
Retinerea instantei in sensul ca, defunctul B.D. nu ar fi avut succesori legali sau testamentari reprezinta o simpla sustinere, nefundamentata de probe in acest sens.
Intimatul a formulat intampinare prin care solicita respingerea recursului ca nefondat, sustinand, in esenta, urmatoarele:
Instanta de apel a examinat cele trei exceptii: exceptia calitatii procesuale active a intimatului - reclamant T.G.G. in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale; exceptia lipsei de interes in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale; exceptia lipsei de interes in raport de capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a tranzactiei, astfel cum au si fost invocate ca motive de apel si a aratat motivul pentru care le-a apreciat ca neintemeiate.
In temeiul art.2 din Decretul nr.167/1958 a solicitat in cererea introductiva de instanta sa se constate nulitatea absoluta a actelor ce au stat la baza hotararii de expedient nr.513/19.01.1995 din dosarul nr.16428/1994 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Pana cand nulitatea unui act juridic nu este constatata de o instanta judecatoreasca, acel act isi produce toate efectele fiind sustinut de prezumtia relativa ca a fost incheiat cu respectarea prevederilor legale (omnia praesumatur legitima facta, donec probatur in contrarium).
Anularea sentintei civile nr.513 pronuntata la data de 19.01.1995 de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr.16428/1994, care inglobeaza o suma de acte juridice incheiate cu incalcarea prevederilor legale (incepand cu cererea de chemare in judecata care nu este semnata de G.G., recurentul - parat din prezenta cauza, incalcandu-se astfel prevederile art.133 alin.1 Cod procedura civila, dupa cum este probat in dosarul de urmarire penala nr.5523/P/1998 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, si terminand cu tranzactia judiciara care nu a fost semnara de acesta) este singura solutie legala.
Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor fundamentale, a dispozitiilor legale ce au incidenta in solutionarea cauzei, verificand actele si lucrarile dosarului, Curtea a constatat ca recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Este nefondata critica privind nepronuntarea instantei de apel asupra exceptiilor invocate de paratul G.G. la termenul din 19.06.2008, sustinandu-se in mod eronat doar referirea la acestea in considerentele deciziei apelate, deoarece cu privire la aceste exceptii, invocate pe cale separata de motivele de apel, instanta de apel a dispus solutionarea o data cu fondul cauzei, asa cum rezulta din incheierea de sedinta pronuntata la data de 19.06.2008 (fila 76 verso), ceea ce inseamna ca analizarea lor ca motive de apel, fara ca instanta sa se pronunte in mod expres in dispozitiv este corecta.
De altfel, aceasta a fost si solicitarea apelantilor, intemeiata pe dispozitiile art.137 alin.2 Cod procedura civila.
Prin urmare, Curtea a constatat ca nu este incident in cauza motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.6 Cod procedura civila.
Nici sustinerea recurentilor privind lipsa de temei legal a hotararii pronuntate de instanta de apel nu este fondata, deoarece corect s-a retinut faptul ca reclamantul justifica legitimarea procesuala activa in raport de capatul de cerere privind revendicarea.
Efectele unei hotarari judecatoresti pronuntate intr-o actiune in constatare (in speta, sentinta civila nr. 12323/04.12.1996, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti), sunt unele declarative de drepturi insa, asa cum corect au retinut si instantele de fond, aceasta constituie titlu de proprietate, in materia actiunii in revendicare, generand prezumtia de proprietate in favoarea persoanei care o invoca.
In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia conventia incheiata la 23.09.1993 intre Buduroi Ilie si T.C.G., nu reprezinta titlu de proprietate, intrucat lipsa formei autentice duce la nulitatea absoluta a respectivei conventii, Curtea a constatat ca acestui inscris i-au fost recunoscute efectele juridice prin hotararea judecatoreasca mai sus mentionata, nefiind retinut prin el insusi, titlul de proprietate al reclamantului.
Gresita este si sustinerea privind inopozabilitatea hotararii judecatoresti la care s-a facut referire in precedent fata de paratul G.G. intrucat judecata nu s-a facut si in contradictoriu cu acesta, deoarece numai prin proba contrara putea fi inlaturata prezumtia simpla de proprietate instituita prin respectivul act jurisdictional, opozabil oricarui tert.
Curtea a mai retinut faptul ca intimatul-reclamant justifica legitimare procesuala activa in raport de capatul de cerere privind constatarea vacantei succesorale, asa cum in mod corect au apreciat si instantele de fond, intrucat intimatul-reclamant nu are deschisa calea procedurii notariale privind constatarea vacantei succesorale, aceasta fiind lasata potrivit art.85 din Legea nr.36/1995, numai la latitudinea reprezentantului statului, insa el poate promova doar cu o actiune in justitie, aceasta fiind corecta interpretare a dispozitiilor legale mai sus mentionate.
De asemenea, intimatul justifica legitimare procesuala activa si pentru cererile privind constatarea nulitatii absolute a procurii speciale autentificata sub nr.1646/1995 si, respectiv, a tranzactiei judiciare, deoarece fiind proprietar asupra cotei de 2/5 din imobilul in litigiu, (aceasta consideratie fiind argumentata anterior), are interesul sa se analizeze existenta unor cauze de nulitate ale procurii prin care a fost mandatat R.I. in vederea incheierii unei tranzactii ce privea intregul imobil.
Interesul reclamantului este personal si legitim si in ceea ce priveste constatarea vacantei succesorale de pe urma defunctului B.D. in aceea de a se constata calitatea sa de coindivizar asupra imobilului, precum si calitatea de coindivizar a statului, care in conditiile art.680 Cod civil, ar culege intreaga masa succesorala in situatia in care se constata vacanta succesiunii.
Gresite sunt sustinerile recurentilor si in ceea ce priveste motivele pentru care s-a constatat nulitatea absoluta a tranzactiei si, respectiv, a procurii speciale. Instanta de apel in mod corect a apreciat ca acestea au fost anulate pentru motive de nulitate absoluta, proprii fiecarui act, nefacandu-se aplicarea principiului anularii actului subsecvent, ca urmare a anularii actului initial, cum nefondat sustin recurentii.
Astfel, procura a fost anulata retinandu-se in mod just cauza ilicita ce a constat in intentia de fraudare a adevaratului mostenitor si lipsa semnaturii lui Z.C.A., in timp ce hotararea de expedient care a consfintit tranzactia partilor nu a fost semnata de insasi recurentul G.G., ori prin lipsa semnaturii nu se poate aprecia ca acesta si-a exprimat acordul.
Se sustine nefondat de catre recurenti, ca reclamantul trebuie sa urmeze procedura inscrierii in fals, daca a inteles sa conteste actul autentic privind constatarile personale ale notarului referitoare la mentiunea prezentei lui Z.C.A. in fata sa, deoarece reclamantul nu poate fi obligat sa aleaga o anume cale procedurala, acest lucru fiind lasat la latitudinea sa, cum corect a retinut si instanta de apel.
Nu poate fi primita nici sustinerea potrivit careia nesemnarea tranzactiei de catre paratul G.G. reprezinta cauza de nulitate relativa si nu de nulitate absoluta, intrucat acest lucru echivaleaza cu neindeplinirea conditiilor formale ale tranzactiei (art.1704, 1705 Cod civil), care trebuie sa exprime vointa liber exprimata a celor care contracteaza.
Se sustine fara fundament ca recurentul-parat G.G. este subdobanditor de buna-credinta cu titlu oneros si ca sunt indeplinite conditiile privind validarea actelor juridice incheiate de proprietarul aparent, in conditiile in care prin conventia incheiata de acesta cu B.I. la data de 20.03.1994 (fila 168 dosar fond) au stabilit sa se prezinte la notar pentru perfectarea actului autentic de vanzare-cumparare dupa ramanerea definitiva a hotararii ce face obiectul dosarului nr.13435/1993 al Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, recurentul G.G. luand astfel cunostinta de faptul ca bunul pe care il dobandise constituia obiectul unui litigiu.
Nefondata este si ultima critica a recurentilor privind aplicarea gresita a legii in ceea ce priveste constatarea vacantei succesorale ramasa de pe urma defunctului B.D..
Invocand prevederile art.1169 Cod civil, recurentii sustin ca in cauza nu s-a facut "dovada negativa a lipsei totale de mostenitori legali din toate cele patru clase sau testamentari", insa acest lucru nu se poate realiza, interpretarea dispozitiilor cuprinse in art.1169 Cod civil fiind aceea ca, cel care afirma cererea inaintea unei jurisdictii, are sarcina de a dovedi sustinerea facuta.
Fata de considerentele expuse anterior, Curtea constata ca decizia recurata nu este afectata de nici unul dintre cazurile de nelegalitate prevazute de art.304 Cod procedura civila si in consecinta, recursul a fost respins, ca nefondat, in temeiul art.312 Cod procedura civila.
Fiind in culpa procesuala, in baza dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, recurentii vor fi obligati sa plateasca intimatului reclamant T.G., 126 lei cheltuieli de judecata (filele 87-90).