Liberare provizorie. Limita de pedeapsa in cazul infractiunilor intentionate. Admiterea in principiu.
In cazul infractiunilor intentionate care intra in
scopului grupului infractional organizat, pentru care legea nu
prevede pedeapsa cu inchisoarea care sa
depaseasca 18 ani, instanta trebuie sa verifice
daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege
pentru admisibilitatea in principiu a cererii de
liberare provizorie.
(Curtea de Apel Pitesti - decizia penala
nr.437/R din 23 iulie 2007)
Prin incheierea nr.127 din 20 iulie 2007, pronuntata de Tribunalul Valcea, in dosarul penal nr.2838/90/2007,
s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat, fara verificarea admisibilitatii in
principiu a acesteia.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 18 iulie 2007, sub nr.2838/90/2007, inculpatul Fiastru Constantin, arestat in
cauza, a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.
In motivarea cererii, inculpatul a aratat ca este cercetat in dosarul nr.76/B/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Biroul
Teritorial Valcea, pentru infractiunile prev. de art.23 alin.1 din Legea nr.656/2002, art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea
art.41 alin.2 Cod penal si art.7 din Legea nr.39/2003, sustinand ca se poate efectua cercetarea penala si cu lasarea sa in
stare de libertate, fara a impiedica bunul mers al anchetei, precizand, totodata, ca are o situatie familiala dificila, respectiv
are in intretinere un copil cu handicap si este singurul intretinator al familiei.
Analizand aceasta cerere, tribunalul a constatat ca inculpatul este cercetat in dosarul sus-mentionat, alaturi de
alti 7 inculpati, pentru infractiuni privind evaziunea fiscala, inselaciune, spalare de bani, santaj, coruptie, criminalitate
organizata, ce fac obiectul infractiunilor precizate mai sus.
Intrucat intre infractiunile pentru care este cercetat inculpatul este si aceea prevazuta de art.7 alin.1 din Legea
nr.39/2003 - aderarea la un grup infractional - pentru care legea prevede pedeapsa cu inchisoarea intre 5 si 20 de ani,
tribunalul a apreciat ca nu este intrunita conditia prevazuta de art.160/2 alin.1, care prevede ca liberarea provizorie sub
control judiciar se poate acorda numai daca legea prevede pedeapsa inchisorii pentru infractiunea dedusa judecatii ce nu
depaseste 18 ani.
In motivare, instanta de fond a apreciat ca nu are importanta ca pedeapsa pentru faptele prevazute la alin.1 al
art.7 din Legea nr.39/2003, nu poate fi mai mare decat pedeapsa pentru cea mai grava infractiune comisa care intra in
scopul grupului infractional organizat si anume pedeapsa pentru infractiunea prev. de art.23 alin.1 din Legea nr.656/2002,
intrucat la stabilirea conditiilor pentru care se poate dispune liberarea sub control judiciar se are in vedere pedeapsa
prevazuta de textul de lege si nu aplicata de judecator.
Ca atare, pe aceste considerente, tribunalul a respins cererea de admitere in principiu, de liberare provizorie
sub control judiciar, conform dispozitivului enuntat.
Impotriva incheierii a declarat recurs inculpatul, criticand-o, in motivele orale expuse, pentru nelegalitate,
sustinand, in esenta, ca in mod nelegal instanta de fond a considerat ca aceasta cerere a sa de liberare provizorie sub
control judiciar nu este admisibila, intrucat pedeapsa pentru infractiunile pentru care este cercetat este de 20 de ani,
deoarece infractiunea cea mai grava retinuta in sarcina sa prevede o pedeapsa sub 18 ani si, ca atare, conditia admisibilitatii
in principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este indeplinita.
Prin decizia penala nr.437/R din 23 iulie 2007, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, s-a admis recursul
inculpatului, s-a casat incheierea atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a decide astfel, curtea a retinut ca, potrivit art.160/8 alin.1 Cod pr.penala, in urma cererii de liberare
provizorie sub control judiciar, instanta are obligatia de a examina de urgenta aceasta cerere, verificand daca sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia si numai daca este admisa in principiu
o atare cerere, atunci se poate trece, ulterior, la solutionarea pe fond a acesteia.
Or, conditiile legale pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar sunt fixate in
prevederile art.160/2 Cod pr.penala, in care se arata ca liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda si in cazul
infractiunilor intentionate - pe langa cele savarsite din culpa - pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu
depaseste 18 ani.
In cauza, analizand aceasta conditie, curtea a constatat ca inculpatul este trimis in judecata pentru savarsirea
infractiunilor prev. de art.23 alin.1 din Legea nr.656/2002, art.194 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, si art.7
din Legea nr.39/2003, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Observand limitele de pedeapsa pentru fiecare dintre aceste infractiuni in parte, s-a constatat ca infractiunea
prevazuta de art.23 alin.1 din Legea nr.656/2002 este sanctionata cu inchisoare de la 3 la 12 ani, cea prevazuta de art.194
alin.1 Cod penal cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar infractiunea prevazuta de art.7 din Legea nr.39/2003, cu inchisoare
de la 5 la 20 de ani, la care face trimitere alin.1 al art.7 din Legea nr.39/2003.
Insa, cu referire la aceasta ultima infractiune, la alin.2 al art.7 din Legea nr.39/2003, se mentioneaza ca
pedeapsa pentru faptele prevazute la alin.1 - initierea sau constituirea unui grup infractional organizat ori aderarea sau
sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup - nu poate fi mai mare decat sanctiunea prevazuta de lege pentru
infractiunea cea mai grava care intra in scopul infractiunii grupului organizat.
Ca urmare, in opinia curtii, chiar daca este fixata la alin.1 al art.7 din Legea nr.39/2003, limita maxima a
pedepsei de 20 de ani, o atare limita nu poate opera, daca pentru toate infractiunile care intra in scopul grupului
infractional organizat limitele maxime ale pedepselor, cu referire la fiecare dintre aceste infractiuni, nu depasesc 20 de ani,
asa cum rezulta din coroborarea alin.2 cu alin.1 al art.7 din Legea nr.39/2003.
Cum fiecare dintre aceste limite ale infractiunilor prevazute de art.23 alin.1 din Legea nr.656/2002, si art.194
alin.1 Cod penal, ce intra in scopul grupului infractional organizat, nu depasesc 18 ani, asa cum s-a mentionat mai sus,
atunci conditia admisibilitatii in principiu este indeplinita, asa cum pretind dispozitiile art.160/8 alin.1 cu trimitere la
dispozitiile art.160/2 alin.1 Cod pr.penala.
Curtea a apreciat, astfel, fata de considerentele de mai sus, ca nu poate fi primita sustinerea tribunalului ca nu
sunt intrunite conditiile pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, intrucat pedeapsa prevazuta de textul
de lege incriminator ar fi de 20 de ani, deoarece tocmai aceasta Lege nr.39/2003, cu referire la art.7 alin.1, coroborate cu
alin.2, prevede sanctionarea unor astfel de fapte la care face trimitere art.7 alin.1, cu pedepse mai mici de 20 de ani, in
functie de limita maxima aplicabila infractiunii celei mai grave care intra in scopul grupului infractional organizat, pedepse
ce nu depasesc, insa, 18 ani in aceasta cauza dedusa judecatii.